ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6220/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Adresându-se Tribunalului Gorj, la 7

februarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a cerut, în temeiul

Legii nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului pârâtei R.E. la liberă

circulație în Italia, pentru o perioadă de cel mult trei ani.

În cuprinsul acțiunii s-a arătat că,

la data de 15 noiembrie 2006 pârâta a fost returnată din Italia, în baza

acordului de readmisie încheiat de această țară cu România.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul Gorj, secția civilă, prin sentința nr. 124 din 23

februarie 2007 a respins cererea formulată de reclamantă, cu motivarea că

restrângerea dreptului la circulație în străinătate se putea dispune până la

data aderării României la Uniunea Europeană.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 442 din 11 aprilie 2007, a respins apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, susținând că, în

baza art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005, instanța trebuia să dispună, în

cauză, restrângerea exercitării dreptului pârâtei la liberă circulație, în

Italia.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 248/2005 a fost

reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă

circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o

perioadă de cel mult trei ani numai în condițiile și cu privire la următoarele

categorii de persoane:

a) cu privire la persoana care a

fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între

România și acel stat;

b) cu privire la persoana a cărei

prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar

urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după

caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.

Rezultă, din dispoziția legală

enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la

liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în

funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.

Aplicarea prevederilor art. 38 din

Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2

din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului

Europei nr. 2004/38/CE din 29 aprilie 2004.

Potrivit acestor reglementări, orice

persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile

de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se

referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice,

prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru

protejarea libertăților altora.

Pentru aplicarea unor măsuri de

restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare

dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să

respecte principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual

al persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală

și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

Din actele dosarului rezultă doar că

pârâta a fost returnată, la data de 15 noiembrie 2006, din Italia.

Nu a fost depusă la dosar nici o

dovadă că pârâta, prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o

desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau,

după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost

returnată.

Nu s-a dovedit nici că pârâta, prin

comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și

suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 442 din 11 aprilie 2007

a Curții de Apel Craiova,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie

2007.