ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 595/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La 21 august 2006 Direcția

Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a

cerut Tribunalului Dolj să dispună, în temeiul art.38 lit. a) din Legea nr.

248/2005, restrângerea exercitării de către pârâtul I.D. a dreptului la liberă

circulație în statele membre ale Uniunii Europene pentru o perioadă de cel mult

3 ani, cu motivarea că pârâtul a fost returnat din Ungaria la data de 5 mai

2006 în baza Acordului de readmisie dintre România și Ungaria ratificat prin Legea

nr. 230/2002.

Tribunalul Dolj, secția

civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 1086 din 11 septembrie 2006, prin care

a respins cererea mai sus descrisă întrucât măsura returnării a fost luată de

Ungaria ca urmare a aprecierii fără nici un fel de dovadă că pârâtul ar fi

depășit perioada de ședere legală în Italia.

Apelul declarat de Direcția

Generală de Pașapoarte împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat

prin decizia nr. 755 din 13 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția civilă.

Prin apel s-a susținut că

pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație este

suficient să existe faptul returnării pe baza unui acord de readmisie,

autoritățile române neavând competența de a cerceta legalitatea și temeinicia

actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci numai de a lua act de

existența lui și de a aplica prevederile corespunzătoare din legislația

națională.

Instanța de apel a hotărât

că măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulație poate fi

luată numai dacă cetățeanul român a fost returnat de un stat străin cu

respectarea acordului de readmisie.

În concret, s-a constatat

însă că I.D. a fost returnat de Ungaria pentru că s-ar fi aflat ilegal în

Italia, ceea ce contravine art. 2 din Acordul de readmisie dintre România și

Ungaria.

Direcția Generală de

Pașapoarte a declarat recurs prin care a susținut că instanțele au încălcat

prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, deoarece, reală fiind

situația de fapt, nu s-a observat că România a încheiat acorduri de readmisie

atât cu Italia, cât și cu Ungaria, ambele state fiind membre ale Uniunii

Europene, astfel încât returnarea unui cetățean român de către unul din statele

de mai sus pe motiv că s-a aflat ilegal pe teritoriul celuilalt constituie

condiție suficientă pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 38 lit. a) din

Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în

străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă numai cu privire la persoana

care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat

între România și acel stat.

Așadar, contrar susținerilor

recurentei făcute în sensul limitării cadrului autorităților române de a lua

doar act de simpla existență a faptului returnării, este nu numai necesară, ci

și obligatorie, verificarea de către autoritățile române, inclusiv cele

judiciare, a respectării prevederilor acordului de readmisie dintre România și

statul străin returnant.

Or, potrivit art. 2 alin.

(1) din Acordul din 10 decembrie 2001 încheiat între Guvernul României și

Guvernul Republicii Ungare, ratificat prin Legea nr. 230/2002 „fiecare parte

contractantă va readmite, la cererea celeilalte părți contractante, fără formalități

deosebite, persoana care nu îndeplinește ori nu mai îndeplinește condițiile

legale în vigoare pentru intrarea și șederea sa pe teritoriul statului părții

contractante solicitante...”.

Ca urmare, în cazul concret,

măsura returnării lui I.D. de către Ungaria în România, justificată numai de

faptul șederii ilegale a acestuia în Italia, fără a se invoca și/sau

neîndeplinirea condițiilor legale de a se afla pe teritoriul Ungariei, nu este

în concordanță cu clauza din acord mai sus redată, astfel că nu poate atrage

sancțiunea legală prevăzută prin art.38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Pe cale de consecință,

instanțele au aplicat corect legea, recursul de față nefiind fondat, urmând a

fi respins ca atare în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Administrației și Internelor împotriva deciziei nr. 755 din 13 octombrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie

2007.