ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1176/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 497 din 1 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de SC M.G. SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.C., reținând, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare. Prin acțiune, reclamanta a formulat plângere împotriva parag. 42 pct. 2 și împotriva art. 3 din dispozitivul Deciziei nr. 184 din 30 septembrie 2005 emise de C.C. privind măsurile de sprijin financiar acordate agenților economici ce activează în zonele defavorizate peste limita maximă admisă a intensității ajutorului de stat.

Reclamanta a solicitat anularea paragrafelor susmenționate din decizia atacată, precum și a Notei de constatare din 5 aprilie 2005 care a stat la baza emiterii deciziei și, pe cale de consecință, înlăturarea măsurii privind plata de către societate a sumei de 221.112 RON, ajutor de stat acordat peste limita nivelului maxim admis al intensității. Pe cale de excepție, reclamanta a invocat nulitatea actului de finalizare a controlului, denumit notă de constatare și nu raport de investigație, astfel cum dispune imperativ art. 8 alin. (4) din Regulamentul privind procedura de investigație în materia ajutorului de stat, aprobat prin Ordinul președintelui C.C. nr. 49/2005. Pe fondul cauzei, reclamanta susține că la verificarea anterioară efectuată de către inspectorii C.C.

la data de 15 septembrie 2004, s-au constatat alte valori ale ajutorului de stat, fiind excluse unele mijloace de transport ca neutilizate în scop productiv și că art. 24 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. nu exclud autoturismele din categoria investițiilor eligibile, astfel că sunt contrare acestor dispoziții concluziile reținute prin nota de constatare din 5 aprilie 2005 și preluate în Decizia nr. 184 din 30 septembrie 2005, ceea ce rezultă și din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat la cererea reclamantei. Curtea de Apel a reținut că SC M.G. SRL are obiect de activitate tăierea și rindeluirea lemnului și este posesoarea unui certificat de investitor în zona defavorizată, zona minieră Rodna, județul Bistrița Năsăud, unde își are și sediul social, astfel că beneficiază de facilitățile fiscale prevăzute de O.U.G.

nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, facilități care, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată, constituie ajutor de stat. Referitor la anularea notei de constatare din 5 aprilie 2005, Instanța de Fond a reținut că acest capăt de cerere este neîntemeiat, întrucât nota de constatare constituie un act premergător emiterii deciziei contestate, astfel cum prevede și Legea nr. 143/1999, republicată. De asemenea, a reținut Curtea de Apel că și Decizia nr. 184 din 30 septembrie 2005 a Plenului C.C., a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (4) din Regulamentul privind procedura de investigație în materia ajutorului de stat, aprobat prin Ordinul președintelui C.C.

nr. 49/2005, investigația fiind finalizată cu un raport întocmit de echipa de investigație, raport menționat în mod expres în preambulul deciziei. Pe fondul cauzei, Instanța de Fond a reținut că, față de obiectul principal de activitate al reclamantei, în mod corect au fost înlăturate de la determinarea intensității maxime a ajutorului de stat costurile de achiziție a unui număr de 11 autoturisme, cu motivarea că facilitățile fiscale acordate trebuie să vizeze strict angajarea unor investiții productive în zona stabilită ca defavorizată.

Or, în cauză, a mai reținut Curtea de Apel, că reclamanta a achiziționat cele 11 autoturisme în alte scopuri decât cele prevăzute de dispozițiile amintite și nu pentru a servi strict dezvoltării regionale, pentru dezvoltarea producției și crearea de locuri de muncă, astfel că nu a efectuat o investiție eligibilă de natură a fi luată în calcul la stabilirea intensității ajutorului de stat acordat de la bugetul de stat, investiția în cauză nevizând mijloace de transport utilitare destinate producției. Cu privire la solicitarea reclamantei de a se efectua o expertiză contabilă, Instanța a apreciat că aceasta nu este utilă la soluționarea fondului cauzei, întrucât litigiul nu poartă asupra modului de calcul al intensității ajutorului de stat acordat societății, ci privește acceptarea sau nu, ca investiție eligibilă, a cheltuielilor avansate pentru achiziționarea celor 11 autoturisme.

Împotriva sentinței civile nr. 497 din 1 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs SC M.G. SRL, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că hotărârea fondului conține motive străine de natura pricinii, care privea exclusiv stabilirea nelegalității deciziei emise de C.C. cu nesocotirea dispozițiilor Regulamentului emis în scopul stabilirii condițiilor de acordare a ajutorului de stat regional și monitorizării acestuia. În același timp, arată recurenta, hotărârea apare ca nemotivată în privința neanalizării bazei standard a schemei de ajutor stabilită prin anexa Regulamentului și a excluderilor stabilite prin anexa a 2-a a aceluiași act normativ.

Instanța de Fond, conchide recurenta, a soluționat pricina pe baza unor criterii de oportunitate, neprevăzute de lege și greșit reținute, respingând nemotivat o probă utilă, expertiza. Managementul înseamnă, între altele, organizare și control, ceea ce impune deplasări, motiv pentru care investiția în cele 11 autoturisme folosite de conducerea societății era eligibilă. La rândul său, intimatul C.C., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A susținut că în mod corect Instanța de Fond a respins proba cu expertiză solicitată, întrucât în speță nu se contestă calcule matematice, ci legalitatea măsurii dispuse. La baza emiterii deciziei a stat Raportul întocmit de echipa de investigație, întrucât cele două note de constatare anterioare au ridicat suspiciuni referitoare la modul de utilizare a banului public.

Nu există nici un temei pentru a socoti eligibilă investiția în 11 autoturisme de lux, utilizate de conducerea firmei, întrucât rațiunea ajutorului de stat este alta: investirea în producție pentru stimularea dezvoltării regionale. În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi. Examinând sentința prin prisma recursului declarat, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ. , Înalta Curte constată: Prin Decizia C.C. nr. 184 din 30 septembrie 2005 privind măsurile de sprijin financiar acordate peste limita de intensitate maxim admisă agenților economici ce activează în zonele defavorizate, art. 3, s-a stabilit ca M. F.P., în calitate de furnizor, să recupereze ajutorul de stat ilegal și incompatibil în sumă de 221.122 RON, cu dobânda aferentă calculată de la data la care ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului SC M.G.

SRL până la momentul recuperării efective. Intimatul pârât a reținut că în perioada anilor 2003-2004, societatea comercială a beneficiat de ajutor de stat acordat sub forma scutirii de la plata impozitului pe profit în valoare de 22.239.137 mii ROL, realizând în același timp investiții totale în valoare de 30.812.334 mii ROL. A rezultat astfel că intensitatea ajutorului de stat de care a beneficiat recurenta reclamantă este de 72,18%, depășind nivelul maxim admis al intensității de 65%. Diferența corespunzătoare celor două cote procentuale, în valoare de 2.211.120 mii ROL, s-a reținut că reprezintă ajutor de stat acordat fără respectarea regulilor referitoare la nivelul maxim admis al intensității ajutorului de stat și la realizarea de investiții.

Criticile formulate de recurentă vizează, în esență, trei aspecte: 1. procedura în fața Instanței de judecată; 2. modul de soluționare a aspectelor de nelegalitate ale deciziei; 3. aprecierea asupra eligibilității investiției în cele 11 autoturisme achiziționate pentru uzul conducerii societății comerciale. Toate criticile sunt nefondate. 1. Potrivit art. 167 alin. (1) C. proc. civ. „dovezile se pot încuviința numai dacă Instanța socotește că ele pot să ducă la dezlegarea pricinii". Recurenta reproșează judecătorului fondului că nu a încuviințat expertiza contabilă solicitată, dar nu justifică utilitatea acestei probe, după cum corect sesizează intimatul în întâmpinare. Recurenta nu a contestat niciuna din valorile menționate în decizie, ci, a formulat mai multe critici de nelegalitate, toate implicând interpretări ale normelor legale.

Or, interpretarea legii excede competențelor unui expert. Pentru același motiv a fost înlăturată și expertiza extrajudiciară depusă de reclamantă, referitoare la calculul intensității ajutorului de stat. Cât privește critica referitoare la neanalizarea de către Instanța de Fond a schemei de ajutor și a excluderilor la care face referire Regulamentul privind ajutorul de stat regional, se constată că cererea de chemare în judecată nu face nici o referire la acestea. 2. Recurenta pretinde că judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate a deciziei, considerentele privind motive străine de natura pricinii. Înalta Curte consideră că sentința atacată răspunde pertinent la ambele critici formulate.

Chiar dacă succint, în considerente se arată că nota de constatare din 5 aprilie 2005 este un act premergător emiterii deciziei, care poate fi anulat numai odată cu aceasta. Cât privește decizia, se motivează că a fost emisă conform art. 8 alin. (4) din Regulamentul aprobat la 15 martie 2005 privind procedura de investigație în materia ajutorului de stat, investigația fiind finalizată cu un raport întocmit de echipa de investigație, menționat în preambulul Deciziei nr. 184 din 30 septembrie 2005. Susținerea recurentei în sensul că la un control anterior inspectorii de concurență au constatat că nivelul ajutoarelor de care a beneficiat era sub limita admisă, este lipsită de eficiență juridică.

C.C. era competent să extindă verificările, ceea ce a și făcut, în baza notei D.R.M.C.A.S., din 17 august 2005, dispunând declanșarea din oficiu a procedurii de investigație. De această dată în procedura de investigație a fost implicat și furnizorul ajutorului de stat, respectiv M.F.P. La calculul intensității ajutorului de stat au fost avute în vedere costurile eligibile aferente valorii investițiilor efectuate până la data de 15 septembrie 2004, conform art. 14 1 alin. (1) din Legea nr. 507/2004, excluzându-se cheltuielile care au fost destinate dobândirii unor autoturisme. 3. Recurenta SC M.G. SRL este posesoarea certificatului de investitor în zona defavorizată, zona Minieră Rodna, județul Bistrița Năsăud, unde își desfășoară activitatea, fiind beneficiară a facilităților fiscale prevăzute de O.U.G.

nr. 24/1998, privind regimul zonelor defavorizate, modificată și completată, constând în scutiri de plată ale impozitului pe profit. Această facilitate fiscală, ca măsură de sprijin acordată de stat, constituie ajutor de stat, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și alin. (8) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat. Cum obiectul principal de activitate al recurentei constă în tăierea și rindeluirea lemnului, impregnarea lemnului, s-a făcut aplicarea prevederilor legale privind eligibilitatea investițiilor efectuate de către agentul economic din zona defavorizată. Diferențele dintre cele două note de constatare, din 5 aprilie 2005 și din 15 septembrie 2004, provin din modul de apreciere a cheltuielilor efectuate cu achiziționarea a 11 autoturisme.

În mod corect a stabilit judecătorul fondului, că investiția reprezentând costurile de achiziție a 11 autoturisme nu este o investiție eligibilă. Potrivit art. 5 din Regulamentul privind ajutorul de stat regional adoptat de C.C., publicat în M. Of. nr. 340 din 19 aprilie 2004, modificat și completat, investițiile agenților economici posesori ai certificatului de investitor în zona defavorizată trebuie să vizeze crearea de noi unități extinderea unei unități existente sau demararea unei activități care implică o schimbare fundamentală în procesul de producție. Iar potrivit art. 6 din același regulament, investițiile eligibile la evaluarea intensității ajutorului de stat constau în cheltuieli pentru terenuri, clădiri și echipamente.

Rezultă astfel că numai investițiile în mijloace de transport utilitar, care sunt destinate producției sunt considerate investiții eligibile la calculul intensității ajutorului de stat acordat, celelalte mijloace de transport constând în autoturisme neputând fi asimilate echipamentelor. Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea fondului este legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul de față ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M. G. SRL, împotriva sentinței civile nr. 497 din 1 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2007.