ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.02.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1176/2007

HOTĂRÂRE
23.02.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1176/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 497 din 1 martie 2006, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de SC M.G. SRL, în

contradictoriu cu pârâtul C.C., reținând, în esență, aspectele ce vor fi

arătate în continuare.

Prin acțiune,

reclamanta a formulat plângere împotriva parag. 42 pct. 2 și împotriva art. 3

din dispozitivul Deciziei nr. 184 din 30 septembrie 2005 emise de C.C. privind

măsurile de sprijin financiar acordate agenților economici ce activează în

zonele defavorizate peste limita maximă admisă a intensității ajutorului de

stat. Reclamanta a solicitat anularea paragrafelor susmenționate din decizia

atacată, precum și a Notei

de constatare

din 5 aprilie 2005 care a stat la baza emiterii

deciziei și, pe cale de

consecință, înlăturarea măsurii privind plata de către societate a sumei de

221.112 RON, ajutor de stat acordat peste limita nivelului maxim admis al

intensității.

Pe cale de

excepție, reclamanta a invocat nulitatea actului de finalizare a controlului,

denumit notă de constatare și nu raport de investigație, astfel cum dispune

imperativ art. 8 alin. (4) din Regulamentul privind procedura de investigație

în materia ajutorului de stat, aprobat prin Ordinul președintelui C.C. nr.

49/2005.

Pe fondul

cauzei, reclamanta susține că la verificarea

anterioară

efectuată de către inspectorii C.C. la data de 15 septembrie 2004, s-au

constatat alte valori ale ajutorului de stat,

fiind excluse unele

mijloace de transport ca neutilizate în scop productiv și că art. 24 alin. (1)

și alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. nu exclud autoturismele

din categoria investițiilor eligibile, astfel că sunt contrare acestor

dispoziții concluziile reținute prin nota de constatare din 5 aprilie 2005 și

preluate în Decizia nr. 184 din 30 septembrie 2005, ceea ce rezultă și din

concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat la cererea reclamantei.

Curtea de Apel

a reținut că SC M.G. SRL are obiect de activitate tăierea și rindeluirea

lemnului și este posesoarea unui certificat de investitor în zona defavorizată,

zona minieră Rodna, județul Bistrița Năsăud, unde își are și sediul social,

astfel că beneficiază de facilitățile fiscale prevăzute de O.U.G. nr. 24/1998

privind regimul zonelor defavorizate, facilități care, potrivit art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată, constituie ajutor

de stat.

Referitor la

anularea notei de constatare din 5 aprilie 2005, Instanța de Fond a reținut că

acest capăt de cerere este neîntemeiat, întrucât nota de constatare constituie

un act premergător emiterii deciziei contestate, astfel cum prevede și Legea

nr. 143/1999, republicată.

De asemenea, a

reținut Curtea de Apel că și Decizia

nr.

184 din 30 septembrie 2005 a Plenului C.C., a fost emisă

în conformitate

cu prevederile art. 8 alin. (4) din Regulamentul privind procedura de

investigație în materia ajutorului de stat, aprobat prin Ordinul președintelui

C.C. nr. 49/2005, investigația fiind finalizată cu un raport întocmit de echipa

de investigație, raport menționat în mod expres în preambulul deciziei.

Pe fondul

cauzei, Instanța de Fond a reținut că, față de obiectul principal de activitate

al reclamantei, în mod corect au fost înlăturate de la determinarea intensității

maxime a ajutorului de stat costurile de achiziție a unui număr de 11

autoturisme, cu motivarea că facilitățile fiscale acordate trebuie să vizeze

strict angajarea unor investiții productive în zona stabilită ca defavorizată.

Or, în cauză, a mai reținut Curtea de Apel, că

reclamanta a achiziționat cele 11 autoturisme în alte scopuri decât

cele

prevăzute de dispozițiile amintite și nu pentru a servi strict dezvoltării

regionale, pentru dezvoltarea producției și crearea de locuri de muncă, astfel

că nu a efectuat o investiție eligibilă de natură a fi luată în calcul la

stabilirea intensității ajutorului de stat acordat de la bugetul de stat,

investiția în cauză nevizând mijloace de transport utilitare destinate

producției.

Cu privire la

solicitarea reclamantei de a se efectua o expertiză contabilă, Instanța a

apreciat că aceasta nu este utilă la soluționarea fondului cauzei, întrucât

litigiul nu poartă asupra

modului de calcul

al intensității ajutorului de stat acordat societății,

ci privește

acceptarea sau nu, ca investiție eligibilă, a cheltuielilor avansate pentru

achiziționarea celor 11 autoturisme.

Împotriva sentinței civile nr. 497 din 1 martie 2006 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs SC M.G. SRL, invocând

motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta

susține că hotărârea fondului conține motive străine de natura pricinii, care

privea exclusiv stabilirea

nelegalității

deciziei emise de C.C. cu nesocotirea dispozițiilor Regulamentului emis în

scopul stabilirii condițiilor de

acordare a ajutorului de stat regional

și monitorizării acestuia.

În același

timp, arată recurenta, hotărârea apare ca nemotivată în privința neanalizării

bazei standard a schemei de ajutor stabilită prin anexa Regulamentului și a

excluderilor stabilite prin anexa a 2-a a aceluiași act normativ. Instanța de Fond,

conchide recurenta, a soluționat pricina pe baza unor criterii de oportunitate,

neprevăzute de lege și greșit reținute, respingând

nemotivat o probă utilă, expertiza. Managementul înseamnă, între

altele,

organizare și control, ceea ce impune deplasări, motiv

pentru care investiția în cele 11 autoturisme folosite de conducerea

societății

era eligibilă.

La rândul său,

intimatul C.C., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

A susținut că

în mod corect Instanța de Fond a respins proba cu expertiză solicitată,

întrucât în speță nu se contestă calcule matematice, ci legalitatea măsurii

dispuse. La baza emiterii

deciziei a stat

Raportul întocmit de echipa de investigație, întrucât

cele două note de

constatare anterioare au ridicat suspiciuni

referitoare

la modul de utilizare a banului public. Nu există nici un

temei pentru a

socoti eligibilă investiția în 11 autoturisme de lux, utilizate de conducerea

firmei, întrucât rațiunea ajutorului de stat este alta: investirea în producție

pentru stimularea dezvoltării regionale.

În recurs nu

s-au administrat înscrisuri noi.

Examinând

sentința prin prisma recursului declarat, a

apărărilor

cuprinse în întâmpinare, precum și potrivit art. 304

1

, Înalta Curte constată:

Prin Decizia C.C.

nr. 184 din 30 septembrie 2005 privind măsurile de sprijin financiar acordate

peste limita de intensitate maxim admisă agenților economici ce activează în

zonele defavorizate, art. 3, s-a stabilit ca M.

F.P., în calitate de furnizor, să recupereze ajutorul de

stat

ilegal și incompatibil în sumă de 221.122 RON, cu dobânda aferentă calculată de

la data la care ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului SC M.G. SRL

până la momentul recuperării efective.

Intimatul

pârât a reținut că în perioada anilor 2003-2004, societatea comercială a

beneficiat de ajutor de stat acordat sub forma scutirii de la plata impozitului

pe profit în valoare de 22.239.137 mii ROL, realizând în același timp

investiții totale în valoare de 30.812.334 mii ROL. A rezultat astfel că

intensitatea ajutorului de stat de care a beneficiat recurenta reclamantă este

de 72,18%, depășind nivelul maxim admis al intensității de 65%. Diferența

corespunzătoare celor două cote procentuale, în valoare de 2.211.120 mii ROL,

s-a reținut că reprezintă ajutor de stat acordat fără respectarea regulilor

referitoare la nivelul maxim admis al intensității ajutorului de stat și la

realizarea de investiții.

Criticile

formulate de recurentă vizează, în esență, trei aspecte:

1.

procedura în fața Instanței de judecată;

2.

modul de soluționare a

aspectelor de nelegalitate ale deciziei;

3.

aprecierea asupra

eligibilității investiției în cele 11

autoturisme

achiziționate pentru uzul conducerii societății

comerciale.

Toate criticile sunt nefondate.

art. 167 alin. (1) C. proc. civ.

„dovezile

se pot încuviința numai dacă Instanța socotește că ele pot

să ducă la

dezlegarea pricinii".

Recurenta

reproșează judecătorului fondului că nu a încuviințat expertiza contabilă

solicitată, dar nu justifică utilitatea

acestei

probe, după cum corect sesizează intimatul în întâmpinare.

Recurenta nu a contestat niciuna din valorile

menționate în decizie,

ci, a formulat mai multe critici de nelegalitate,

toate implicând interpretări ale normelor legale. Or, interpretarea legii

excede competențelor unui expert.

Pentru același

motiv a fost înlăturată și expertiza extrajudiciară depusă de reclamantă,

referitoare la calculul intensității ajutorului de stat.

Cât privește

critica referitoare la neanalizarea de către Instanța de Fond a schemei de

ajutor și a excluderilor la care face referire Regulamentul privind ajutorul de

stat regional, se constată

că cererea de

chemare în judecată nu face nici o referire la acestea.

2.

Recurenta pretinde că

judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate a

deciziei, considerentele privind motive străine de natura pricinii.

Înalta Curte

consideră că sentința atacată răspunde pertinent la ambele critici formulate.

Chiar dacă succint, în considerente se arată că nota de constatare din 5

aprilie 2005 este un act premergător emiterii deciziei, care poate fi anulat

numai odată cu aceasta. Cât privește decizia, se motivează că a fost emisă

conform art. 8 alin. (4) din Regulamentul aprobat la 15 martie 2005 privind

procedura de investigație în materia ajutorului de stat, investigația fiind

finalizată cu un raport întocmit de echipa de investigație, menționat în

preambulul Deciziei nr. 184 din 30 septembrie 2005.

Susținerea

recurentei în sensul că la un control anterior

inspectorii de concurență au constatat că nivelul ajutoarelor de care

a beneficiat era sub limita admisă, este lipsită

de eficiență juridică.

C.C. era

competent să extindă verificările, ceea ce a și făcut, în baza notei D.R.M.C.A.S.,

din 17 august 2005, dispunând declanșarea din oficiu a procedurii de

investigație.

De această

dată în procedura de investigație a fost implicat și furnizorul ajutorului de

stat, respectiv M.F.P. La calculul intensității ajutorului de stat au fost

avute în vedere costurile eligibile aferente valorii investițiilor efectuate

până la data de 15 septembrie 2004, conform art. 14

1

alin. (1) din

Legea nr. 507/2004, excluzându-se cheltuielile care au fost destinate

dobândirii unor autoturisme.

3.

Recurenta SC M.G. SRL este

posesoarea certificatului de investitor în zona defavorizată, zona Minieră

Rodna, județul Bistrița Năsăud, unde își desfășoară activitatea, fiind

beneficiară a facilităților fiscale prevăzute de O.U.G. nr. 24/1998, privind

regimul zonelor defavorizate, modificată și completată, constând în scutiri de

plată ale impozitului pe profit. Această facilitate fiscală, ca măsură de sprijin

acordată de stat, constituie ajutor de stat, în conformitate cu prevederile

art. 2 alin. (1) și alin. (8) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat.

Cum obiectul

principal de activitate al recurentei constă în

tăierea și rindeluirea lemnului, impregnarea lemnului, s-a făcut

aplicarea prevederilor legale privind eligibilitatea

investițiilor

efectuate de către agentul economic din zona defavorizată.

Diferențele

dintre cele două note de constatare, din 5

aprilie

2005 și din 15 septembrie 2004, provin din modul de

apreciere a

cheltuielilor efectuate cu achiziționarea a 11 autoturisme.

În mod corect

a stabilit judecătorul fondului, că investiția reprezentând costurile de

achiziție a 11 autoturisme nu este o investiție eligibilă.

Potrivit art.

5 din Regulamentul privind ajutorul de stat regional adoptat de C.C., publicat

în M. Of. nr. 340 din 19 aprilie 2004, modificat și completat, investițiile

agenților economici posesori ai certificatului de investitor în zona

defavorizată trebuie să vizeze crearea de noi unități extinderea unei unități

existente sau demararea unei activități care implică o schimbare fundamentală

în procesul de producție. Iar potrivit art. 6 din același regulament, investițiile

eligibile la evaluarea intensității ajutorului de stat constau în cheltuieli

pentru terenuri, clădiri și echipamente.

Rezultă astfel

că numai investițiile în mijloace de transport utilitar, care sunt destinate

producției sunt considerate investiții eligibile la calculul intensității

ajutorului de stat acordat, celelalte

mijloace

de transport constând în autoturisme neputând fi asimilate

echipamentelor.

Pentru toate

aceste considerente, constatând că hotărârea fondului este legală și temeinică,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul de față ca

nefondat.

D

Respinge

recursul declarat de SC M.

sentinței civile nr. 497

din 1 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-02-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1062/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC G.R. SRL Petroșani a solic
ÎCCJ 2007-06-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3256/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 13 aprilie 2006, reclamanta SC L. SRL Brad a chemat în judecată Consiliul Concurenței, solicitând anularea parțială a d
ÎCCJ 2010-04-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2254/2010
94/2004; - prin raportul de inspecție fiscală din 31 iulie 2007 s-a verificat societatea pentru perioada aprilie 2005 - martie 2007 și s-a constatat că potrivit notei de constatare din 01 februarie 2005 întocmită de inspectorii Consiliului
ÎCCJ 2007-02-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1203/2007
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4321 din 4 decembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca n
ÎCCJ 2008-12-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4563/2008
C.I. SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor aplicabile în materie, la calculul ajutorului aferent investiției inițiale se iau în considerare drept eligibile, numai acele cheltuieli prev
Sursă