ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3030/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la dat de 3 august 2006

sub nr. 26/337/2006, reclamanta SC C.J.M.R. SRL ZALĂU a chemat în judecată pe

pârâta SC I.I. SRL ZALĂU pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

dispună obligarea pârâtei a acorda reclamantei servitute de trecere pe terenul

proprietatea pârâtei situat în Zalău, Bulevardul Mihai Viteazu, Județul Sălaj

în vederea instalării unui cablu pentru alimentarea reclamantei cu energie

electrică, respectiv să-și dea acordul solicitat de SC E. SA ZALĂU pentru

instalarea acestui cablu.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de închiriere pentru

spații și birouri în imobilul din litigiu prin care pârâta s-a obligat să

asigure instalarea rețelei de electricitate până la intrarea în clădirea

închiriată.

Rețeaua de

electricitate se află pe terenul proprietatea pârâtei, iar clădirea închiriată

de la pârâtă și în care își desfășoară activitatea de producție reclamanta se

află înconjurată de teren aflat în proprietatea pârâtei.

Prin întâmpinare

pârâta SC I.I. SRL ZALĂU a solicitat respingerea acțiunii arătând că fără

acordul pârâtei s-a racordat ilegal la sistemul SC R., punct de lucru Zalău,

executând lucrări de racordare și pozare fără acordul proprietarului

imobilului.

Prin cerere

reconvențională pârâta a solicitat obligarea reclamantei să o despăgubească cu

o sumă de bani egală cu valoarea de piață a suprafeței de teren afectată cu

servitutea de teren.

Prin precizarea la

acțiune reclamanta a solicitat ulterior a se considera obiectul ca fiind

obligație de a face prin care a solicitat ca pârâta să fie obligată să-și dea

acordul privind instalarea unui cablu de alimentare independent cu energia

electrică de la furnizorul SC E. SA și obligarea pârâtei la rebranșarea liniei

de alimentare a reclamantei cu energie electrică.

Judecătoria Zalău,

prin sentința civilă nr. 378 din 6 februarie 2007, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, secția civilă.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secția civilă, sub nr. 231/84/2007.

Tribunalul Sălaj, secția

civilă, prin sentința civilă nr. 694 din 5 aprilie 2007, a admis acțiunea

precizată a reclamantei SC C.J.M.R. SRL ZALĂU și a obligat pârâta SC I.I. ZALĂU

la rebranșarea liniei de alimentare a reclamantei cu energie electrică.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a reținut, în esență, că

între reclamantă, în calitate de chiriaș, și pârâtă, în calitate de proprietar,

s-a încheiat contractul de închiriere din data de 26 februarie 2004 pe o

perioadă de 10 ani (art. 5 din contract), asupra imobilului înscris în CF 9049

Zalău, nr. topo. 1789/a/1/b/a, 1789/a/1/b/2 și 1789/a/1/b/3/2/2.

Prin art. 3 lit. c)

din acest contract pârâta proprietară s-a obligat printre altele, să asigure

instalarea rețelei de electricitate, de apă și canalizare până la intrarea în

clădirea închiriată.

Pârâta nu a negat

prin întâmpinare că nu a respectat această obligație, arătând că i-a propus

reclamantei să cedeze din contul ei de energie electrică, dacă plătește postul T..

Această apărare nu a

fost admisă de prima instanță care a considerat că atât timp cât obligația

contractuală prevăzută de art. 3 lit. c) nu condiționează în vreun fel

reclamanta de plata vreunei sume suplimentare pentru a-i asigura energia

electrică de către pârâtă.

Fiind obligație

contractuală asumată, iar în conformitate cu prevederile art. 969 C. civ. și art.

1021 din același cod, pârâta trebuie să-și îndeplinească obligația asumată și

să rebranșeze linia de alimentare a reclamantei cu energie electrică.

Pe baza acestor

considerente, cererea reconvențională a pârâtei privind despăgubirile pentru

terenul afectat de servitute de trecere a rămas fără obiect.

Împotriva acestei

sentințe, pârâta SC I.I. SRL ZALĂU a declarat apel, solicitând admiterea lui,

modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu

obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de

judecată din 1 octombrie 2007, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților

recalificarea căii de atac, în raport cu prevederile art. 282 și art. 720

8

C. proc. civ., în sensul că față de obiectul și natura cauzei, calea de atac ce

poate fi exercitată împotriva acestei hotărâri este apelul, așa încât s-a

procedat la transpunerea cauzei în completul legal constituit pentru

soluționarea apelurilor, luând în considerare repartizarea aleatorie a

dosarelor și dispozițiilor art. 99 alin. (3) din Regulamentul de organizare a

instanțelor.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 220

din 15 octombrie 2007, a admis apelul declarat de pârâta SC I.I. SRL ZALĂU și a

schimbat în tot sentința civilă nr. 694 din 5 aprilie 2007 în sensul că a

respins acțiunea precizată formulată de reclamanta SC C.J.M. SRL ZALĂU în

contradictoriu cu pârâta SC I.I. SRL ZALĂU și a obligat intimata să achite

apelantei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că soluția

primei instanțe este greșită față de următoarele argumente.

Este neîndoielnic

faptul că în rezolvarea litigiului între părți, care se situează în categoria

obligațiilor de a face, întemeiat pe răspunderea contractuală, pornind de la

interpretarea dispozițiilor art. 969 și 1021 C. civ., prima instanță a

interpretat dispozițiile art. 3 lit. c) din contractul părților ca fiind

izvorul obligației de rebranșare a reclamantei la linia proprie de alimentare

cu energie electrică a pârâtei.

Examinând textul art.

3 lit. c) din contractul părților care arată că „proprietarul se obligă să

asigure instalarea rețelei de electricitate, de apă și canalizare până la

intrarea în clădirea închiriată” rezultă că voința părților cu privire la această

clauză este clar exprimată și nu conduce la alte obligații cum ar fi acea de

alimentare a reclamantei cu energie electrică.

Cât timp alimentarea

cu energie electrică de către pârâtă s-a făcut voluntar, cu încasarea

contravalorii acesteia de la reclamantă, nu au existat neînțelegeri între

părți, însă în condițiile în care au apărut disfuncționalități în relațiile

acestora, energia electrică are un cadru propriu de reglementare prin lege,

respectiv Legea nr. 318/2003, la data încheierii contractului dintre părți, în

prezent abrogată prin art. 90 din noua Lege a energiei electrice nr. 13/2007.

Potrivit acestor

reglementări, furnizarea de energie electrică pentru chiriași se poate face de

către o societate pe baza avizului tehnic de racordare, iar chiriașul, la

rândul său, trebuie să depună cerere pentru obținerea avizului tehnic de

racordare, specificând că dorește să fie consumator.

Din actele noi depuse

la dosar, din punct de vedere al societății furnizoare de energie electrică, a

rezultat că la acel moment reclamanta nu avea calitatea de subconsumator legal

și prin urmare pârâta nu poate fi obligată să-i furnizeze acesteia energie

electrică, așa după cum a pretins aceasta.

Împotriva acestei

ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal motivat și timbrat

reclamanta SC C.J.M. SRL ZALĂU criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând în esență că decizia civilă nr. 220 din 15 octombrie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii deoarece instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 3

lit. c) din contractul de închiriere încheiat între recurentă și

intimata-pârâtă în sensul că potrivit acestui articol intimata-pârâtă nu ar

avea obligația de a asigura alimentarea recurentei cu energie electrică.

A precizat că

alimentarea acesteia cu energie electrică s-a făcut de intimata-pârâtă în mod

voluntar, recurenta plătindu-i acesteia în fiecare lună timp de aproape 3 ani

facturile emise pentru furnizarea energiei electrice, facturi în care

intimata-pârâtă a invocat tocmai prevederile art. 3 lit. c) din contractul de

închiriere.

Interpretarea

instanței de apel este totalmente greșită întrucât în decizia civilă atacată cu

recurs, instanța de apel a apreciat în mod greșit faptul că atât timp cât

alimentarea cu energie electrică de către pârâtă s-a făcut voluntar și nu au

existat neînțelegeri între părți, nu au fost încălcate prevederile Legii

electricității nr. 318/2003 actuala lege a energiei electrice nr. 13/2007, dar

imediat după apariția așa ziselor disfuncționalități în relațiile dintre

părțile contractului de închiriere, în realitate de la data solicitării

nejustificate din partea pârâtei de a se dubla chiria au fost încălcate

prevederile acestei legi.

Instanța de apel nu a

luat în considerare susținerile reclamantei SC C.J.M. SRL ZALĂU referitoare la

prevederile art. 43 alin(2) din Legea nr. 318/2003 a energiei electrice

potrivit cărora „consumatorul persoană juridică ce deține o rețea electrică de

distribuire proprie prin care se alimentează cel puțin 2 subconsumatori, este

obligat să asigure accesul reglementat și la rețea, însă întreruperea energiei

electrice se poate face numai în condițiile strict prevăzute de lege și, numai

de către operatorul de distribuție potrivit art. 44 din Legea menționată mai

sus”.

Recurenta-reclamantă

SC C.J.M. SRL ZALĂU, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a solicitat

admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea în

întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza în

fond, admiterea acțiunii, obligarea intimatei-pârâte SC I.I. SRL ZALĂU la

rebranșarea liniei de alimentare cu energie electrică a SC C.J.M. SRL ZALĂU, cu

cheltuieli de judecată.

Recursul este fondat

pentru următoarele considerente.

Din examinarea

actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor

legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod greșit a apreciat actul

dedus judecății și probatoriile administrate în cauză.

Între reclamantă în

calitate de chiriaș și pârâtă în calitate de proprietar s-a încheiat contractul

de închiriere în data de 26 februarie 2004 pe o perioadă de 10 ani (art. 5 din

contract) asupra imobilului înscris în Cartea Funciară 9049 Zalău.

Prin art. 3 lit. c)

din contractul de închiriere proprietara pârâtă s-a obligat printre altele să

asigure instalarea rețelei de electricitate, de apă și canalizare până la

intrarea în clădirea închiriată.

Pârâta nu a negat că

nu a respectat această obligație dar a anunțat că i-a propus reclamantei să

cedeze din cota ei de energie electrică, dacă plătește postul T.

Obligația

contractuală prevăzută de art. 3 lit. c) din contract nu condiționează

reclamanta în vreun fel de plată, obligația de asigurare a instalării rețelei

de electricitate de către pârâtă.

Fiind o obligație

contractuală asumată iar conform art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au

putere de lege între părțile contractante, pârâta trebuia să-și îndeplinească

obligația asumată prin contractul de închiriere.

Instanța de apel a

apreciat în mod eronat faptul că atât timp cât alimentarea cu energie electrică

de către pârâtă s-a făcut voluntar și nu au existat înțelegeri între părți, nu

au fost încălcate prevederile Legii electricității nr. 318/2003 (actuala Lege a

energiei electrice nr. 13/2007), dar imediat după apariția așa ziselor

disfuncționalități în relațiile dintre părțile contractului de închiriere, în

realitate de la data solicitării nejustificate din partea pârâtei de ase dubla,

au fost încălcate prevederile acestei legi.

Pentru aceste

considerente, Curtea, constatând nelegalitatea și netemeinicia deciziei

recurate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat SC C.J.M.

SRL ZALĂU, va modifica decizia atacată, va respinge apelul pârâtei SC I. SRL

ZALĂU și va menține sentința civilă 699 din 5 aprilie 2007 a Tribunalului Sălaj,

secția comercială

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC C.J.M. SRL ZALĂU împotriva deciziei civile nr. 220

din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică decizia

atacată, respinge apelul pârâtei SC I.I. SRL ZALĂU și menține sentința civilă nr.

694 din 5 aprilie 2007 a Tribunalului Sălaj, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2008.