ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 569/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 17 decembrie 2007 a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel Timișoara, s

ecția de contencios

administrativ și fiscal,

cererea de revizuire formulată de M.G., în contradictoriu

cu pârâții Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești

și Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, împotriva deciziei civile nr. 1197 din 13 decembrie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, s

ecția de contencios administrativ

și fiscal, în Dosarul nr. 6525/59/2006

.

Prin cererea de ordonanță

președințială înregistrată la aceeași dată pe rolul Curții de Apel Timișoara, s

ecția de contencios administrativ și fiscal, și care a format

obiectul Dosarului nr. 1688/59/2007,

reclamantul M.G. a solicitat, în temeiul

art. 325 cu referire la 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., suspendarea provizorie

a executării deciziei civile nr. 1197 din 13 decembrie 2007, până la soluționarea

cererii de revizuire.

În motivarea cererii,

reclamantul arată că prin punerea în executare a deciziei atacate cu revizuire i-ar

fi provocat un prejudiciu imediat prin blocarea activității de executor judecătoresc,

iar, pe de altă parte, ar trebui să implice un alt executor în vederea predării-primirii

dosarelor de executare, ceea ce presupune și tulburarea activității acestuia, urmată,

în ipoteza admiterii contestației sale, de o reluare a acestei proceduri. Mai arată

reclamantul că prejudiciul se răsfrânge și asupra creditorilor din dosarele de executare

care nu au nicio legătură cu soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești în

privința sa. De asemenea, reclamantul mai susține că, prin punerea în executare

a deciziei atacate cu revizuire, ar avea de suferit pierderi materiale considerabile

determinate de închiderea biroului, concedierea personalului auxiliar și neîncasarea

onorariilor pentru dosarele în curs de finalizare.

Prin încheierea nr. 346

din 20 decembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins cererea de suspendare provizorie a executării deciziei atacate

cu revizuire reținând, în esență, că petentul nu a făcut dovada îndeplinirii condiției

urgenței prevăzută de art. 403 alin. (4) C. proc. civ.

A mai reținut instanța

că, deși reclamantul invocă prejudiciul pe care l-ar avea de suferit ca urmare a

pierderii calității sale de executor judecătoresc întrucât sunt deja fixate termene

pentru realizarea unor activități de executare silită, reclamantul nu a produs probe

în dovedirea faptului că ar fi fost programate – până la data de 23 ianuarie 2007

când a fost fixat termenul de judecată pentru soluționarea cererii de suspendare

în dosarul de revizuire – activități de executare silită de genul celor la care

se face referire în cerere.

Împotriva încheierii

nr. 346 din 20 decembrie 2007, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul M.G., în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și reiterând

aceleași argumente prezentate prin cererea de ordonanță președințială.

Prin completarea la motivele

de recurs, pe lângă aspectele invocate în fața instanței de fond, recurentul-reclamant

arată că punerea în executare a deciziei civile nr. 1197 din 13 decembrie 2007,

atacată cu revizuire, i-ar produce următoarele consecințe nefavorabile:

- ar fi obligat să depună

registrele și lucrările la Camera Executorilor Judecătorești Timișoara, ceea ce

ar conduce la prejudicierea sa și a creditorilor din dosare și, ulterior, la pierderea

clienților determinată de imposibilitatea reluării lucrărilor în ipoteza admiterii

contestației sale;

- ar fi nevoit să închidă

biroul, devenind incertă proprietatea asupra bunurilor aferente. Această împrejurare

ar avea drept consecință și concedierea personalului auxiliar și pierderea spațiului

închiriat;

- ar avea de suferit un

grav prejudiciu de imagine cu consecințe asupra activității sale ulterioare.

Recurentul-reclamant prezintă

activitățile de executare programate la sfârșitul anului 2007 și începutul anului

2008.

Intimata-pârâtă Camera

Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a depus întâmpinare

prin care solicită respingerea recursului.

Analizând cauza prin prisma

motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant

M.G. împotriva încheierii nr. 346 din 20 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal.

M.G. a formulat cerere

de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1197 din 13 decembrie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, s

ecția de contencios administrativ

și fiscal, în Dosarul nr. 6525/59/2006.

Totodată, în temeiul

art. 325 cu referire la 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., M.G. a formulat cerere

de suspendare provizorie a executării deciziei până la soluționarea cererii de revizuire.

Potrivit art. 325 C. proc.

civ., „Instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub

condiția dării unei cauțiuni. Dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) se aplică în

mod corespunzător”.

Potrivit art. 403 C. proc.

civ.:

Art. 403 alin. „(1) Până

la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea

silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune

în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

(2) Dacă bunurile urmărite

sunt supuse stricăciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea

prețului.

(3) Asupra cererii de

suspendare formulate potrivit alin. (1) și (2) instanța, în toate cazurile, se pronunță

prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

(4) În cazuri urgente,

dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere

și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea

cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă nici unei căi

de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului

cererii sau de 5 milioane RON pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă

este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul.”

În raport cu textele citate

din C. proc. civ., cererea formulată de M.G. privind suspendarea provizorie a executării

deciziei atacate cu revizuire se circumscrie dispozițiilor art. 403 alin. (4) C.

proc. civ.

Or, potrivit dispozițiilor

respective nu este supusă niciunei căi de atac încheierea prin care președintele

instanței se pronunță asupra cererii de suspendarea provizorie a executării până

la soluționarea cererii de suspendare de către instanța învestită cu cererea de

revizuire.

Astfel fiind, Înalta Curte

reține că recursul formulat de M.G. împotriva încheierii nr. 346 din 20 decembrie

2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, este

inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.G. împotriva încheierii nr. 346 din 20 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 februarie 2008.