ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4206/2007

Deliberând

asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 34 din 16 ianuarie 2007,

Tribunalul Dolj a respins sesizarea formulată de Direcția Generală de

Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor, în contradictoriu cu

intimatul C.C.O., având ca obiect restrângerea dreptului la liberă circulație.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că

dispozițiile legale privind restrângerea dreptului la liberă circulație au

valabilitate doar până la efectiva integrare, dat fiind că ulterior integrării,

toți cetățenii români devin europeni, având astfel toate drepturile acestora

conferite prin tratatul de aderare, inclusiv dreptul la liberă circulație.

Art. 52 din Legea nr. 248/2005 arată, în mod

neechivoc, că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație durează doar

până la data aderării României.

În prezent, România este membră a Uniunii Europene

începând cu data de 1 ianuarie 2007, teritoriul României devenind teritoriul U.

E.

Prin urmare, sancțiunea restrângerii dreptului

cetățeanului român pe teritoriul U. E. poate opera numai până la data de 31

decembrie 2006.

Apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a fost respins

prin decizia civilă nr. 151 din 5 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel

Craiova.

Instanța de apel a reținut că pârâtul C.C.O. a fost

returnat din Italia la data de 16 noiembrie 2006, în baza acordului de

readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr.

173/1997.

Dispozițiile art. 52 din Legea nr. 248/2005 prevăd, în

mod expres, că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație nu poate dura

decât până la data aderării României la U. E., după această dată, restrângerea

nemaifiind justificată.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat

recurs Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației

și Internelor și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Direcția Generală de Pașapoarte, fără a invoca vreo

dispoziție din cuprinsul art. 304 C. proc. civ., a arătat că decizia este

nelegală, pentru că art. 52 din Legea nr. 248/2005 se interpretează în sensul

că, după data aderării, măsura restrângerii dreptului se aplică doar pentru

statul din care a fost returnat.

Invocând

dispozițiile art. 38 și art. 52 din Legea nr. 248/2005 și art. 25 și art. 53

din Constituția României, reclamanta a arătat că măsura restrângerii dreptului

la liberă circulație în străinătate este justificată pentru apărarea ordinii

publice.

Nu se poate

susține, arată reclamanta, că măsura restrângerii exercitării dreptului la

liberă circulație încalcă prevederile din Constituție sau alte instrumente

juridice internaționale.

Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., parchetul recurent a arătat, în

esență, că prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 52 din Legea

nr. 248/2005, după data aderării la Uniunea Europeană, măsura restrângerii

dreptului la liberă circulație se poate dispune numai pentru teritoriul

statului de unde a fost returnată persoana.

Criticile

formulate de recurente permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și sunt fondate, dar pentru cele ce se vor arăta în

continuare.

Legea nr.

248/2005 reglementează restrângerea dreptului la liberă circulație în

străinătate prin art. 38-45 și 52.

Reglementările

art. 38-45 se referă la restrângerea dreptului la libertate de circulație

pentru teritoriul statului din care s-a dispus returnarea, iar art. 52 se

referă la restrângerea dreptului pe teritoriul tuturor statelor membre ale

Uniunii Europene.

Doar art. 52

menționează ca dată limită de aplicare data aderării României la Uniunea

Europeană, o dispoziție similară neregăsindu-se în ceea ce privește

restrângerea dreptului pe teritoriul țării din care a avut loc returnarea.

În lipsa unei

dispoziții similare, chiar și după aderarea României la Uniunea Europeană,

măsura restrângerii dreptului la liberate de circulație în străinătate se poate

restrânge.

Numai că,

după data aderării, măsura trebuie să corespundă exigențelor de reglementare

ale Uniunii Europene.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, ca

urmare a aderării României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii

Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au

prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea

actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la

îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.

Prin urmare,

odată cu semnarea actului de aderare, instanțele de judecată au obligația să

interpreteze legea internă prin raportare la dreptul comunitar, care, așa cum

s-a arătat, are prioritate.

Dreptul la

libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene

este garantat de art. 18 din Tratat. În aplicare acestui articol, a fost

adoptată directiva 2004/38/CE a Parlamentului European.

Actul

normativ menționat este cuprins în anexele protocolului de aderare, care

cuprinde condițiile și aranjamentele admiterii în Uniunea Europeană și care a

devenit parte a tratatelor europene.

Potrivit

legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept

absolut, pentru că, potrivit art. 27 din directiva 2004/38/CE, restricționarea

libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor

de familie se dispune doar pentru motive de ordine publică, siguranță națională

sau sănătate publică, iar potrivit alin. (2) al articolului, măsura trebuie să

respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita

celui în cauză.

Soluția este

în deplin acord cu

art. 6 din Tratatul privind

Uniunea Europeană, care statuează că drepturile fundamentale sunt respectate,

așa cum sunt garantate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale.

Prin urmare,

calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a

restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, numai că, limitarea

trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27

din

directiva 2004/38/CE, iar dispozițiile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate

în acord cu legislația comunitară.

Față de

aceste considerente, se constată că atât instanța de apel, cât și instanța de

fond au făcut o greșită aplicare a legii, atunci când au constatat că după

aderarea României la Uniunea Europeană nu se mai poate dispune restrângerea

dreptului la libertate de circulație, fără să analizeze fondul cauzei deduse

judecății.

De aceea, se

vor admite recursurile declarate, se vor casa ambele hotărâri pronunțate, iar

cauza va fi trimisă spre rejudecare Tribunalului Dolj.

La rejudecare

se vor avea în vedere circumstanțele concrete ale cauzei și principiul

proporționalității, consacrat de tratat și de art.

27

din directiva 2004/38/CE, în raport de care se va

cerceta în fond cererea formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de Direcția Generală de

Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Public,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei civile nr. 151

din 5 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Casează decizia atacată și sentința nr. 34 din 16

ianuarie 2007 a Tribunalului Dolj, secția civilă, și trimite cauza spre

rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2007.