ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4563/2008

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 13 aprilie 2006 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.I. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, anularea în parte a deciziei nr. 52 din 9 martie 2006 privind măsurile de sprijin financiar acordate peste limita de intensitate maximă admisă unui număr de 20 de agenți economici ce activează în zonele defavorizate, emisă de către pârâtă, exonerarea de la plata sumei de 5.688.900 rol, exonerarea de la plata sumei de 214.225 rol reprezentând dobânzi aferente ajutorului de stat, suspendarea deciziei sus menționate în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că își desfășoară activitatea în zona defavorizată Brad, jud. Hunedoara, fiind beneficiară a ajutoarelor de stat sub forma scutirii de la plata impozitului pe profit aferent activității desfășurate în zona defavorizată. A mai arătat reclamanta că la data de 31 martie 2005 pârâta, prin Inspectoratul de Concurență Hunedoara, a efectuat un control materializat prin Nota de Constatare 163 din 31 martie 2005 având ca obiect monitorizarea ajutoarelor de stat din zonele defavorizate, aspectele controlate vizând valoarea investițiilor eligibile și intensitatea brută a ajutorului de stat regional. Prin sentința nr. 2424 din 18 octombrie 2006 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei SC C.I.

SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor aplicabile în materie, la calculul ajutorului aferent investiției inițiale se iau în considerare drept eligibile, numai acele cheltuieli prevăzute expres; în speță, cheltuielile la care se referă reclamanta nu se regăsesc în categoriile de cheltuieli eligibile pentru investiții în imobilizări corporale. Prin urmare rezultatul investigației consemnat de autoritatea de concurență în decizia atacată este corect și legal. Împotriva sentinței nr. 2424 din 18 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC C.I. SRL. În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la motivele invocate de recurenta-reclamantă referitoare la respectarea de către pârâtă a prevederilor art. 22 din Legea nr. 143/1999 actualizată și republicată.

A mai precizat recurenta că potrivit art. 3 din Legea nr. 143/1999 republicată și actualizată, noțiunea de „ajutor de stat existent" este definită ca un ajutor individual sau o sumă de ajutor care exista înainte de intrarea în vigoare a Legii 143/1999. În cauză, a precizat recurenta, societatea îndeplinește condiția de a fi avut „ajutor existent", care a fost și autorizat de Consiliul Concurenței, astfel încât nu i se poate imputa că ar beneficia de un ajutor care este ilegal și care nu poate fi decât altul față de cel existent. Prin decizia nr. 3716 din 3 octombrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de SC C.I. SRL ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că actul administrativ contestat are la bază note contabile din acte asupra cărora nu există dubii, astfel încât susținerile recurentei nu sunt întemeiate. Cu privire la decizia nr. 3716 din 3 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă SC C.I. SRL a formulat contestație în anulare. S-a învederat, prin motivele contestației în anulare, în esență, că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la nerespectarea de către pârâtul Consiliul Concurenței a prevederilor art. 22 din Legea nr. 143/1999 actualizată și republicată precum și că instanța de recurs în mod eronat a reținut că acele cheltuieli la care se referă reclamanta nu se regăsesc în categoriile de cheltuieli eligibile pentru investiții în imobilizări corporale.

Contestația în anulare este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. În cadrul contestației în anulare este necesar ca eroarea materială gravă să privească o problemă de procedură, o eroare evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Prin greșeală materială se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului și care este determinantă pentru soluția pronunțată.

În sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., greșeala materială trebuie să fie esențială, ceea ce înseamnă că în lipsa ei, situația ar fi fost alta. De asemenea, trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, fiind săvârșită de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante. Astfel, noțiunea de „greșeală materială" nu poate fi interpretată extensiv. Calea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. este deschisă atunci când instanța de recurs s-a pronunțat minus petita, fără a analiza toate motivele de recurs cu care a fost învestită.

De principiu, instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare sau modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit aspect sau o afirmație a recurentei nu deschide calea contestației în anulare speciale, în condițiile art. 318 teza II C. proc. civ. Din examinarea considerentelor deciziei invocate în prezenta cale extraordinară de atac, Înalta Curte retine că instanța de recurs-a răspuns tuturor criticilor formulate de recurentă, ea neavând obligația de a analiza fiecare argument cuprins în cadrul motivelor de recurs, ci de a analiza fiecare motiv de recurs, ceea ce s-a și întâmplat.

Deși contestatoarea invocă formal nepronunțarea instanței de recurs asupra unor motive de recurs, în realitate reia criticile din recurs ce vizează greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, nesusceptibile de valorificare pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare specială. În aceste condiții, urmează a fi respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată de SC C.I. SRL împotriva deciziei nr. 3716 din 3 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC C.I. SRL Brad împotriva deciziei nr. 3716 din 3 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2008.