ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 133/2008

Asupra contestației în

anulare de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1940

din 22 mai 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

pronunțată în dosarul nr. 3010/36/2006, a respins, ca nefondat, recursul

declarat de P.C.T. împotriva deciziei civile nr. 249/ COM din 30 octombrie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat, în temeiul legal, contestație în anulare recurenta solicitând

admiterea acesteia, anularea deciziei pronunțate în recurs și fixarea

termenului de judecată în vederea judecării recursului.

A invocat că instanța de

recurs a omis a analiza mai multe motive de recurs, făcând trimitere la filele

din cererea de recurs, precizând în acest sens motivul care vizează incidența,

în cauză, a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. și a arătat că

instanța l-a analizat numai cu referire la respectarea deciziei de casare dată

în primul ciclu procesual și a compensării invocate, fără a analiza și

celelalte aspecte de nelegalitate invocate.

În drept, cererea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

A solicitat, în probațiune,

administrarea probei cu înscrisuri.

Contestația în anulare este

nefondată și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Potrivit deciziei nr. 140/ COM

din 19 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a admis apelul

formulat de reclamantă și s-a schimbat sentința atacată, pârâta fiind obligată

la plata sumei de 505.676.872 lei.

Această hotărâre a fost

casată de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 736 din 21

februarie 2006, a trimis cauza spre rejudecare, reținând că nu s-au respectat

limitele investirii.

Curtea de Apel Constanța, în

rejudecare, a pronunțat decizia civilă nr. 249/ COM din 30 octombrie 2006, pe

care contestatoarea a atacat-o cu recurs.

Din conținutul cererii de

recurs, rezultă că recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., reținute ca atare de către instanța de recurs în

considerentele deciziei ce face obiectul contestației în anulare de față,

privitoare la faptul că hotărârea instanței de apel nu este motivată, s-a

schimbat obiectul judecății și nu s-au respectat astfel limitele deciziei de

casare, iar pe fond contrar situației de fapt rezultată din dosar, instanța de

apel nu a ținut cont de compensarea invocată și de neîndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 1084 – art. 1088 C. civ., neputându-se reține, în aceste condiții,

culpa primăriei.

Analizând toate aceste

critici subsumate motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ., instanța de recurs a reținut în cadrul unei motivări

judicioase cu trimitere la fiecare critică, legalitatea hotărârii instanței de

apel.

Astfel, prin raportare la

dispozițiile instanței de casare a constatat că nu este pertinentă susținerea

din recurs că nu s-ar fi intrat în cercetarea fondului pricinii, schimbarea

temeiului juridic al acțiunii reprezentând depășirea limitelor investirii

invocată în decizia de casare, fiind avută în vedere de instanța de apel care a

acordat despăgubirile în considerarea dispozițiilor art. 1082 C. civ.

A concluzionat altfel că, în

limitele deciziei de casare, corect instanța de apel a considerat investirea sa

numai în raport cu criticile aduse de instanța de control judiciar, fără a mai

relua aspectele relative la situația de fapt deja stabilite, iar instanța de

apel a acordat despăgubirile în considerația art. 1082 și urm. C. civ.

S-a reținut, totodată, că

recurenta a apreciat greșit și modul de operare a compensației, instanța de

recurs analizând deci, și sub acest aspect criticile aduse hotărârii de fond,

încât, contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anularea deciziei nr. 1940 din 22 mai 2007, pronunțată de Secția comercială a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de contestatoarea P.C.T.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 ianuarie 2008.