ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7180/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7180/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Direcția Generală de
Pașapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului C.M.F. la
liberă circulație, în statele Uniunii Europene, pentru o perioadă de cel mult
trei ani.
Prin sentința nr. 148 din 29
ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost
respinsă acțiunea, ca nefondată.
Apelul declarat de reclamantă
împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.
105/A din 24 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, și s-a luat act
de renunțarea la judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă
Tribunalul București.
Împotriva deciziei curții de apel a
declarat recurs Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației
și Internelor susținând, în esență, că decizia a fost dată cu aplicarea greșită
a legii deoarece, în temeiul art. 38 și art. 39 din Legea nr. 248/2005,
acțiunea trebuia admisă așa cum a fost formulată.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 248/2005 a fost
reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă
circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o
perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele
categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a
fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între
România și acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei
prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar
urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după
caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Rezultă, din dispoziția legală
enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la
liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în
funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Aplicarea prevederilor art. 38 din
Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2
din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului
Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004.
Potrivit acestor reglementări, orice
persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile
de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se
referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice,
prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru
protejarea libertăților altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de
restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare
dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar să fie respectat
principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al
persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și
suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
Din actele dosarului rezultă doar că
pârâtul a fost returnat, la data de 29 iulie 2006, din Belgia, pentru ședere
ilegală.
Nu s-a dovedit nici că pârâtul prin
comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și
suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
Nu s-a dovedit nici că pârâtul, prin
comportamentul individual, ar fi reprezentat o amenințare reală, actuală și
suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
În raport cu înscrisurile existente
la dosar, instanța de apel a aplicat corect prevederile Legii nr. 238/2005
atunci când a confirmat sentința primei instanțe prin care a fost respinsă
cererea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 105/A din 24
aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie
2007.