ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4245/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 83 din 29

ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, s-a respins

acțiunea formulată de către reclamantul Ministerul Administrației și

Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte, în temeiul Legii nr. 248/2005,

prin care s-a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație

în Spania pentru o perioadă de cel mult 3 ani pentru pârâta D.M.M.

În motivarea acțiunii cu care a fost

sesizată instanța, s-a arătat că pârâta a fost returnată din Spania la data de

19 octombrie 2006 în baza Acordului de readmisie încheiat între cele două

state, ratificat prin Legea nr. 45/1997.

S-au mai invocat dispozițiile Legii

nr. 248/2005 referitoare la obligațiile cetățenilor români în străinătate și

ale art. 1 pct. 1 din Legii nr. 45/1997 care prevede readmisia, fără

formalități, atunci când o persoană nu mai îndeplinește condițiile de intrare

sau nu mai îndeplinește condițiile privind șederea, aplicabile pe teritoriul

statului în care se află.

Pentru a respinge acțiunea, instanța

a reținut că, ulterior integrării, toți cetățenii români devin cetățeni

europeni, având toate drepturile conferite prin tratatul de aderare, inclusiv

dreptul la liberă circulație. În condițiile în care în art. 52 din Legea nr.

248/2005 se arată că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație durează

doar până la data aderării României, această sancțiune poate opera numai până

la data de 31 decembrie 2006.

Apelurile declarate de către

reclamant și de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj

împotriva sentinței primei instanțe au fost respinse ca nefondate prin decizia

nr. 150 din 5 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, pentru aceleași

motive reținute și de prima instanță.

Împotriva deciziei de apel au declarat

recurs reclamantul și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, criticând-o pentru următoarele motive:

dispozițiile Legii nr. 248/2005 și la cele constituționale privind libera

circulație a cetățenilor români, susținând faptul că din interpretarea

dispozițiilor art. 52 din lege rezultă că ulterior datei aderării măsura

restrângerii dreptului la libera circulație nu se poate aplica decât pentru

statul din care au fost returnați.

pe lângă Curtea de Apel Craiova a criticat decizia de apel pentru greșita

aplicare a Legii nr. 248/2005 susținând, cu trimitere la dispozițiile acestei

legi și ale Acordului de readmisie încheiat între cele două state, că după

aderare, măsura se aplică pentru statul de unde cetățenii români au fost

deturnați.

Înalta Curte constată că recursurile

sunt nefondate, pentru motivele care vor fi arătate în continuare:

Potrivit art. 52 din Legea nr.

248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în

străinătate, modificată și completată prin O.U.G. nr. 5/2006, până la data

aderării României la Uniunea Europeană, în cazul returnării unui cetățean român

în baza unui acord de readmisie încheiat între România și un stat membru al

Uniunii Europene, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în

străinătate instituită în condițiile art. 40, trebuie să refere la teritoriul

tuturor acestor state, cu excepția celor cu privire la care persoana în cauză

face dovada că are drept de intrare.

Această reglementare legală nu face

decât să confirme faptul că după aderarea României la Uniunea Europeană, dată

de la care dreptul comunitar este integrat dreptului intern, dreptul la libera

circulație al cetățenilor statelor membre ale Uniunii este cenzurat și în

raport de normele comunitare.

Dreptul la liberă circulație și

ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii

familiilor acestora este reglementat, după modificarea Regulamentului C.E.E.

nr. 1612/1968 și abrogarea mai multor directive anterioare, prin Directiva nr.

2004/38/C.E. din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și a Consiliului

Uniunii Europene, text cu relevanță pentru Spațiul European.

Acest din urmă act normativ de drept

comunitar reglementează, pe lângă dreptul la liberă circulație și ședere și

restrângerile acestui drept pentru motive de ordine publică, siguranță publică

sau sănătate publică.

Prin acțiune și prin căile de atac

exercitate nu s-au făcut decât referiri generale la dispozițiile interne care erau

aplicabile până la data integrării, fără a se prezenta, cu argumentele și

dovezile aferente, motivele care pot duce la limitarea dreptului la liberă

circulație și din perspectiva directivelor comunitare.

Constatând, prin urmare, că nu sunt

fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art.

312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea ambelor recursuri ca

nefondate.

Prin încheierea din data de 6 iunie

2007 instanța a îndreptat, din oficiu, eroarea materială strecurată în decizia

de față, în temeiul art. 281 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că dispozitivul

acesteia a fost întocmit și pronunțat în data de 25 mai 2007, în loc de 27

aprilie 2007, cum s-a consemnat din eroare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și

Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte

împotriva deciziei nr. 150 din 5 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

mai 2007.