ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4245/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 83 din 29 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte, în temeiul Legii nr. 248/2005, prin care s-a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Spania pentru o perioadă de cel mult 3 ani pentru pârâta D.M.M. În motivarea acțiunii cu care a fost sesizată instanța, s-a arătat că pârâta a fost returnată din Spania la data de 19 octombrie 2006 în baza Acordului de readmisie încheiat între cele două state, ratificat prin Legea nr. 45/1997.

S-au mai invocat dispozițiile Legii nr. 248/2005 referitoare la obligațiile cetățenilor români în străinătate și ale art. 1 pct. 1 din Legii nr. 45/1997 care prevede readmisia, fără formalități, atunci când o persoană nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau nu mai îndeplinește condițiile privind șederea, aplicabile pe teritoriul statului în care se află. Pentru a respinge acțiunea, instanța a reținut că, ulterior integrării, toți cetățenii români devin cetățeni europeni, având toate drepturile conferite prin tratatul de aderare, inclusiv dreptul la liberă circulație.

În condițiile în care în art. 52 din Legea nr. 248/2005 se arată că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație durează doar până la data aderării României, această sancțiune poate opera numai până la data de 31 decembrie 2006. Apelurile declarate de către reclamant și de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței primei instanțe au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 150 din 5 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, pentru aceleași motive reținute și de prima instanță.

Împotriva deciziei de apel au declarat recurs reclamantul și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru următoarele motive: 1. Reclamantul a făcut referire la dispozițiile Legii nr. 248/2005 și la cele constituționale privind libera circulație a cetățenilor români, susținând faptul că din interpretarea dispozițiilor art. 52 din lege rezultă că ulterior datei aderării măsura restrângerii dreptului la libera circulație nu se poate aplica decât pentru statul din care au fost returnați. 2. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a criticat decizia de apel pentru greșita aplicare a Legii nr. 248/2005 susținând, cu trimitere la dispozițiile acestei legi și ale Acordului de readmisie încheiat între cele două state, că după aderare, măsura se aplică pentru statul de unde cetățenii români au fost deturnați.

Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru motivele care vor fi arătate în continuare: Potrivit art. 52 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată prin O.U.G. nr. 5/2006, până la data aderării României la Uniunea Europeană, în cazul returnării unui cetățean român în baza unui acord de readmisie încheiat între România și un stat membru al Uniunii Europene, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate instituită în condițiile art. 40, trebuie să refere la teritoriul tuturor acestor state, cu excepția celor cu privire la care persoana în cauză face dovada că are drept de intrare.

Această reglementare legală nu face decât să confirme faptul că după aderarea României la Uniunea Europeană, dată de la care dreptul comunitar este integrat dreptului intern, dreptul la libera circulație al cetățenilor statelor membre ale Uniunii este cenzurat și în raport de normele comunitare. Dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora este reglementat, după modificarea Regulamentului C.E.E. nr. 1612/1968 și abrogarea mai multor directive anterioare, prin Directiva nr. 2004/38/C.E. din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, text cu relevanță pentru Spațiul European. Acest din urmă act normativ de drept comunitar reglementează, pe lângă dreptul la liberă circulație și ședere și restrângerile acestui drept pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.

Prin acțiune și prin căile de atac exercitate nu s-au făcut decât referiri generale la dispozițiile interne care erau aplicabile până la data integrării, fără a se prezenta, cu argumentele și dovezile aferente, motivele care pot duce la limitarea dreptului la liberă circulație și din perspectiva directivelor comunitare. Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea ambelor recursuri ca nefondate. Prin încheierea din data de 6 iunie 2007 instanța a îndreptat, din oficiu, eroarea materială strecurată în decizia de față, în temeiul art. 281 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că dispozitivul acesteia a fost întocmit și pronunțat în data de 25 mai 2007, în loc de 27 aprilie 2007, cum s-a consemnat din eroare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 150 din 5 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2007.