ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3174/2007

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la nr. 34/298 din 29 decembrie 2005 pe rolul Judecătoriei Sebeș, reclamantul R.N. a chemat în judecată pe pârâtul C.R.C. Sebeș al SC E. SA din Sebeș care a procedat unilateral la înlocuirea clauzei contractuale prevăzută la art. 7 lit. b), din contractul de furnizare a energiei electrice nr. 1300 din 09 martie 2005, pe durată nedeterminată, solicitând să se constatate că măsura este netemeinică și nelegală, și pe cale de consecință să se dispună menținerea clauzei trecută la art. 7 lit. b), din contract, aflat în derulare. Chiar din conținutul clauzei de la art. 7 lit. b), din contract, rezultă că modificarea acesteia poate fi făcută ulterior, printr-un act adițional, conform reglementărilor în vigoare.

Judecătoria Sebeș a declinat competența materială a soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Alba, prin sentința nr. 477/2006, unde dosarul s-a soluționat prin sentința nr. 1382/CA/2006 a secției comerciale și de contencios administrativ, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 1382/2006 a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 24/ A din 23 februarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că reclamantul nu a depus actele necesare pentru dovedirea încadrării în tariful social, conform noilor reglementări aduse de A.N.R.E.

aplicabile începând cu data de 1 noiembrie 2005. Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând obligarea pârâtului să mențină în contractul nr. 1300 din 09 martie 2005, clauza de la art. 7 lit. b), să-i plătească suma de 176 RON, sub formă de despăgubiri, pentru aplicarea altui tarif, decât cele trecut la acest articol, în perioada 01 noiembrie 2005 – 30 aprilie 2007, precum și suma de 120 RON, sub formă de cheltuieli de judecată și adăugarea pentru fiecare lună, începând cu data de 01 mai 2007, a câte 10 RON, până când pârâtul v-a aplica tariful trecut în contract la art. 7, litera b), iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, și-a rezervat dreptul de a mări suma solicitată de 120 RON, în măsura în care procesul se întinde pe o perioadă mai mare de timp.

În motivarea recursului se susține, în esență, că Judecătoriei Sebeș îi revenea competența materială a cauzei deoarece obiectul ei este evaluabil în bani, căci reclamantul a precizat că lunar a suferit un prejudiciu în sumă de 10 RON, începând cu data de 01 noiembrie 2005. Pe fond reclamantul arată că instanța n-a aplicat principiul egalității în fața legii când a decis că pârâtul a procedat legal la înlocuirea clauzei de la art. 7 lit. b) din contractul nr. 1300/09 martie 2005, în mod unilateral, deși în contract și în codul civil se precizează că această clauză se putea schimba numai printr-un act adițional; de asemenea reclamantul susține că în contract nu există nici o clauză care să prevadă că tariful aplicat, conform clauzei de la art. 7 lit. b) este condiționat de existența unui anumit nivel al venitului mediu lunar pe membru de familie și că reclamantul avea obligația să depună documente din care să rezulte acest venit.

Reclamantul precizează în Ordinul A.N.R.E. nr. 28/2005 privind stabilirea dreptului de acordare a tarifului social nu trebuie aplicat retroactiv, deoarece el a încheiat contractul la 09 martie 2005. În fine, reclamantul susține că în decizie se reține că clauza de la art. 7 lit. b) din contract, a fost înlocuită cu acordul tacit al său, dar curtea omite să constate că în contract nu există clauze care să-l oblige să depună documente privind venitul lunar pe membru de familie. Pârâta, SC E.T.S. SA, sucursala de D.F.E.E. Alba a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, în raport de probatoriile administrate în cauză. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs și susținerile din întâmpinare, constată că potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., competența materială de a judeca în fond cauza revine tribunalului, deoarece capătul principal din acțiune este neevaluabil în bani și în consecință acest motiv de recurs este nefondat. Pe fondul cauzei se reține că în temeiul art. 55 din Legea Energiei Electrice nr. 318/2003 A.N.R.E.

a emis Ordinul nr. 49/2005 prin care s-au stabilit condițiile acordării tarifului social începând cu data de 1 noiembrie 2005, și că reclamantului i s-a comunicat prin adresa nr. 3708 din 2 noiembrie 2005 că în situația în care nu prezintă până la data de 15 decembrie 2005 acte doveditoare pentru îndeplinirea condițiilor de acordare a tarifului social, energia electrică va fi facturată la tariful standard cu abonament, începând cu data de 1 noiembrie 2005. Întrucât reclamantul, deși atenționat în scris, a refuzat să dovedească îndeplinirea condițiilor legale pentru acordarea tarifului social, în mod legal, începând cu data de 1 noiembrie 2005 i s-a facturat consumul de energie electrică la tariful standard, potrivit Ordinului nr. 49/2005 al A.N.R.E., fără ca aceasta să constituie o modificare unilaterală a contractului, cum în mod nelegal apreciază reclamantul.

Potrivit principiului N.C.I.L., reclamantul avea obligația să dovedească îndeplinirea condițiilor prevăzute de Ordinul nr. 49/2005 și să solicite acordarea aplicării tarifului social, fără ca intimata să îl încunoștiințeze în scris despre aceasta, însă reclamantul a refuzat să dovedească îndeplinirea dispozițiilor legale pentru acordarea tarifului social la consumul de electricitate și în consecință recursul este nefondat și urmează a fi respins, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul R.N. împotriva deciziei nr. 24 din 23 februarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2007.