ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.10.2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3174/2007

HOTĂRÂRE
17.10.2007
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3174/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului, din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la nr. 34/298 din 29 decembrie 2005 pe rolul Judecătoriei Sebeș, reclamantul R.N.

a chemat în judecată pe pârâtul C.R.C. Sebeș al SC E. SA din Sebeș care a

procedat unilateral la înlocuirea clauzei contractuale prevăzută la art. 7 lit.

b), din contractul de furnizare a energiei electrice nr. 1300 din 09 martie

2005, pe durată nedeterminată, solicitând să se constatate că măsura este

netemeinică și nelegală, și pe cale de consecință să se dispună menținerea

clauzei trecută la art. 7 lit. b), din contract, aflat în derulare. Chiar din

conținutul clauzei de la art. 7 lit. b), din contract, rezultă că modificarea

acesteia poate fi făcută ulterior, printr-un act adițional, conform

reglementărilor în vigoare.

Judecătoria Sebeș a declinat

competența materială a soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Alba, prin

sentința nr. 477/2006, unde dosarul s-a soluționat prin sentința nr. 1382/CA/2006

a secției comerciale și de contencios administrativ, în sensul respingerii

acțiunii, ca nefondată.

Apelul declarat de reclamant

împotriva sentinței nr. 1382/2006 a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.

24/ A din 23 februarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că reclamantul nu a depus

actele necesare pentru dovedirea încadrării în tariful social, conform noilor

reglementări aduse de A.N.R.E. aplicabile începând cu data de 1 noiembrie 2005.

Reclamantul a declarat

recurs împotriva acestei decizii, criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate și solicitând obligarea pârâtului să mențină în contractul nr. 1300

din 09 martie 2005, clauza de la art. 7 lit. b), să-i plătească suma de 176

RON, sub formă de despăgubiri, pentru aplicarea altui tarif, decât cele trecut

la acest articol, în perioada 01 noiembrie 2005 – 30 aprilie 2007, precum și

suma de 120 RON, sub formă de cheltuieli de judecată și adăugarea pentru

fiecare lună, începând cu data de 01 mai 2007, a câte 10 RON, până când pârâtul

v-a aplica tariful trecut în contract la art. 7, litera b), iar în ceea ce

privește cheltuielile de judecată, și-a rezervat dreptul de a mări suma

solicitată de 120 RON, în măsura în care procesul se întinde pe o perioadă mai

mare de timp.

În motivarea recursului se

susține, în esență, că Judecătoriei Sebeș îi revenea competența materială a

cauzei deoarece obiectul ei este evaluabil în bani, căci reclamantul a precizat

că lunar a suferit un prejudiciu în sumă de 10 RON, începând cu data de 01

noiembrie 2005.

Pe fond reclamantul arată că

instanța n-a aplicat principiul egalității în fața legii când a decis că

pârâtul a procedat legal la înlocuirea clauzei de la art. 7 lit. b) din

contractul nr. 1300/09 martie 2005, în mod unilateral, deși în contract și în

codul civil se precizează că această clauză se putea schimba numai printr-un

act adițional; de asemenea reclamantul susține că în contract nu există nici o

clauză care să prevadă că tariful aplicat, conform clauzei de la art. 7 lit. b)

este condiționat de existența unui anumit nivel al venitului mediu lunar pe

membru de familie și că reclamantul avea obligația să depună documente din care

să rezulte acest venit.

Reclamantul precizează în Ordinul

A.N.R.E. nr. 28/2005 privind stabilirea dreptului de acordare a tarifului

social nu trebuie aplicat retroactiv, deoarece el a încheiat contractul la 09

martie 2005.

În fine, reclamantul susține

că în decizie se reține că clauza de la art. 7 lit. b) din contract, a fost

înlocuită cu acordul tacit al său, dar curtea omite să constate că în contract

nu există clauze care să-l oblige să depună documente privind venitul lunar pe

membru de familie.

Pârâta, SC E.T.S. SA, sucursala

de D.F.E.E. Alba a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca

nefondat, în raport de probatoriile administrate în cauză.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și susținerile

din întâmpinare, constată că potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

competența materială de a judeca în fond cauza revine tribunalului, deoarece

capătul principal din acțiune este neevaluabil în bani și în consecință acest

motiv de recurs este nefondat.

Pe fondul cauzei se reține

că în temeiul art. 55 din Legea Energiei Electrice nr. 318/2003 A.N.R.E. a emis

Ordinul nr. 49/2005 prin care s-au stabilit condițiile acordării tarifului

social începând cu data de 1 noiembrie 2005, și că reclamantului i s-a

comunicat prin adresa nr. 3708 din 2 noiembrie 2005 că în situația în care nu

prezintă până la data de 15 decembrie 2005 acte doveditoare pentru îndeplinirea

condițiilor de acordare a tarifului social, energia electrică va fi facturată

la tariful standard cu abonament, începând cu data de 1 noiembrie 2005.

Întrucât reclamantul, deși

atenționat în scris, a refuzat să dovedească îndeplinirea condițiilor legale

pentru acordarea tarifului social, în mod legal, începând cu data de 1

noiembrie 2005 i s-a facturat consumul de energie electrică la tariful standard,

potrivit Ordinului nr. 49/2005 al A.N.R.E., fără ca aceasta să constituie o

modificare unilaterală a contractului, cum în mod nelegal apreciază

reclamantul.

Potrivit principiului N.C.I.L.,

reclamantul avea obligația să dovedească îndeplinirea condițiilor prevăzute de

Ordinul nr. 49/2005 și să solicite acordarea aplicării tarifului social, fără

ca intimata să îl încunoștiințeze în scris despre aceasta, însă reclamantul a

refuzat să dovedească îndeplinirea dispozițiilor legale pentru acordarea

tarifului social la consumul de electricitate și în consecință recursul este

nefondat și urmează a fi respins, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

Respinge recursul declarat

de reclamantul R.N. împotriva deciziei nr. 24 din 23 februarie 2007 a Curții de

Apel Alba Iulia, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-03-07
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1009/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2553/C/2004 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr. 3754/2004, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta SC R. S
ÎCCJ 2006-06-06
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2067/2006
, ca nefondat, prin decizia nr. 2/ A din 6 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că a soli
ÎCCJ 2007-01-16
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 173/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 august 2005, reclamantul R.S.Șt. a chemat în judecată pe pârâta SC E.O. SA, sucursala Drobeta Turnu Severin pentru ca prin hotărârea ce se v
ÎCCJ 2008-06-12
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2097/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 ianuarie 2005 reclamanta SC D.N. SA Târgu Mureș devenită ulterior SC E.O.G. România SA, cheamă în judecată pe pârâta SC C
ÎCCJ 2008-10-22
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3030/2008
nu a respectat această obligație dar a anunțat că i-a propus reclamantei să cedeze din cota ei de energie electrică, dacă plătește postul T. Obligația contractuală prevăzută de art. 3 lit. c) din contract nu condiționează reclamanta în vreu
Sursă