ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3175/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 4 decembrie 2006,

pronunțată în dosarul nr. 81/45/2006, Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a executării deciziei

nr. 187 din 5 octombrie 2006 și a Deciziei de impunere nr. 21618 din 20

decembrie 2005, emise de A.N.A.F., până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de

Apel a reținut îndeplinirea prevederilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a formulat

recurs pârâta D.G.F.P. Iași în nume propriu și pentru A.N.A.F., invocând

prevederile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc.

civ.

Recurentele apreciază ca nefiind

întrunite condițiile obligatorii impuse de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Recurentele consideră că din probatoriul

administrat în cauză, insuficient și neconcludent, nu reiese îndeplinirea

cazului bine justificat, motivele de suspendare nu sunt temeinice și nici de

natură a crea de la început o îndoială asupra legalității actelor contestate.

Nu reiese din considerentele cererii de

suspendare și din înscrisurile anexate iminența producerii unei pagube

reclamantei prin punerea în executare a actelor administrative contestate.

Ambele părți au depus la dosar acte.

Recursul este fondat.

Prima instanță a constatat îndeplinite

prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea

actelor administrative atacate.

Hotărârea instanței nu a fost motivată,

fiind îndeplinit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Reclamanta-intimată a solicitat

suspendarea deciziilor atacate invocând: lipsa lichidităților care ar determina

nu numai imposibilitatea de achitare a utilităților, dar și imposibilitatea desfășurării

oricăror activități specifice cum ar fi plata salariilor, organizarea de

cursuri, simpozioane și reuniuni științifice, onorarea facturilor restante.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

suspendarea actului administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate

și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Cazul bine justificat este îndeplinit

doar atunci când există o îndoială asupra legalității actelor contestate.

Reclamanta– intimată nu a indicat astfel

de motive.

Mai mult, prin sentința nr. 35/CA din 19

martie 2007, Curtea de Apel Iași a respins cererea de anulare a actelor

administrative contestate, rezultând astfel neîndeplinirea condiției cazului

bine justificat.

Înalta Curte apreciază că nu este

îndeplinită nici condiția prevenirii unei pagube iminente, deoarece nu există

dovezi din care să rezulte lipsa lichidităților și imposibilitatea desfășurării

din acest motiv a activităților Universității.

Depunerea la dosar a unor acte din care

rezultă obligații de plată nu înseamnă că reclamanta este lipsită de

lichidități.

Se mai reține și că intimata a achitat

deja o parte însemnată a obligațiilor fiscale.

În consecință, Înalta Curte apreciază că

motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

art. 304

1

C. proc. civ., sunt fondate.

În temeiul art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004, se va casa încheierea pronunțată în data de 4 decembrie 2006 și

pe fond, urmează a se respinge cererea de suspendare a actelor administrative

atacate ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.G.F.P. Iași

în nume propriu și al A.N.A.F., împotriva încheierii din 4 decembrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal,

in dosarul nr. 81/45/2006 în contradictoriu cu Universitatea „Petre Andrei”

Iași și intimatele R.B. Iași, B.C.R., sucursala județeană Iași, și B.R.D. S.G.

Iași.

Casează încheierea atacată și pe fond

respinge cererea ca neîntemeiată.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21

iunie 2007.