ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1685/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la C.S.M. la data de 8

ianuarie 2007, G.A., I.N.B., I.D.,

T.N.M., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, S.A.

și S.G. procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, P.I. procuror

la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București, M.M. procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, C.C. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești și I.G. procuror la

Parchetul

de

pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe au formulat recurs împotriva

Hotărârii

nr. 754 din 23 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M., solicitând instanței să oblige

pe intimat să renunțe la obligativitatea susținerii examenului de verificare a

cunoștințelor în ceea ce îi privește, întrucât fiind numiți în funcția de

procuror, în temeiul art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, nu le sunt

aplicabile dispozițiile art. 33 alin. (13) - (14) din aceeași lege, în forma

republicată, ulterior modificărilor și completărilor aduse acesteia prin Legea nr.

247/2005.

Prin

Hotărârea nr. 754 din 23 noiembrie 2006, Plenul C.S.M. a hotărât următoarele:

1.

Organizarea

și desfășurarea examenului pentru verificarea cunoștințelor,

prevăzut de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, se realizează de către

I.N.M., potrivit metodologiei prevăzute în Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea concursului de admitere în magistratură, precum și procedura de

numire in funcțiile de judecător și procuror, fără concurs, aprobat prin

Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 152/2006.

2.

Amânarea susținerii

examenului pentru verificarea cunoștințelor, prevăzut de art. 33 alin. (14) din

Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de

către domnii procurori S.A., M.M., C.C., I.G., T.N.M., I.

D., G.A., S.G., P.I. și I.

N.B., până Ia

soluționarea cauzei aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

înregistrată sub nr. 1431/1/2006.

pentru verificarea cunoștințelor prevăzut de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, în prima decadă a

lunii martie 2007.

În motivarea cererii, recurenții

au arătat următoarele:

Prin decretele nr. 647 - 656 din

21 iulie 2005 ale Președintelui României au fost numiți în funcțiile de

procurori, rară concurs, în temeiul prevederilor

art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, care stabilește dreptul

persoanelor care au

îndeplinit funcția de magistrat cel puțin 5 ani de

la numire în condițiile legii și care și-au încetat activitatea din motive

neimputabile, să fie numite în magistratură tară concurs și fără îndeplinirea

vreunei alte condiții.

Recurenții susțin că dreptul lor subiectiv la numirea în funcția de

procuror s-a născut sub imperiul Legii nr. 303/2004, în forma în vigoare la

data de 25 iulie

2005, nefiind

condiționat de urmarea vreunui curs de formare profesională sau de susținerea

vreunui examen de verificare a cunoștințelor.

În luna

octombrie 2005 au fost convocați pentru urmarea unui curs, în cadrul formării

profesionale continue, pentru ca ulterior să se susțină că este vorba de cursul

de formare profesională urmat de susținerea examenului de verificare a

cunoștințelor. Prin cererea adresată Plenului C.S.M. au solicitat să se

constate că nu au obligația de a urma cursurile de formare profesională

prevăzute de art. 33 alin. (13) din Legea nr. 303/2004, în forma republicată,

deoarece nu le sunt aplicabile modificările aduse legii ulterior numirii lor în

funcția de procuror.

Prin

Hotărârea din 14 decembrie 2005, Plenul C.S.M a dispus continuarea de către cei

zece magistrați a cursurilor de formare profesională.

Mai mult

decât atât, susțin recurenții că s-a continuat și executarea hotărârii, deși

aceasta fusese atacată cu recurs, care a format dosarul nr. 1431/1/2006 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

astfel că se impunea suspendarea executării acesteia.

În aceste

condiții, recurenții susțin că, din modul de redactare a art. 2 din Hotărârea nr.

754 din 23 noiembrie 2006, se înțelege că Plenul C.S.M. a hotărât implicit și

cu privire la obligația lor de a susține examenul de verificare a

cunoștințelor.

În consecință,

recurenții susțin că, întrucât numirea lor în funcția de procuror a avut loc la

data de 25 iulie 2005, aplicarea dispozițiilor legii noi referitoare la

obligativitatea urmării cursului și susținerii examenului este de natură a

încălca principiul neretroactivității legii.

În drept,

recurenții au invocat dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

republicată, și ale art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, în forma

anterioară republicării.

În probațiune,

recurenții au depus copia hotărârii atacate, corespondența adresată C.S.M.,

precum și copii ale decretelor de numire în funcția de procuror.

Intimatul C.S.M. a

depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat,

susținând, în esență, că este neîntemeiată critica recurenților, în sensul că

din modul de redactare al punctului 2 al hotărârii atacate s-ar înțelege că

Plenul C.S.M a hotărât implicit cu privire la obligația de susținere a

examenului de verificare a cunoștințelor,

întrucât

mențiunile referitoare la recurenți din dispozitivul hotărârii nu justifică o

astfel

de concluzie. Totodată, intimatul precizează că existența sau inexistența

obligației recurenților de a nu susține examenul

menționat depindea de soluția ce avea să fie adoptată de instanța supremă în

dosarul nr. 1431/1/2006.

Recursul este fondat.

Recurenții au

fost numiți în funcția de procuror prin Decretele nr. 647 - 656 emise de

Președintele României la data de 21 iulie 2005 și publicate în M. Of. al

României din 25 iulie 2005.

Numirea

recurenților în funcția de procuror s-a făcut în temeiul art. 31 alin. (5) din

Legea nr. 3 03/2004 (în forma în vigoare la momentul respectiv), potrivit

cărora:

„(5)

Profesorii universitari din învățământul juridic superior acreditat, precum și

persoanele care au îndeplinit funcția de magistrat sau magistrat-asistent la Înalta

Curte de Casație și Justiție cel puțin 5 ani de la numire în condițiile legii

și care și-au încetat activitatea din motive neimputabile pot fi numite în

magistratură fără concurs".

Ulterior, art.

31 din Legea nr. 303/2004 a fost modificat prin Titlul XVII art. I pct. 49 din

Legea nr. 247/2005 și, prin renumerotare, în forma republicată a Legii nr. 303/2004,

a devenit art. 33, care, prin alin. (13) și (14), prevede că:

„(13) După

numirea în funcția de judecător sau procuror, persoanele prevăzute la alin. (1),

(5), (7) și (8) sunt obligate să urmeze, pe o perioadă de 6 luni, un curs de

formare profesională în cadrul I.N.M., care va cuprinde în mod obligatoriu

elemente de drept comunitar.

(14)

Persoanele prevăzute la alin. (5), (7) și (8) vor susține, la finalizarea

cursului prevăzut la alin. (13), un examen pentru verificarea cunoștințelor.

Nepromovarea examenului atrage eliberarea din funcție, cu obligația restituirii

indemnizațiilor primite în perioada în care au urmat cursurile."

Din analiza

textelor de lege suscitate, se constată că acestea reglementează în privința

persoanelor numite în magistratură fără concurs

proceduri juridice diferite înainte și după intrarea în vigoare a Legii

nr. 247/2005.

În privința

aplicabilității dispozițiilor art. 33 alin. (13) din Legea nr. 303/2004,

republicată, în cazul raportului juridic dedus judecății născut între recurenți

și C.S.M., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a pronunțat, în dosarul nr.

1431/1/2006, Decizia nr. 961 din

15 februarie 2007, prin care a dispus

anularea Hotărârii Plenului C.S.M. din 14 decembrie 2005, prin care fusese

respinsă cererea acelorași persoane de a nu urma cursurile de formare

profesională din cadrul I.N.M.

Ori, în

speță, recurenții solicită anularea pct. 2 din dispozitivul Hotărârii nr. 754

din 23 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M., prin care s-a dispus amânarea

susținerii examenului pentru verificarea cunoștințelor, prevăzut de art. 33 alin.

(14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, până la soluționarea cauzei aflată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, înregistrată sub nr. 1431/1/2006.

Se constată astfel că problema

reglementării aplicabile raportului juridic dintre recurenți și C.S.M. a fost

tranșată definitiv și irevocabil prin Decizia nr. 961 din 15 februarie 2007,

astfel că sunt întemeiate criticile recurenților cu privire la pct. 2 din

Hotărârea nr. 754 din 23 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M. în sensul că nu le este opozabilă obligația de a urma, pe o perioadă de 6 luni, un curs de

formare profesională în cadrul I.N.M. și de a susține, la finalizarea cursului,

un examen pentru verificarea cunoștințelor.

Față de cele arătate, urmează a

fi admis recursul declarat de G.A., I.N.B., I.D., T.N.M., S.A., S.G., P.I., M.M.,

C.C. și I.G., împotriva Hotărârii nr. 754 din 23 noiembrie

2006 a

Plenului C.S.M,

cu consecința anulării pct. 2 (art. 2) din hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.A., I.N.B., I.D.,

T.N.M., S.A., S.G., P.I., M.M., C.C. și I.G., împotriva Hotărârii nr. 754 din

23 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M.

Anulează pct.

2 din Hotărârea nr. 754 din 23 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 martie 2007.