ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3139/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3139/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 71 din 4 iunie 2007, Curtea de Apel
Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția
tardivității introducerii contestației în anulare formulată de reclamantul A.N.
și a respins contestația în anulare introdusă de reclamantul A.N. împotriva
sentinței nr. 169/CA din 7 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția de
contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, a
reținut, că potrivit dispozițiilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ., împotriva
hotărârilor irevocabile, care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare
silită, precum este și sentința nr. 169 din 7 noiembrie 2004, contestația putea
fi introdusă doar în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat
cunoștință de hotărâre, rămasă irevocabilă.
Ori, reclamantul A.N. a luat
cunoștință de sentința civilă nr. 169/CA din 7 noiembrie 2004 la data de 5
decembrie 2005, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 105 din dosarul nr.
4774/2005, și că această hotărâre a rămas irevocabilă la data de 9 mai 2006,
prin Decizia nr. 1641 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în
dosarul nr. 1338/2006.
Ca atare, termenul limită în
care A.N. putea ataca cu contestație în anulare sentința civilă nr. 169/CA din
7 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași era data de 25 mai 2006, dată la care se
împlinea termenul de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs Agafiței Neculai criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie, motivând că în mod greșit Curtea de Apel Iași i-a respins
contestația în anulare ca tardivă, arătând că a formulat-o în termenul prevăzut
de art. 319 Cod procedură civilă, întrucât decizia nr. 1641 din 9 mai 2006 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție nu precizează dacă sentința nr. 169/CA/2004
este sau nu irevocabilă.
La termenul de judecată de
la 11 ianuarie 2008, recurentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale
pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 85 alin.
(2) din Legea nr. 80/1995 în raport cu dispozițiile art. 23 alin. (11) din
Constituția României, care consacră prezumția de nevinovăție.
Prin încheierea de la
aceeași dată Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curții
Constituționale, constatând că excepția invocată este inadmisibilă, fiind
contrară dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 247/1992, întrucât
dispoziția atacată nu are legătură cu soluționarea pricinii.
Împotriva acestei încheieri
a declarat recurs reclamantul A.N.
Prin Încheierea de ședință
din 7 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, a suspendat judecarea recursului împotriva sentinței nr.
71/2007 a Curții de Apel Iași până la soluționarea recursului împotriva Încheierii
din 11 ianuarie 2008.
Prin Decizia nr. 346 din 19
mai 2008, Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a
respins recursul declarat de A.N. împotriva Încheierii de ședință din 11
ianuarie 2008, dosar nr. 12/45/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
La 10 iunie 2008, recurentul
A.N. a solicitat „redeschiderea judecății” cauzei ce face obiectul dosarului nr.
12/45/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, în temeiul art. 245 pct. 1 C. proc. civ.
La termenul de judecată din
26 septembrie 2008, Înalta Curte constatând cauza în stare de judecată a
reținut-o spre soluționare, și, analizând motivele invocate de recurentul - reclamant
A.N. împotriva sentinței nr. 71/2007 a Curții de Apel Iași, constată că
recursul este nefondat.
În mod corect Curtea de Apel
Iași a respins contestația în anulare formulată de A.N. împotriva sentinței nr.
169/CA din 7 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași, admițând excepția
tardivității, întrucât recurentul nu a respectat dispozițiile prevăzute de art.
319 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că deși a luat cunoștință de sentința nr.
169/CA/7 noiembrie 2004, la data de 5 decembrie 2005, conform dovezii de la
fila 105, dosar nr. 4774/2005, sentință care a rămas irevocabilă la data de 9
mai 2006 prin Decizia nr. 164, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în dosarul nr. 1338/2006, a depus contestația în anulare la Curtea de
Apel Iași la data de 12 ianuarie 2007, depășind termenul prevăzut de art. 319
alin. (2) C. proc. civ. și anume cel de 15 zile.
În temeiul art. 312 alin. (1)
teza a doua C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de A.N. împotriva sentinței nr. 71 din 4 iunie 2007 a Curții de Apel Iași, secția
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 26 septembrie 2008.