ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 899/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul P.G. a chemat în

judecată C.J.P.T., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să

dispună anularea Hotărârii nr. 5701 din 30 iunie 2006 emisă de aceasta din urmă

și stabilirea calității sale de beneficiar urmaș al Legii nr. 189/2000, cu

consecința acordării drepturilor cuvenite.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că soția sa P.S. s-a născut la data de 27 septembrie 1933

în localitatea Kiose – Aidin, Bulgaria și a decedat la data de 24 martie 1994.

Părinții soției arată reclamantul, au făcut obiectul schimbului de populație în

luna septembrie 1940, în urma aplicării Tratatului româno-bulgar de la Craiova, împreună cu familia.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 726/ CA din 2 noiembrie 2006 a admis contestația formulată de reclamant dispunând anularea Hotărârii nr. 5701 din 30 iunie 2006 și recunoașterea

calității de beneficiar a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru

reclamant, plata urmând a se face începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că în cauză nu s-au produs dovezi din care să

rezulte că reclamantul s-ar fi căsătorit după decesul soției sale pe de o

parte, iar pe de alta, defuncta sa soție s-a născut anterior datei la care

părinții acesteia au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu

și a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a

suferit familia sa, urmare a persecuțiilor etnice exercitate, asupra lor.

Împotriva acestei sentințe

considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs C.J.P.T.

Recurenta a susținut că

intimatul nu a făcut dovada că soția sa a fost strămutată întrucât contractul

de vânzare-cumpărare nu face el însuși această dovadă ci conform acestuia se

poate dovedi doar faptul că tatăl reclamantei, în calitate de colonist a

cumpărat în anul 1947, de la statul român teren și casă.

Recursul este fondat, urmând

a fi admis pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 lit. a) din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice.

Conform art. 1 lit. f) din

Legea nr. 189/2000 în categoria persoanelor ce beneficiază de prevederile legii

sunt și persoanele care sunt „soțul sau soția persoanei” ce a suferit

persecuții etnice, cu condiția să nu se fi căsătorit.

Dovada încadrării în

situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr.

127/2000, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa

actelor oficial, prin declarație cu martori.

În același sens dispozițiile

art. 1 pct. 1 din Legea nr. 319 din 27 mai 2002, prevăd că:

„Dovedirea situațiilor

prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale

eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care

aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege”.

În cauză, singura probă

existentă este acel contract de vânzare-cumpărare (dosar fond) care atestă doar

faptul că părinții soției decedate a reclamantului au cumpărat de la Statul român teren și casă nu și faptul că aceștia au fost strămutați.

Cum potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate

cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a

legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite și cum în cauză

materialul probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia

unei împrejurări de fapt deplin stabilite se impune completarea probatoriului

cu probe care să dovedească strămutarea soției reclamantului și perioada

strămutării.

Față de cele ce preced

recursul va fi admis se va casa sentința atacată, iar cauza va fi trimisă spre

rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.J.P.T. împotriva sentinței civile nr. 726/CA72006 din 2 noiembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2007.