ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 370/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Timișoara, la data de 6 august 2007, reclamantul M.G.I. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții I.G.P.R. și M.I.R.A. anularea dispoziției din 14

iunie 2007 emisă de pârâtul I și a ordinului din 5 iulie 2007 emis de pârâtul

II, precum și suspendarea executării actelor administrative contestate, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin încheierea din data de 29 august 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a

admis capătul de cerere privind suspendarea actelor administrative atacate

reținând că, în speță sunt îndeplinite cerințele art. 15 din Legea nr. 554/2004,

respectiv existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.

Împotriva acestei încheieri,

în termen legal, au declarat recurs pârâții M.I.R.A. și I.G.P.R.

Recurenții M.A.I. și I.G.P.R.

au învederat, prin motivele de recurs, că încheierea atacată este netemeinică

și vădit nelegală nefiind îndeplinite în cauză condițiile impuse de lege pentru

ca Instanța să dispună suspendarea actului administrativ. Susținerile

reclamantului privitoare la imposibilitatea participării la eventualele

concursuri organizate în vederea ocupării unei funcții superioare și obținerii

unor venituri salariale mai mari nu satisfac cerința existenței unui prejudiciu

material viitor și previzibil. Pe de altă parte, s-a arătat de către recurentă

că nu s-au produs probe concludente prin care intimatul să dovedească existența

unui caz bine justificat, nefiind astfel îndeplinite condițiile cumulative

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În

consecință, recurenții au solicitat admiterea recursului și modificarea

încheierii din 29 august 2007 a Curții de Apel Timișoara în sensul respingerii

cererii de suspendare a executării dispoziției din 14 iunie 2007 emisă de I.G.P.R.,

prin Inspectorul general, și ordinul din 5 iulie 2007 emis de M.A.R.A., până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei în contencios administrativ,

formulată de reclamantul M.G.I.

Recursurile

sunt fondate.

Potrivit

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare,în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară Instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea Instanței

de Fond.

Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi

solicitată de reclamant, conform prevederilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea

adresată (odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, pană la

soluționarea acțiunii în fond) Instanței competente pentru anularea, în tot sau

în parte, a actului atacat, în acest caz Instanța putând dispune suspendarea

executării, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin

pagubă iminentă se înțelege, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu

public, iar cazurile bine justificate au fost definite de legiuitor, prin art. 2

alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurările legate de

starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ.

În cauză, prin dispoziția din 14 iunie 2007 a I.G.P.R. s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului M.G.I. cu mustrare scrisă,

pentru săvârșirea abaterii disciplinare de neglijență manifestată în

îndeplinirea îndatoririlor de serviciu prevăzute de art. 57 lit. b) din Legea nr.

360/2002 privind Statutul polițistului. Contestația formulată de reclamant

împotriva acestei dispoziții de sancționare disciplinară a fost respinsă ca

neîntemeiată, prin ordinul M.I.R.A. din 5 iulie 2007.

Instanța

de Fond a reținut în mod eronat, cu o motivare generală și sumară, că sunt

întrunite condițiile legale pentru suspendarea executării actului administrativ

sus menționat, făcându-se trimitere la actele anexate acțiunii

În

realitate, nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat, în condițiile

în care nu s-a probat de către reclamant existența acelor împrejurări, derivate

de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă,

legitimă, în privința legalității actului administrativ, și nici cerința

prevenirii producerii unei pagube iminente, fiind evident că paguba materială

viitoare invocată de reclamant prin cerere, care s-ar putea produce urmare

interdicției de participare la orice examen sau concurs pentru funcții

superioare până la desființarea actului de sancționare disciplinară și urmare

suprimării astfel a posibilității de a obține venituri salariale mai mari, nu

este previzibilă.

În

aceste condiții, reținând că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică și

că recursul este fondat, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, admiterea recursurilor

declarate de M.I.R.A. și de I.G.P.R. împotriva încheierii din 29 august 2007 pronunțată în Dosarul nr. 1309/59/2007 al Curții de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, și modificarea încheierii atacate în sensul

respingerii cererii de suspendare a executării dispoziției din 14 iunie 2007 a I.G.P.R. și a ordinului din 5 iulie 2007 emis de M.I.R.A., formulată de reclamantul M.G.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de M.I.R.A. și de I.G.P.R. împotriva încheierii din 29 august 2007 pronunțată în Dosarul nr. 1309/59/2007 al Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal.

Modifică încheierea atacată

în sensul că respinge cererea de suspendare a executării dispoziției din 14

iunie 2007 a I.G.P.R. și a ordinului din 5 iulie 2007 emis de M.I.R.A.,

formulată de reclamantul M.G.I.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2008.