ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 202/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 102 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins contestația în anulare formulată de O.A. împotriva deciziei nr. 7600 din 28 august 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimata A.J.O.F.M. Mehedinți. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul O.A., înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 26 martie 2009. La termenul din data de 2 martie 2010 a fost dispusă suspendarea judecării recursului, în raport de dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. La data de 15 noiembrie 2011, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, în vederea discutării perimării.

Recursul se va constata perimat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții. Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 2 martie 2010, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecării cererii de recurs. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., aceasta se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Constată perimat recursul formulat de contestatorul O.A.

împotriva deciziei nr. 102 din 13 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2012.