ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1685/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la C.S.M. la data de 8 ianuarie 2007, G.A., I.N.B., I.D., T.N.M., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, S.A. și S.G. procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, P.I. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 București, M.M. procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, C.C. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești și I.G.

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe au formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 754 din 23 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M., solicitând instanței să oblige pe intimat să renunțe la obligativitatea susținerii examenului de verificare a cunoștințelor în ceea ce îi privește, întrucât fiind numiți în funcția de procuror, în temeiul art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 33 alin. (13) - (14) din aceeași lege, în forma republicată, ulterior modificărilor și completărilor aduse acesteia prin Legea nr. 247/2005. Prin Hotărârea nr. 754 din 23 noiembrie 2006, Plenul C.S.M.

a hotărât următoarele: 1. Organizarea și desfășurarea examenului pentru verificarea cunoștințelor, prevăzut de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se realizează de către I.N.M., potrivit metodologiei prevăzute în Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, precum și procedura de numire in funcțiile de judecător și procuror, fără concurs, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 152/2006. 2. Amânarea susținerii examenului pentru verificarea cunoștințelor, prevăzut de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către domnii procurori S.A., M.M., C.C., I.G., T.N.M., I. D., G.A., S.G., P.I.

și I. N.B., până Ia soluționarea cauzei aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, înregistrată sub nr. 1431/1/2006. 3. Organizarea primului examen pentru verificarea cunoștințelor prevăzut de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în prima decadă a lunii martie 2007. În motivarea cererii, recurenții au arătat următoarele: Prin decretele nr. 647 - 656 din 21 iulie 2005 ale Președintelui României au fost numiți în funcțiile de procurori, rară concurs, în temeiul prevederilor art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, care stabilește dreptul persoanelor care au îndeplinit funcția de magistrat cel puțin 5 ani de la numire în condițiile legii și care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, să fie numite în magistratură tară concurs și fără îndeplinirea vreunei alte condiții.

Recurenții susțin că dreptul lor subiectiv la numirea în funcția de procuror s-a născut sub imperiul Legii nr. 303/2004, în forma în vigoare la data de 25 iulie 2005, nefiind condiționat de urmarea vreunui curs de formare profesională sau de susținerea vreunui examen de verificare a cunoștințelor. În luna octombrie 2005 au fost convocați pentru urmarea unui curs, în cadrul formării profesionale continue, pentru ca ulterior să se susțină că este vorba de cursul de formare profesională urmat de susținerea examenului de verificare a cunoștințelor. Prin cererea adresată Plenului C.S.M. au solicitat să se constate că nu au obligația de a urma cursurile de formare profesională prevăzute de art. 33 alin. (13) din Legea nr. 303/2004, în forma republicată, deoarece nu le sunt aplicabile modificările aduse legii ulterior numirii lor în funcția de procuror.

Prin Hotărârea din 14 decembrie 2005, Plenul C.S.M a dispus continuarea de către cei zece magistrați a cursurilor de formare profesională. Mai mult decât atât, susțin recurenții că s-a continuat și executarea hotărârii, deși aceasta fusese atacată cu recurs, care a format dosarul nr. 1431/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, astfel că se impunea suspendarea executării acesteia. În aceste condiții, recurenții susțin că, din modul de redactare a art. 2 din Hotărârea nr. 754 din 23 noiembrie 2006, se înțelege că Plenul C.S.M. a hotărât implicit și cu privire la obligația lor de a susține examenul de verificare a cunoștințelor. În consecință, recurenții susțin că, întrucât numirea lor în funcția de procuror a avut loc la data de 25 iulie 2005, aplicarea dispozițiilor legii noi referitoare la obligativitatea urmării cursului și susținerii examenului este de natură a încălca principiul neretroactivității legii.

În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, și ale art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, în forma anterioară republicării. În probațiune, recurenții au depus copia hotărârii atacate, corespondența adresată C.S.M., precum și copii ale decretelor de numire în funcția de procuror. Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că este neîntemeiată critica recurenților, în sensul că din modul de redactare al punctului 2 al hotărârii atacate s-ar înțelege că Plenul C.S.M a hotărât implicit cu privire la obligația de susținere a examenului de verificare a cunoștințelor, întrucât mențiunile referitoare la recurenți din dispozitivul hotărârii nu justifică o astfel de concluzie.

Totodată, intimatul precizează că existența sau inexistența obligației recurenților de a nu susține examenul menționat depindea de soluția ce avea să fie adoptată de instanța supremă în dosarul nr. 1431/1/2006. Recursul este fondat. Recurenții au fost numiți în funcția de procuror prin Decretele nr. 647 - 656 emise de Președintele României la data de 21 iulie 2005 și publicate în M. Of.

al României din 25 iulie 2005. Numirea recurenților în funcția de procuror s-a făcut în temeiul art. 31 alin. (5) din Legea nr. 3 03/2004 (în forma în vigoare la momentul respectiv), potrivit cărora: „(5) Profesorii universitari din învățământul juridic superior acreditat, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de magistrat sau magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție cel puțin 5 ani de la numire în condițiile legii și care și-au încetat activitatea din motive neimputabile pot fi numite în magistratură fără concurs". Ulterior, art. 31 din Legea nr. 303/2004 a fost modificat prin Titlul XVII art. I pct. 49 din Legea nr. 247/2005 și, prin renumerotare, în forma republicată a Legii nr. 303/2004, a devenit art. 33, care, prin alin. (13) și (14), prevede că: „(13) După numirea în funcția de judecător sau procuror, persoanele prevăzute la alin. (1), (5), (7) și (8) sunt obligate să urmeze, pe o perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în cadrul I.N.M., care va cuprinde în mod obligatoriu elemente de drept comunitar.

(14) Persoanele prevăzute la alin. (5), (7) și (8) vor susține, la finalizarea cursului prevăzut la alin. (13), un examen pentru verificarea cunoștințelor. Nepromovarea examenului atrage eliberarea din funcție, cu obligația restituirii indemnizațiilor primite în perioada în care au urmat cursurile." Din analiza textelor de lege suscitate, se constată că acestea reglementează în privința persoanelor numite în magistratură fără concurs proceduri juridice diferite înainte și după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005. În privința aplicabilității dispozițiilor art. 33 alin. (13) din Legea nr. 303/2004, republicată, în cazul raportului juridic dedus judecății născut între recurenți și C.S.M., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat, în dosarul nr. 1431/1/2006, Decizia nr. 961 din 15 februarie 2007, prin care a dispus anularea Hotărârii Plenului C.S.M.

din 14 decembrie 2005, prin care fusese respinsă cererea acelorași persoane de a nu urma cursurile de formare profesională din cadrul I.N.M. Ori, în speță, recurenții solicită anularea pct. 2 din dispozitivul Hotărârii nr. 754 din 23 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M., prin care s-a dispus amânarea susținerii examenului pentru verificarea cunoștințelor, prevăzut de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, până la soluționarea cauzei aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, înregistrată sub nr. 1431/1/2006. Se constată astfel că problema reglementării aplicabile raportului juridic dintre recurenți și C.S.M. a fost tranșată definitiv și irevocabil prin Decizia nr. 961 din 15 februarie 2007, astfel că sunt întemeiate criticile recurenților cu privire la pct. 2 din Hotărârea nr. 754 din 23 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M.

în sensul că nu le este opozabilă obligația de a urma, pe o perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în cadrul I.N.M. și de a susține, la finalizarea cursului, un examen pentru verificarea cunoștințelor. Față de cele arătate, urmează a fi admis recursul declarat de G.A., I.N.B., I.D., T.N.M., S.A., S.G., P.I., M.M., C.C. și I.G., împotriva Hotărârii nr. 754 din 23 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M, cu consecința anulării pct. 2 (art. 2) din hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.A., I.N.B., I.D., T.N.M., S.A., S.G., P.I., M.M., C.C. și I.G., împotriva Hotărârii nr. 754 din 23 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M. Anulează pct. 2 din Hotărârea nr. 754 din 23 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2007.