ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1176/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1176/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 497 din 1 martie 2006, Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de SC M.G. SRL, în
contradictoriu cu pârâtul C.C., reținând, în esență, aspectele ce vor fi
arătate în continuare.
Prin acțiune,
reclamanta a formulat plângere împotriva parag. 42 pct. 2 și împotriva art. 3
din dispozitivul Deciziei nr. 184 din 30 septembrie 2005 emise de C.C. privind
măsurile de sprijin financiar acordate agenților economici ce activează în
zonele defavorizate peste limita maximă admisă a intensității ajutorului de
stat. Reclamanta a solicitat anularea paragrafelor susmenționate din decizia
atacată, precum și a Notei
de constatare
din 5 aprilie 2005 care a stat la baza emiterii
deciziei și, pe cale de
consecință, înlăturarea măsurii privind plata de către societate a sumei de
221.112 RON, ajutor de stat acordat peste limita nivelului maxim admis al
intensității.
Pe cale de
excepție, reclamanta a invocat nulitatea actului de finalizare a controlului,
denumit notă de constatare și nu raport de investigație, astfel cum dispune
imperativ art. 8 alin. (4) din Regulamentul privind procedura de investigație
în materia ajutorului de stat, aprobat prin Ordinul președintelui C.C. nr.
49/2005.
Pe fondul
cauzei, reclamanta susține că la verificarea
anterioară
efectuată de către inspectorii C.C. la data de 15 septembrie 2004, s-au
constatat alte valori ale ajutorului de stat,
fiind excluse unele
mijloace de transport ca neutilizate în scop productiv și că art. 24 alin. (1)
și alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. nu exclud autoturismele
din categoria investițiilor eligibile, astfel că sunt contrare acestor
dispoziții concluziile reținute prin nota de constatare din 5 aprilie 2005 și
preluate în Decizia nr. 184 din 30 septembrie 2005, ceea ce rezultă și din
concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat la cererea reclamantei.
Curtea de Apel
a reținut că SC M.G. SRL are obiect de activitate tăierea și rindeluirea
lemnului și este posesoarea unui certificat de investitor în zona defavorizată,
zona minieră Rodna, județul Bistrița Năsăud, unde își are și sediul social,
astfel că beneficiază de facilitățile fiscale prevăzute de O.U.G. nr. 24/1998
privind regimul zonelor defavorizate, facilități care, potrivit art. 2 alin. (1)
din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată, constituie ajutor
de stat.
Referitor la
anularea notei de constatare din 5 aprilie 2005, Instanța de Fond a reținut că
acest capăt de cerere este neîntemeiat, întrucât nota de constatare constituie
un act premergător emiterii deciziei contestate, astfel cum prevede și Legea
nr. 143/1999, republicată.
De asemenea, a
reținut Curtea de Apel că și Decizia
nr.
184 din 30 septembrie 2005 a Plenului C.C., a fost emisă
în conformitate
cu prevederile art. 8 alin. (4) din Regulamentul privind procedura de
investigație în materia ajutorului de stat, aprobat prin Ordinul președintelui
C.C. nr. 49/2005, investigația fiind finalizată cu un raport întocmit de echipa
de investigație, raport menționat în mod expres în preambulul deciziei.
Pe fondul
cauzei, Instanța de Fond a reținut că, față de obiectul principal de activitate
al reclamantei, în mod corect au fost înlăturate de la determinarea intensității
maxime a ajutorului de stat costurile de achiziție a unui număr de 11
autoturisme, cu motivarea că facilitățile fiscale acordate trebuie să vizeze
strict angajarea unor investiții productive în zona stabilită ca defavorizată.
Or, în cauză, a mai reținut Curtea de Apel, că
reclamanta a achiziționat cele 11 autoturisme în alte scopuri decât
cele
prevăzute de dispozițiile amintite și nu pentru a servi strict dezvoltării
regionale, pentru dezvoltarea producției și crearea de locuri de muncă, astfel
că nu a efectuat o investiție eligibilă de natură a fi luată în calcul la
stabilirea intensității ajutorului de stat acordat de la bugetul de stat,
investiția în cauză nevizând mijloace de transport utilitare destinate
producției.
Cu privire la
solicitarea reclamantei de a se efectua o expertiză contabilă, Instanța a
apreciat că aceasta nu este utilă la soluționarea fondului cauzei, întrucât
litigiul nu poartă asupra
modului de calcul
al intensității ajutorului de stat acordat societății,
ci privește
acceptarea sau nu, ca investiție eligibilă, a cheltuielilor avansate pentru
achiziționarea celor 11 autoturisme.
Împotriva sentinței civile nr. 497 din 1 martie 2006 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs SC M.G. SRL, invocând
motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta
susține că hotărârea fondului conține motive străine de natura pricinii, care
privea exclusiv stabilirea
nelegalității
deciziei emise de C.C. cu nesocotirea dispozițiilor Regulamentului emis în
scopul stabilirii condițiilor de
acordare a ajutorului de stat regional
și monitorizării acestuia.
În același
timp, arată recurenta, hotărârea apare ca nemotivată în privința neanalizării
bazei standard a schemei de ajutor stabilită prin anexa Regulamentului și a
excluderilor stabilite prin anexa a 2-a a aceluiași act normativ. Instanța de Fond,
conchide recurenta, a soluționat pricina pe baza unor criterii de oportunitate,
neprevăzute de lege și greșit reținute, respingând
nemotivat o probă utilă, expertiza. Managementul înseamnă, între
altele,
organizare și control, ceea ce impune deplasări, motiv
pentru care investiția în cele 11 autoturisme folosite de conducerea
societății
era eligibilă.
La rândul său,
intimatul C.C., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului
ca nefondat.
A susținut că
în mod corect Instanța de Fond a respins proba cu expertiză solicitată,
întrucât în speță nu se contestă calcule matematice, ci legalitatea măsurii
dispuse. La baza emiterii
deciziei a stat
Raportul întocmit de echipa de investigație, întrucât
cele două note de
constatare anterioare au ridicat suspiciuni
referitoare
la modul de utilizare a banului public. Nu există nici un
temei pentru a
socoti eligibilă investiția în 11 autoturisme de lux, utilizate de conducerea
firmei, întrucât rațiunea ajutorului de stat este alta: investirea în producție
pentru stimularea dezvoltării regionale.
În recurs nu
s-au administrat înscrisuri noi.
Examinând
sentința prin prisma recursului declarat, a
apărărilor
cuprinse în întâmpinare, precum și potrivit art. 304
1
C. proc. civ.
, Înalta Curte constată:
Prin Decizia C.C.
nr. 184 din 30 septembrie 2005 privind măsurile de sprijin financiar acordate
peste limita de intensitate maxim admisă agenților economici ce activează în
zonele defavorizate, art. 3, s-a stabilit ca M.
F.P., în calitate de furnizor, să recupereze ajutorul de
stat
ilegal și incompatibil în sumă de 221.122 RON, cu dobânda aferentă calculată de
la data la care ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului SC M.G. SRL
până la momentul recuperării efective.
Intimatul
pârât a reținut că în perioada anilor 2003-2004, societatea comercială a
beneficiat de ajutor de stat acordat sub forma scutirii de la plata impozitului
pe profit în valoare de 22.239.137 mii ROL, realizând în același timp
investiții totale în valoare de 30.812.334 mii ROL. A rezultat astfel că
intensitatea ajutorului de stat de care a beneficiat recurenta reclamantă este
de 72,18%, depășind nivelul maxim admis al intensității de 65%. Diferența
corespunzătoare celor două cote procentuale, în valoare de 2.211.120 mii ROL,
s-a reținut că reprezintă ajutor de stat acordat fără respectarea regulilor
referitoare la nivelul maxim admis al intensității ajutorului de stat și la
realizarea de investiții.
Criticile
formulate de recurentă vizează, în esență, trei aspecte:
1.
procedura în fața Instanței de judecată;
2.
modul de soluționare a
aspectelor de nelegalitate ale deciziei;
3.
aprecierea asupra
eligibilității investiției în cele 11
autoturisme
achiziționate pentru uzul conducerii societății
comerciale.
Toate criticile sunt nefondate.
Potrivit
art. 167 alin. (1) C. proc. civ.
„dovezile
se pot încuviința numai dacă Instanța socotește că ele pot
să ducă la
dezlegarea pricinii".
Recurenta
reproșează judecătorului fondului că nu a încuviințat expertiza contabilă
solicitată, dar nu justifică utilitatea
acestei
probe, după cum corect sesizează intimatul în întâmpinare.
Recurenta nu a contestat niciuna din valorile
menționate în decizie,
ci, a formulat mai multe critici de nelegalitate,
toate implicând interpretări ale normelor legale. Or, interpretarea legii
excede competențelor unui expert.
Pentru același
motiv a fost înlăturată și expertiza extrajudiciară depusă de reclamantă,
referitoare la calculul intensității ajutorului de stat.
Cât privește
critica referitoare la neanalizarea de către Instanța de Fond a schemei de
ajutor și a excluderilor la care face referire Regulamentul privind ajutorul de
stat regional, se constată
că cererea de
chemare în judecată nu face nici o referire la acestea.
2.
Recurenta pretinde că
judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate a
deciziei, considerentele privind motive străine de natura pricinii.
Înalta Curte
consideră că sentința atacată răspunde pertinent la ambele critici formulate.
Chiar dacă succint, în considerente se arată că nota de constatare din 5
aprilie 2005 este un act premergător emiterii deciziei, care poate fi anulat
numai odată cu aceasta. Cât privește decizia, se motivează că a fost emisă
conform art. 8 alin. (4) din Regulamentul aprobat la 15 martie 2005 privind
procedura de investigație în materia ajutorului de stat, investigația fiind
finalizată cu un raport întocmit de echipa de investigație, menționat în
preambulul Deciziei nr. 184 din 30 septembrie 2005.
Susținerea
recurentei în sensul că la un control anterior
inspectorii de concurență au constatat că nivelul ajutoarelor de care
a beneficiat era sub limita admisă, este lipsită
de eficiență juridică.
C.C. era
competent să extindă verificările, ceea ce a și făcut, în baza notei D.R.M.C.A.S.,
din 17 august 2005, dispunând declanșarea din oficiu a procedurii de
investigație.
De această
dată în procedura de investigație a fost implicat și furnizorul ajutorului de
stat, respectiv M.F.P. La calculul intensității ajutorului de stat au fost
avute în vedere costurile eligibile aferente valorii investițiilor efectuate
până la data de 15 septembrie 2004, conform art. 14
1
alin. (1) din
Legea nr. 507/2004, excluzându-se cheltuielile care au fost destinate
dobândirii unor autoturisme.
3.
Recurenta SC M.G. SRL este
posesoarea certificatului de investitor în zona defavorizată, zona Minieră
Rodna, județul Bistrița Năsăud, unde își desfășoară activitatea, fiind
beneficiară a facilităților fiscale prevăzute de O.U.G. nr. 24/1998, privind
regimul zonelor defavorizate, modificată și completată, constând în scutiri de
plată ale impozitului pe profit. Această facilitate fiscală, ca măsură de sprijin
acordată de stat, constituie ajutor de stat, în conformitate cu prevederile
art. 2 alin. (1) și alin. (8) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat.
Cum obiectul
principal de activitate al recurentei constă în
tăierea și rindeluirea lemnului, impregnarea lemnului, s-a făcut
aplicarea prevederilor legale privind eligibilitatea
investițiilor
efectuate de către agentul economic din zona defavorizată.
Diferențele
dintre cele două note de constatare, din 5
aprilie
2005 și din 15 septembrie 2004, provin din modul de
apreciere a
cheltuielilor efectuate cu achiziționarea a 11 autoturisme.
În mod corect
a stabilit judecătorul fondului, că investiția reprezentând costurile de
achiziție a 11 autoturisme nu este o investiție eligibilă.
Potrivit art.
5 din Regulamentul privind ajutorul de stat regional adoptat de C.C., publicat
în M. Of. nr. 340 din 19 aprilie 2004, modificat și completat, investițiile
agenților economici posesori ai certificatului de investitor în zona
defavorizată trebuie să vizeze crearea de noi unități extinderea unei unități
existente sau demararea unei activități care implică o schimbare fundamentală
în procesul de producție. Iar potrivit art. 6 din același regulament, investițiile
eligibile la evaluarea intensității ajutorului de stat constau în cheltuieli
pentru terenuri, clădiri și echipamente.
Rezultă astfel
că numai investițiile în mijloace de transport utilitar, care sunt destinate
producției sunt considerate investiții eligibile la calculul intensității
ajutorului de stat acordat, celelalte
mijloace
de transport constând în autoturisme neputând fi asimilate
echipamentelor.
Pentru toate
aceste considerente, constatând că hotărârea fondului este legală și temeinică,
în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul de față ca
nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge
recursul declarat de SC M.
G. SRL, împotriva
sentinței civile nr. 497
din 1 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 23 februarie 2007.