ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5751/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5751/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 98 din 5 februarie
2007, pronunțată de Tribunalul Olt, secția civilă, a fost admisă acțiunea
formulată de Direcția Generală de Pașapoarte și a fost dispusă restrângerea
exercitării dreptului la liberă circulație în Spania, până la data pronunțată
în sentință, în privința pârâtei D.A.M.
Apelul declarat de reclamantă a fost
admis, prin decizia nr. 537 din 25 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel
Craiova, secția civilă, și a fost schimbată, în parte, sentința Tribunalului,
în sensul că a fost dispusă restrângerea exercitării dreptului la libera
circulație a pârâtei, pe teritoriul Spaniei, pe o perioadă de 6 luni, începând
cu data pronunțării deciziei.
Împotriva susmenționatei decizii a
declarat recurs pârâta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.
proc. civ. și susținând, în esență că a muncit în Spania și nu a comis fapte de
natură a atrage restrângerea exercitării dreptului său la liberă circulație în
străinătate.
Recursul este fondat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost
reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă
circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o
perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele
categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a
fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între
România și acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei
prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar
urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după
caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Rezultă, din dispoziția legală
enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la
liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în
funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din
Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2
din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului
Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Potrivit acestor reglementări, orice
persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile
de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se
referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea
faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea
libertăților altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de
restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare
dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să
respecte principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual
al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și
suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
Din actele dosarului rezultă doar că
pârâta a fost returnată, la data de 5 iulie 2006, din Spania, pentru ședere
ilegală.
Nu a fost depusă la dosar nici o
dovadă că pârâta prin activitatea pe care a desfășurat-o sau urma să o
desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau,
după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost
returnată.
Nu s-a dovedit nici că pârâta, prin
comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și
suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
În raport cu înscrisurile existente
în dosar, instanța de apel, a aplicat greșit prevederile Legii nr. 248/2005
situație în care, recursul urmează a fi admis, a fi casată decizia atacată și a
fi respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta
D.A.M. împotriva deciziei nr. 537 din 25 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova,
secția civilă, pe care o casează.
Respinge ca nefondat apelul declarat
de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței nr. 98 din 5
februarie 2007 a Tribunalului Olt, secția civilă, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 17 septembrie 2007.