ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7726/2011

Asupra recursului constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București la 28 martie 2008, D.G. și D.M.Ș. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001 și în contradictoriu cu Municipiul București prin Primar general, să se anuleze în parte Dispoziția nr. 9473 din 7 februarie 2008 emisă de pârât, să se constate că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii pentru întregul imobil situat în București, în parte în natură, în parte prin echivalent și să se dispună restituirea în natură a terenului liber aparținând imobilului menționat. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința nr. 1365 din 25 septembrie 2008 a admis contestația și a anulat în parte Dispoziția nr. 9473 din 7 februarie 2008 emisă de Primarul general al municipiului București.

A constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii pentru întregul imobil situat în București. A dispus restituirea în natură a terenului liber în suprafață de 389 mp, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică judiciară nr. 5989 din 18 iunie 2008 întocmit de expert B.C., pe care l-a omologat. A menținut celelalte dispoziții ale Dispoziției nr. 9473 din 7 februarie 2008 emisă de Primarul general al municipiului București, în ceea ce privește dreptul contestatorilor D.G. și D.M.Ș. la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, care urmează a fi calculate, pentru terenul ocupat în suprafață de 581 mp, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică judiciară nr. 5989 din 18 iunie 2008 întocmit de expert B.C.

și pentru construcția demolată în suprafață de 220 mp. S-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin dispoziția atacată s-a reținut imposibilitatea restituirii integrale în natură, întrucât terenul în suprafață de 1000 mp este afectat de elemente de sistematizare (carosabil, construcție tip A, trotuar pietonal, alee acces bloc, spațiu verde, parc amenajat și teren neamenajat afectat de rețele edilitare subterane), motiv pentru care s-a dispus acordarea notificatorilor de măsuri reparatorii prin echivalent pentru câte o cotă de 9/21 din imobilul situat în București, format în totalitatea sa din teren în suprafață de 1000 mp și construcția demolată în suprafață de 220 mp.

Prioritar, tribunalul a reținut că nu a fost contestat faptul că notificatorii îndeplinesc condițiile impuse de Legea nr. 10/2001 pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ, respectiv dovedirea dreptului de proprietate al autorului acestora asupra imobilului la data preluării, caracterul abuziv al preluării și dovada calității de moștenitori, aspecte ce au fost analizate prin dispoziția contestată. În ceea ce privește dreptul contestatorilor la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru întregul imobil și nu pentru o cotă de 9/21 din acesta, în raport de dispozițiile art. 4 alin. (4) din lege, tribunalul a apreciat că înscrisurile depuse coroborate cu prevederile art. 24 din legea specială de reparație constituie acte juridice care atestă deținerea proprietății de către autoarea reclamanților, numita T.P., la data preluării abuzive.

Tribunalul a constatat, din examinarea actelor de stare civilă depuse la dosar coroborate cu mențiunile din procesul-verbal din 3 noiembrie 1949 pentru stabilirea impozitului succesoral asupra averii rămase de pe urma defunctei S.P.T., că la data preluării abuzive nu exista o stare de coproprietate, pentru a fi aplicate dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. În cazul de față, notificările au fost formulate numai de o parte dintre moștenitori exclusiv asupra imobilului preluat abuziv, situație în care tribunalul a constatat că se aplică prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, așa cum au fost explicitate prin Normele metodologice de aplicare, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că cei doi reclamanți notificatori sunt îndreptățiți la stabilirea măsurilor reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru întregul imobil în litigiu și nu pentru cotele stabilite prin dispoziția contestată. În ceea ce privește dreptul reclamanților, consacrat în baza art. 1 alin. (1) și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, la restituirea în natură a terenului liber, așa cum a fost identificat prin expertiza topografică dispusă în cauză, instanța a constatat că reținerile din dispoziția contestată, potrivit cărora întregul teren este afectat de elemente de sistematizare, iar terenul neamenajat este afectat de rețele edilitare subterane, sunt contrazise de probele administrate.

Astfel, prin raportul de expertiză topografică judiciară nr. 5989 din 18 iunie 2008, s-a stabilit că terenul ce poate fi restituit în natură este traversat de un traseu electric subteran, care poate fi deviat în afara terenului "deoarece este vorba de cabluri electrice și nu de construcții gen tuburi de canalizare sau gaze". Tribunalul a arătat că, deși prin notificările formulate, reclamanții au solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în cadrul procedurii administrative a fost administrată - la solicitarea acestora - o expertiză tehnică topografică pentru delimitarea suprafețelor ce pot fi retrocedate în natură, care a și stabilit, de altfel, o atare suprafață.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză, precum și probele administrate în cauză și făcând aplicarea principiului prevalenței restituirii în natură, instanța a dispus restituirea în natură a terenului liber în suprafață de 389 mp, iar pentru restul terenului, din cei 1000 mp, cu privire la care prin dispoziția atacată s-a constatat îndreptățirea reclamanților la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, tribunalul a menținut dispoziția, atât pentru suprafața de 581 mp, afectată de elemente de sistematizare, cât și pentru construcția demolată în suprafață de 220 mp. Prin Decizia nr. 385 din 9 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în majoritate, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar general împotriva sentinței tribunalului.

Instanța de apel a reținut, în esență, ca fiind corectă soluția tribunalului potrivit căreia de cotele moștenitorilor foștilor proprietari la data naționalizării, care nu au depus notificări, profită cei care au formulat notificare, în raport de dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. S-a constatat totodată că terenul de 389 mp nu poate fi considerat ca intrând sub incidența excepțiilor de restituire în natură, potrivit Legii nr. 10/2001, întrucât simpla asfaltare a acestuia și folosirea sa ca parcare de locatarii blocurilor vecine nu echivalează cu existența unei construcții sau amenajări în sensul legii. În ceea ce privește faptul că terenul este traversat de un cablu electric, curtea de apel a constatat că nici acest aspect nu reprezintă un impediment la restituirea în natură, existența acestuia impunând proprietarului limite în a construi și obligații de a permite accesul pentru intervenții.

S-a reținut totodată că apelantul-pârât - căruia îi revenea sarcina probei - nu a făcut dovada că amenajarea parcării și instalarea cablului s-au făcut autorizat. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 453 din 28 ianuarie 2010 a admis recursul declarat de pârât împotriva deciziei, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. Examinând criticile formulate, Înalta Curte a constatat că în mod corect în speță s-a reținut incidența dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001, în aplicarea legii speciale de reparație neoperând regula unanimității în cazul indiviziunii indiferent de izvorul acesteia.

S-a constatat totodată că s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 389 mp teren, deși din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă necontestat că terenul este afectat de un traseu electric subteran. De asemenea, instanța supremă a reținut că expertizele efectuate în cauză sunt contradictorii și cu privire la suprafața de teren ce urmează a fi restituită în natură, motiv pentru care este necesar a se stabili cu exactitate și a se evidenția dacă respectiva suprafață este utilă pentru normala folosință a blocului. S-a arătat că lămurirea acestor aspecte este esențială pentru corecta soluționare a cauzei, în contextul art. 10 alin. (3) coroborat cu art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, deoarece trebuie a se face distincția cuvenită între "teren liber" și "teren liber ce poate fi restituit în natură", fiind de principiu că posibilitatea restituirii în natură a terenului liber este subordonată afectațiunii sale.

Rejudecând după casare, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 760A din 14 decembrie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar general împotriva sentinței tribunalului. Curtea a constatat că primul motiv de apel ce s-a constituit și în motiv de recurs a fost soluționat irevocabil prin decizia instanței de recurs. De altfel, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Or, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că reclamanții au calitatea de moștenitori, sunt persoane îndreptățite la restituire și beneficiază de dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 modificată, conform cu care, de cotele moștenitorilor care nu au formulat notificare, vor profita reclamanții care au depus notificare în termen.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, pentru înlăturarea neconcordanțelor dintre cele două expertize efectuate în cauză, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize topometrice. Din cuprinsul raportului de expertiză astfel întocmit, a rezultat că suprafața imobilului din București, ce a aparținut în proprietate autorilor reclamanților, are o întindere de 954 mp, din care suprafața de 559 mp este ocupată de domeniu public, iar suprafața de 395 mp teren, identificată prin punctele 3, 4, 5, 6, 7, 8 este teren liber, neafectat de elemente de sistematizare și care nu servește normalei folosințe a blocului situat pe suprafața de 559 mp teren. Concluzia acestui raport de expertiză, asupra căruia apelantul nu a formulat obiecțiuni, deși i s-a comunicat o copie a acestuia, se află în concordanță cu celelalte două rapoarte de expertiză întocmite în cauză.

Examinând schița anexă la raportul de expertiză, curtea a constatat că suprafața de 395 mp teren, delimitată prin punctele de contur 3, 4, 5, 6, 7, 8 are amplasată pe ea trei parcări și două zone verzi între acestea. S-a reținut însă că apelantul nu a dovedit că aceste parcări sunt special amenajate și au fost edificate în baza unor autorizații de construcții. De asemenea, expertiza nu a reliefat existența unei conducte electrice subterane și nici faptul afectațiunii aceluiași teren pentru normala folosință a blocului nr. 306. Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

De asemenea, potrivit art. 10 alin. (2) al aceleiași legi, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcțiile preluate în mod abuziv, s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. Din examinarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, adoptate prin H.G.

nr. 250/2007, s-a constatat că în aplicarea art. 10 din lege, se impune verificarea destinației actuale a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces, existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare, etc. Textul legal sus citat face trimitere astfel, la identificarea unor căi de acces către construcțiile noi edificate și a eventualelor cabluri de electricitate de mare calibru. Din examinarea schiței menționate, curtea a reținut că într-adevăr, așa cum și experții au constatat, prin restituirea în natură a suprafeței de teren acordate prin sentință, nu au fost afectate căile de acces către blocul nr… construit pe terenul alăturat, imposibil de restituit în natură.

A constatat că parcările și cele două zone verzi dintre parcări nu pot fi considerate ca servind unei afectațiuni publice și nici nu s-a dovedit a fi autorizate. Apelantul nu a dovedit, de asemenea, că, și în condițiile existenței unei conducte de electricitate, aceasta ar fi de mare calibru, așa încât nu ar putea fi deviată. Ca urmare, curtea de apel a constatat că în mod just prima instanță, dând eficiență principiului restituirii în natură, instituit prin art. 1 alin. (2) și art. 7 din Legea nr. 10/2001, a dispus restituirea în natură a suprafeței de 398 mp teren, menținând dreptul la măsuri reparatorii pentru diferența de teren imposibil de restituit în natură și construcția demolată.

În lipsa apelului declarat de către reclamanți, chiar dacă experții au concluzionat că o suprafață mai mare de teren poate fi restituită în natură, decât cea acordată de prima instanță, neputând îngreuna situația părții în propria cale de atac, curtea de apel nu a putut decât să constate netemeinicia apelului pârâtului. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primar general, solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. A arătat că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de persoană îndreptățită pentru întreaga suprafață de teren ci doar pentru cota de 9/21, astfel cum s-a reținut prin dispoziția atacată.

În ceea ce privește restituirea în natură a suprafeței de 398 mp, pârâtul a arătat faptul că și aceasta este afectată de elemente de sistematizare, fiind amenajate trei parcări, iar parțial constituind spațiu verde. A precizat astfel că terenul este afectat și servește normalei folosințe a blocului situat pe suprafața de 559 mp. Recursul declarat de pârât este fondat, sub aspectul criticilor ce vizează restituirea în natură a suprafeței de 398 mp, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce succed. Motivele de recurs privitoare la faptul că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de persoană îndreptățită pentru întreaga suprafață de teren ci doar pentru cota de 9/21 au fost soluționate irevocabil, după cum a reținut și instanța de apel, prin Decizia Înaltei Curți nr. 453/2010.

Referitor la suprafața în litigiu de 398 mp, se reține că prin Decizia de casare a Înaltei Curți nr. 453/2010, obligatorie pentru instanța de trimitere, s-a constatat că s-a dispus restituirea în natură a respectivului teren deși, din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză (aflat în dosarul nr. 12396/3/2008 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă), a rezultat necontestat că acesta este afectat de un traseu electric subteran. Nesocotindu-se îndrumările deciziei de casare, contrar dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, la rejudecarea apelului, prin noua expertiză efectuată în cauză, s-a omis a se analiza și aspectul privind traseul rețelei electrice, acesta neregăsindu-se printre obiectivele expertizei.

Se constată că situația de fapt stabilită prin probele administrate în cauză, necontestată, determină aplicarea unui alt temei juridic, instanța de apel aplicând greșit legea, motiv de recurs ce se circumscrie celui prevăzut la pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Astfel, potrivit schiței anexă la raportul de expertiză întocmit urmare rejudecării apelului (dosarul nr. 3325/2/2010 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă), suprafața în litigiu, delimitată prin punctele de contur 3, 4, 5, 6, 7, 8, are amplasată pe ea trei parcări, o zonă verde, precum și o alee acces parcare. Prin urmare, contrar opiniei expertului, opinie care nu leagă instanța de judecată, conform căreia suprafața poate fi restituită nefiind utilă pentru normala folosință a blocului, terenul în litigiu este ocupat, fiind de utilitate publică.

Se rețin în acest context ca incidente speței prevederile cuprinse în Legea nr. 10/2001, potrivit cărora restituirea în natură se dispune pentru terenul liber, iar pentru terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. Prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză s-a constatat, situație de fapt necontestată, după cum s-a arătat mai sus, că terenul în litigiu are amplasate parcări, zone verzi și alee acces. Se reține astfel că terenul în litigiu face parte structural din perimetrul unui ansamblu de locuințe și servește unei utilități publice în sensul avut în vedere de dispozițiile legale în vigoare, deservind nevoilor comunității, ceea ce face imposibilă restituirea sa în natură.

Este adevărat că Legea nr. 10/2001, republicată, consacră principiul prevalenței restituirii în natură, dar în același timp reglementează și excepțiile de la acesta, una din excepții fiind cea prevăzută de art. 11 alin. (3) și care se referă la terenurile afectate de amenajări de utilitate publică ale localităților, cum este cazul în speță. În consecință, terenul în suprafață de 398 mp nu poate fi restituit în natură, reclamanții fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Pentru aceste considerente, se va admite recursul pârâtului și se va modica decizia atacată, în sensul că se va admite apelul Municipiului București prin Primar general împotriva sentinței tribunalului, care va fi schimbată în parte, prin constatarea dreptului reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru terenul în suprafață de 389 mp, păstrându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar general împotriva Deciziei nr. 760A din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Modifică decizia în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar general împotriva Sentinței nr. 1365 din 25 septembrie 2008 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care o schimbă în parte, respectiv: Constată dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru terenul în suprafață de 389 mp. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2011.