ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7600/2008

Asupra

recursului civil de față;

Prin sentința civilă nr. 306 din 25

martie 2005 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost admisă

excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei pentru Aplicarea Legii

nr. 10/2001 a Municipiului București și a fost respinsă acțiunea reclamantelor

P.F. și M.R. în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Aplicarea Legii nr.

10/2001 a Municipiului București ca fiind introdusă împotriva unei persoane

lipsite de calitate procesuală pasivă.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale

active a intervenienților G.C. și G.E. și a fost respinsă cererea de

intervenție ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.

A fost admisă în parte acțiunea promovată de

reclamante în contradictoriu cu Primăria Municipiului București și s-a dispus

anularea parțială a dispoziției nr. 1056 din 8 iunie 2006, emisă de Primarul

General al Municipiului București în privința întinderii suprafeței de teren

aferente construcției și a suprafeței spațiului aflat la subsolul imobilului.

A fost obligată pârâta să emită o nouă

dispoziție de restituire în natură în favoarea reclamantelor pentru o suprafață

de teren aferentă construcției de 224,54 mp și o suprafață totală a spațiului

situat la subsolul imobilului din București, de 51,68 mp, conform raportului de

expertiză întocmit în cauză.

S-a reținut în esență că, în curtea

imobilului există o suprafață de teren liberă de 30,60 mp, iar în privința

construcției, la subsolul imobilului există suprafața de 32,83 mp teren liber,

suprafețe ce nu au fost retrocedate reclamantelor.

Prin decizia nr. 18A din 23 ianuarie 2006,

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins apelurile declarate

de pârâtă și intervenienți, reținând că hotărârea apelată este legală și

temeinică în raport cu obiectul pricinii.

A mai reținut instanța de apel că, din

expertiza efectuată în cauză rezultă că suprafața nerestituită de teren situată

în curtea imobilului este de 30,60 mp, iar cea din subsolul imobilului este de

32,83 mp.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de Municipiul

București prin Primarul General, a casat decizia recurată și a trimis cauza

spre rejudecare la aceiași instanță.

Înalta Curte a reținut că prin apelul

promovat de pârâtă a fost criticată hotărârea instanței de fond pe motivul că

nu a soluționat cauza, având în vedere numai rapoartele de expertiză, fără a le

corobora cu celelalte probe administrate, respectiv cele patru contracte de

vânzare-cumpărare ale apartamentelor din imobil cu suprafețele de teren

aferente, stabilite în concret și care totalizează 230,6 mp, astfel

concluzionându-se că nu ar fi putut fi restituite în natură, în măsura în care

se verifică acest calcul.

S-a apreciat că prin hotărârea apelată

nu au fost analizate toate motivele de apel și s-a concluzionat că nu s-a

cercetat fondul cauzei, decizia fiind casată și trimisă spre rejudecare la

aceeași instanță.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii

primei instanțe în raport de criticile formulate de apelanta Primăria

Municipiului București, acestea au fost reținute ca nefondate pentru

următoarele considerente:

Astfel, cu privire la apelurile declarate de

intervenienți, analizate din perspectiva prevederilor art. 292 alin. (2) C.

proc. civ., față de împrejurarea că nu au fost motivate, s-a reținut că soluția

primei instanțe este corectă în raport cu obiectul cererii introductive.

Instanța a fost investită cu o cerere de

modificare a unei dispoziții de restituire în natură emisă în temeiul Legii nr.

10/2001, dispoziție susceptibilă de a fi contestată exclusiv de persoanele

îndreptățite, acestea fiind singurele interesate în realizarea drepturilor lor

și protejarea intereselor legitime în legătură cu aceste drepturi pe calea

legii speciale.

Pe de altă parte, corect s-a reținut, că

cererea de intervenție în interes personal formulată de intervenientii G.T.L.

și G.A. a fost respinsă ca inadmisibilă, motiv pentru care cei doi nu au

dobândit calitatea de parte în proces.

În legătură cu apelul declarat de pârâta

Primăria Municipiului București, curtea de apel a reținut că soluția primei

instanțe a fost păstrată sub aspectul legalității și temeiniciei, chiar și în

urma analizei mențiunilor existente în cuprinsul contractelor de

vânzare-cumpărare ale apartamentelor din imobilul în litigiu, cu referire la

suprafețele de teren aferente și la spațiile asupra cărora dobânditorii au un

drept de folosință comună.

În ceea ce privește suprafețele de teren

aferente apartamentelor înstrăinate, s-a reținut că acestea reprezintă

cote-părți din terenul aferent întregii construcții și au fost avute în vedere,

deopotrivă și cu ocazia întocmirii expertizelor dispuse în faza procesuală a

fondului. Astfel, constatările expertizei tehnice în specialitatea construcții

civile s-a reținut a fi în sensul că, din însumarea suprafețelor utile, rară a

se lua în considerare părțile comune, conform planului inițial al subsolului, a

rezultat o suprafață utilă totală de 103,08 mp; din totalul acestei suprafețe

au fost scăzute suprafețele reprezentând garaj, încăperi situate la subsol și a

rezultat o suprafață liberă de 32,83 mp, calculele fiind realizate cu luarea în

considerare a contractelor de vânzare-cumpărare, întocmite pentru spațiile

înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995.

Prin coroborarea suprafețelor de teren

existente în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare, cu constatările

expertizei tehnice de specialitate întocmite în etapa procesuală a fondului,

s-a constatat deopotrivă, că a fost corect calculată suprafața retrocedată în

baza Legii nr. 10/2001, rezultată în urma diferenței dintre suprafața totală a

terenului și suprafața construită.

De asemenea, s-a constatat că în curtea

imobilului a rămas o suprafață liberă de teren de 30,60 mp rezultată din

calcul, suprafețele de teren aferente locuințelor vândute fiind stabilite sub

forma cotelor-indivize, prin raportare la suprafața construită și nu la

întregul teren aferent imobilului.

În raport de cele expuse, instanța de apel a

apreciat că în cuprinsul deciziei de restituire trebuie să figureze suprafețele

de teren libere și neretrocedate, respectiv 30,60 mp teren situat în curtea

imobilului și 32,83 mp spațiu existent în subsolul imobilului și necuprins în

niciunul dintre contractele de vânzare-cumpărare întocmite în cauză.

Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă, prin decizia nr. 726A din 15 noiembrie 2007 a respins ca nefondate

apelurile formulate de pârâta Primăria Municipiului București prin Primarul

General și intervenienții G.C., G.E., G.T.L. și G.A. împotriva sentinței nr.

306 din 25 martie 2005 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în

contradictoriu cu intimatele-reclamante M.R., P.F. și intimata-pârâtă Comisia

pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 a Municipiului București.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a

declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primarul General, care

invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susține în esență

că, greșit a fost respins apelul ca nefondat, în condițiile în care din

coroborarea tuturor probelor reiese cu certitudine că în cuprinsul dispoziției

de restituire trebuie să figureze numai suprafețele de teren libere și

neretrocedate, respectiv 30,60 mp și 32,83 mp.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Corect a reținut instanța de apel în privința

suprafețelor de teren aferente apartamentelor înstrăinate că se impune a fi

avută în vedere împrejurarea că ele reprezintă părți din terenul aferent

întregii construcții, fiind avute în vedere la întocmirea raportului de

expertiză din cauză.

Pentru a se ajunge la stabilirea suprafețelor

de teren libere, prin constatările expertizei tehnice, s-a luat în calcul

însumarea suprafețelor utile fără părțile comune.

Avându-se în vedere planul inițial al

subsolului, s-a ajuns la o suprafață utilă totală de 103,08 mp, din care s-au

scăzut încăperile situate la subsol și suprafețele cu destinație de garaj,

rezultând o suprafață liberă de 32,83 mp.

La stabilirea acestei suprafețe, s-a ținut cont

de contractele de vânzare-cumpărare întocmite pentru spațiile înstrăinate în

temeiul Legii nr. 112/1995.

S-a mai avut în vedere că, în curtea imobilului

a rămas liberă suprafața de 30,60 mp, ce a rezultat din calculul realizat prin

stabilirea suprafețelor de teren aferente locuințelor vândute sub forma cotelor

indivize, raportate la suprafața construită și nu la întregul teren aferent

imobilului.

Prin acest mod de calcul, coroborat cu toate

probele administrate în cauză, s-a stabilit că în cuprinsul dispoziției de

restituire, trebuie să figureze suprafețele de teren libere și neretrocedate,

astfel: 30,60 mp teren, situat în curtea imobilului și 32,83 mp teren existent

în subsolul imobilului și necuprins în contractele de vânzare-cumpărare ce s-au

întocmit în cauză.

Față de aceste considerente, urmează ca

recursul pârâtului să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de pârâta Primăria Municipiului București prin Primarul General împotriva

deciziei nr. 726A din 15 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2008.