ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3177/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 25 aprilie 2006 reclamanta SC T.T. SRL Iași a solicitat anularea deciziei nr. 318 din 13 octombrie 2004 emisă de D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. Arată că motivele de recurs le va prezenta printr-un memoriu în fața instanței de judecată. Motivele de recurs le-a depus printr-o cerere separată pentru termenul de judecată de la 26 iunie 2006, prin care susține că măsurile luate împotriva sa prin procesul verbal nr. 110 din 19 ianuarie 2001, menținute prin decizia nr. 318/2004, sunt abuzive, deoarece a procedat legal la deducerea T.V.A., conform prevederilor art. 25 lit. b) din O.G. nr. 3/1992.

Pârâta a invocat excepția tardivității formulării acțiunii. Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 97/CA din 11 septembrie 2006 a admis excepția tardivității introducerii acțiunii și a respins acțiunea ca tardivă. Instanța reține că decizia nr. 318/2004 a fost transmisă reclamantei cu adresa nr. 341643 din 13 octombrie 2004, care a fost returnată pârâtei cu motivarea că societatea s-a mutat, fără a lăsa o nouă adresă, astfel că pârâta a făcut comunicarea deciziei prin publicare în M.Of. nr. 3678 – Partea a IV-a din 26 noiembrie 2004, conform prevederilor art. 43 alin. (3) C. proc. fisc. Mai reține că reclamanta nu a comunicat pârâtei faptul că și-a schimbat domiciliul fiscal, iar în contestație a indicat adresa la care s-a trimis decizia.

Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, menționând că instanța a reținut greșit că acțiunea s-a introdus tardiv, cu toate că pârâta nu a respectat prevederile art. 43 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003, deoarece încă din anul 2003 are domiciliul fiscal în ap. 8, municipiul Iași, nu în ap. 17, așa cum rezultă și din certificatul de înregistrare eliberat de Oficiul Registrului Comerțului Iași la data de 7 octombrie 2003. Recursul este nefondat. Instanța de fond a reținut corect că acțiunea de față s-a promovat tardiv. Din probele dosarului rezultă că decizia nr. 318 din 13 octombrie 2004 (contestată în prezenta cauză) s-a trimis de către intimată prin poștă la data de 13 octombrie 2004, prin adresa nr. 341643, la domiciliul fiscal indicat de recurentă în contestație, care însă a fost restituită intimatei cu mențiunea „societate mutată fără a lăsa noua adresă”.

Drept urmare, intimata a procedat la comunicarea deciziei în condițiile prevăzute de art. 43 alin. (3) C. proc. fisc. (în vigoare la acea dată), care stabilește că „În cazul în care se constată lipsa contribuabilului sau a oricărei persoane îndreptățite să primească actul administrativ fiscal de la domiciliul fiscal al acestuia sau refuzul de a primi actul administrativ fiscal, comunicarea se face prin publicarea unui anunț într-un cotidian național de largă circulație și/sau într-un cotidian local ori în Monitorul Oficial al României-Partea a IV-a, în care se menționează că a fost emis actul pe numele contribuabilului. Actul administrativ fiscal se consideră comunicat în a cincea zi de la data publicării anunțului”.

Intimata a procedat la publicarea anunțului că a fost emisă decizia pe numele recurentei, publicare ce s-a făcut în M.Of., Partea a IV-a, nr. 3678 din 26 noiembrie 2004, astfel că începând cu data de 2 decembrie 2004 curgea termenul legal de 30 de zile în care se putea contesta decizia la instanța de contencios administrativ. Cum contestația s-a introdus la Curtea de Apel Iași abia la data de 2 mai 2006, mult peste termenul legal de 30 de zile de la data comunicării, se reține că instanța de fond a admis corect excepția de tardivitate invocată de pârâta-intimată și a respins acțiunea ca tardiv formulată.

Susținerea recurentei că își schimbase domiciliul fiscal încă din anul 2003 sau că publicarea în Monitorul Oficial a anunțului s-a făcut cu indicarea unei adrese greșite a domiciliului fiscal al acesteia, nu este relevantă, deoarece recurenta avea obligația să comunice intimatei schimbarea domiciliului său fiscal, ceea ce nu a făcut, iar intimata a menționat în anunț adresa pe care o indicase recurenta în contestație, publicarea în Monitorul Oficial creând prezumția că s-a luat la cunoștință de anunț. Pentru considerentele arătate mai sus, urmează ca în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 299 și art. 312 C. proc. civ. să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC T.T. SRL Iași împotriva sentinței civile nr. 97/CA din 11 septembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.