ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3300/2008

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 174 din 3 iulie 2008, Curtea de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.C. împotriva Rezoluției nr. 617/II/2/2008 din 22 aprilie 2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, rezoluție pe care a menținut-o. Împotriva acestei sentințe petentul C.C. a declarat recurs. Înalta Curte, examinând considerentele hotărârii, actele și lucrările dosarului reține că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de judecătorul C.M. și procurorul D.C. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 248 1 și art. 323 alin. (l) C. pen.

și față de C.F. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (l) C. pen., adoptată prin Rezoluția nr. l513/P/2007 din 17 martie 2008 și confirmată prin rezoluția menționată, este temeinică și legală. Astfel, formularea de către prim-procurorul adjunct D.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a unei cereri de revizuire împotriva Sentinței civile nr. 10.624 din 29 iunie 1999 a Judecătoriei Sectorului 1 București nu constituie infracțiune de abuz în serviciu și nici infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, ci constituie o exercitare a unor prerogative legale în vederea aplicării corecte a legii. Temeiul cererii de revizuire i-a constituit condamnarea judecătoarei A.E.L.

(care a pronunțat sentința nr. 10.624/1999 a Judecătoriei Sectorului 1 București), la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. și, la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., prin sentința penală nr. 34/2002, condamnare rămasă definitivă prin Decizia nr. 5430 din 27 septembrie 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, dar cu privire la care s-a aplicat Legea nr. 543/2002 referitoare la grațierea pedepselor. Prin aceeași decizie, Înalta Curte a menținut și condamnarea la o pedeapsă de 2 ani închisoare a inculpatului C.C., dar a dispus aplicarea art. 86 1 C. pen., referitor la suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

S- a înlăturat dispoziția referitoare la anularea sentințelor civile nr. 10623/1999 și 10624/1999 ale Judecătoriei Sectorului 1, pronunțate de judecătoarea A.E.L. Judecătorul C.M., care a dispus prin încheierea din 18 octombrie 2006, în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ., suspendarea acțiunii civile în revendicare imobiliară formulată de reclamanții C.C. și C.M. împotriva pârâților C.F., C.I. și D.D., până la soluționarea cererii de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, a procedat, de asemenea, legal, întrucât sentința atacată viza dreptul de proprietate al reclamanților. Toate aceste măsuri luate de intimații magistrați judecătoarea C.M. și procurorul D.C.

au avut temeiuri legale și au urmărit respectarea legii și a drepturilor legitime ale părților. Referitor la intimata C.F., Înalta Curte constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale este conformă legii, neexistând probe care să confirme săvârșirea infracțiunii reclamate de petent. Prin urmare, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a plângerii petentului, soluție pronunțată prin sentința atacată, este legală. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurentului petent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.C. împotriva Sentinței penale nr. 174 din 3 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 octombrie 2008.