ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 569/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 17 decembrie 2007 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, s ecția de contencios administrativ și fiscal, cererea de revizuire formulată de M.G., în contradictoriu cu pârâții Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, împotriva deciziei civile nr. 1197 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s ecția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6525/59/2006 . Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la aceeași dată pe rolul Curții de Apel Timișoara, s ecția de contencios administrativ și fiscal, și care a format obiectul Dosarului nr. 1688/59/2007, reclamantul M.G.

a solicitat, în temeiul art. 325 cu referire la 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., suspendarea provizorie a executării deciziei civile nr. 1197 din 13 decembrie 2007, până la soluționarea cererii de revizuire. În motivarea cererii, reclamantul arată că prin punerea în executare a deciziei atacate cu revizuire i-ar fi provocat un prejudiciu imediat prin blocarea activității de executor judecătoresc, iar, pe de altă parte, ar trebui să implice un alt executor în vederea predării-primirii dosarelor de executare, ceea ce presupune și tulburarea activității acestuia, urmată, în ipoteza admiterii contestației sale, de o reluare a acestei proceduri. Mai arată reclamantul că prejudiciul se răsfrânge și asupra creditorilor din dosarele de executare care nu au nicio legătură cu soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești în privința sa.

De asemenea, reclamantul mai susține că, prin punerea în executare a deciziei atacate cu revizuire, ar avea de suferit pierderi materiale considerabile determinate de închiderea biroului, concedierea personalului auxiliar și neîncasarea onorariilor pentru dosarele în curs de finalizare. Prin încheierea nr. 346 din 20 decembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare provizorie a executării deciziei atacate cu revizuire reținând, în esență, că petentul nu a făcut dovada îndeplinirii condiției urgenței prevăzută de art. 403 alin. (4) C. proc. civ.

A mai reținut instanța că, deși reclamantul invocă prejudiciul pe care l-ar avea de suferit ca urmare a pierderii calității sale de executor judecătoresc întrucât sunt deja fixate termene pentru realizarea unor activități de executare silită, reclamantul nu a produs probe în dovedirea faptului că ar fi fost programate – până la data de 23 ianuarie 2007 când a fost fixat termenul de judecată pentru soluționarea cererii de suspendare în dosarul de revizuire – activități de executare silită de genul celor la care se face referire în cerere. Împotriva încheierii nr. 346 din 20 decembrie 2007, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul M.G., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și reiterând aceleași argumente prezentate prin cererea de ordonanță președințială. Prin completarea la motivele de recurs, pe lângă aspectele invocate în fața instanței de fond, recurentul-reclamant arată că punerea în executare a deciziei civile nr. 1197 din 13 decembrie 2007, atacată cu revizuire, i-ar produce următoarele consecințe nefavorabile: - ar fi obligat să depună registrele și lucrările la Camera Executorilor Judecătorești Timișoara, ceea ce ar conduce la prejudicierea sa și a creditorilor din dosare și, ulterior, la pierderea clienților determinată de imposibilitatea reluării lucrărilor în ipoteza admiterii contestației sale; - ar fi nevoit să închidă biroul, devenind incertă proprietatea asupra bunurilor aferente.

Această împrejurare ar avea drept consecință și concedierea personalului auxiliar și pierderea spațiului închiriat; - ar avea de suferit un grav prejudiciu de imagine cu consecințe asupra activității sale ulterioare. Recurentul-reclamant prezintă activitățile de executare programate la sfârșitul anului 2007 și începutul anului 2008. Intimata-pârâtă Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului. Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant M.G. împotriva încheierii nr. 346 din 20 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

M.G. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1197 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s ecția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6525/59/2006. Totodată, în temeiul art. 325 cu referire la 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., M.G. a formulat cerere de suspendare provizorie a executării deciziei până la soluționarea cererii de revizuire. Potrivit art. 325 C. proc. civ., „Instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiția dării unei cauțiuni. Dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4) se aplică în mod corespunzător”. Potrivit art. 403 C. proc. civ.: Art. 403 alin. „(1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

(2) Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea prețului. (3) Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. (1) și (2) instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat. (4) În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane RON pentru cererile neevaluabile în bani.

Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul.” În raport cu textele citate din C. proc. civ., cererea formulată de M.G. privind suspendarea provizorie a executării deciziei atacate cu revizuire se circumscrie dispozițiilor art. 403 alin. (4) C. proc. civ. Or, potrivit dispozițiilor respective nu este supusă niciunei căi de atac încheierea prin care președintele instanței se pronunță asupra cererii de suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanța învestită cu cererea de revizuire. Astfel fiind, Înalta Curte reține că recursul formulat de M.G. împotriva încheierii nr. 346 din 20 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.G. împotriva încheierii nr. 346 din 20 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2008.