ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1669/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2072 din 3 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC O.T.V. SRL București, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., prin care se solicita anularea deciziei nr. 12 din 10 ianuarie 2006 și exonerarea de plata amenzii de 50.000 iei (RON). În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de apel a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare. Prin acțiune, reclamanta a susținut că decizia atacată, prin care a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 50.000 lei (RON), pentru încălcarea art. 40 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, este nulă întrucât nu respectă condițiile de formă impuse de O.G.

nr. 2/2001. Sub aspectul fondului, reclamanta a arătat că emisiunea pentru care a fost sancționată a fost difuzată în direct și este de notorietate temperamentul vulcanic al invitatului G.B., iar temperarea pornirilor acestuia este practic imposibilă în cadrul unei emisiuni în direct. Atitudinea realizatorului nu a fost de natură să încurajeze manifestări xenofobe, întrucât acesta s-a limitat la citarea unor articole din presa scrisă al căror conținut aparține publicațiilor respective. Totodată, reclamanta a mai arătat că amenda aplicată este disproporționată față de gravitatea faptei. Prin întâmpinare, C.N.A. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Curtea de apel a constatat că prin emisiunea pentru care a fost sancționat, postul de televiziune O.T.V., aparținând reclamantei, a încălcat grav dispozițiile art. 40 din Legea nr. 504/2002, permițând manifestarea nestingherită a unor atitudini xenofobe menite să incite la ură pe considerente de naționalitate.

În acest sens, din transcrierea emisiunii, instanța de fond a reținut că invitatul a făcut afirmații menite să incite la ură față de naționalitatea maghiară, iar temperamentul invitatului nu exonerează televiziunea de răspunderea ce îi revine, în condițiile în care realizatorul nu a luat atitudine și nu a încercat în nici un mod să-l oprească pe invitat de la a face astfel de afirmații. În același sens, Curtea de apel a reținut că intervențiile realizatorului, sunt extrem de reduse și nu se referă la afirmațiile invitatului referitoare la etnia maghiară. Curtea de apel a mai reținut că sunt deosebit de grave mesajele derulate în timpul emisiunii pe ecran, care constituie, prin ele însele, o încălcare a dispozițiilor art. 40 din Legea nr. 504/2002 și, în același timp, reprezintă o dovadă a consecințelor emisiunii, ca reacții la afirmațiile invitatului.

Totodată, s-a reținut că nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere împrejurarea că reclamanta nu avea posibilitatea să cenzureze mesajele care se derulau în timpul emisiunii, întrucât exista posibilitatea de a nu fi prezentate astfel de mesaje, în condițiile în care nu puteau fi asigurate limitele libertății de exprimare, așa cum rezultă ele din dispozițiile constituționale și din normele speciale în domeniul audiovizualului. În consecință, pe fondul cauzei, Curtea de apel a reținut că reclamanta a săvârșit fapta imputată și că aceasta prezintă o gravitate care impunea aplicarea amenzii în cuantumul stabilit prin decizie. În ceea ce privește forma deciziei, instanța de fond a reținut că nu sunt aplicabile prevederile O.G.

nr. 2/2001, întrucât aceste dispoziții se referă la situațiile în care constatarea și sancționarea contravenției se face prin proces-verbal de contravenție, în condițiile în care Legea nr. 504/2002 cuprinde dispoziții derogatorii care prevăd că sancționarea se face prin decizie emisă de C.N.A., iar nu prin proces-verbal. Împotriva sentinței civile nr. 2072 din 3 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC O.T.V. SRL București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că a fost dată cu aplicarea greșită a legii și invocând, în drept dispozițiile art. 299 și urm., art. 304 1 C. proc. civ., ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, ale Legii nr. 504/2002, precum și orice alte dispoziții incidente.

Printr-un prim motiv de recurs, recurenta-reclamantă susține că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția nulității absolute a deciziei pentru nerespectarea condițiilor de formă impuse de O.G. nr. 2/2001. În acest sens, recurenta susține, în esență, că prevederile Legii nr. 504/2002 se completează cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001, astfel că decizia prin care C.N.A. constată săvârșirea unei contravenții și aplică sancțiunea amenzii trebuie să conțină, sub sancțiunea nulității, numărul de înmatriculare la registrul comerțului, codul unic de înregistrare și numele sau datele de identificare ale reprezentantului persoanei juridice contraveniente, precum și termenul în care actul poate fi atacat și organul la care se depune contestația.

Sub acest aspect, recurenta-reclamantă mai susține că Legea nr. 504/2002 nu prevede expres inaplicabilitatea O.G. nr. 2/2001, astfel că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (6) din ordonanță se sancționează cu nulitatea absolută a deciziei. Prin al doilea motiv de recurs, recurenta-reclamantă susține că instanța de fond, în mod greșit, a respins criticile referitoare la faptul că, prin decizia contestată, neîntemeiat s-a reținut că postul de televiziune O.T.V. a încălcat grav prevederile art. 40 din Legea nr. 504/2002, în privința acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă a reiterat aspectele invocate în fața instanței de fond referitoare la temperamentul vulcanic al invitatului emisiunii, la împrejurarea că mesajele de la telespectatori intră automat de pe calculator și nu pot fi selectate, la faptul că realizatorul emisiunii nu a încurajat afirmațiile invitatului intervenind în acest sens.

În concluzie, recurenta-reclamantă susține că amenda contravențională, în cuantum de 50.000 lei (RON) aplicată prin decizia contestată este disproporționata în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind încălcate astfel prevederile art. 21 din O.G. nr. 2/2001. Față de motivele de recurs invocate, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și, în fond, admiterea acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât C.N.A. a solicitat respingerea recursului, reiterând apărările invocate la fond atât cu privire la forma cât și cu privire la fondul deciziei ce formează obiectul litigiului. Recursul este nefondat.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a cadrului legal aplicabil, respectiv a reglementării speciale (Legea nr. 504/2002) în raport cu reglementarea cadru în materia contravențiilor (O.G. nr. 2/2001). În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în mod constant în sensul că, potrivit principiului de drept specialia generalibus derogant, regimul sancționator pe care îl instituie Legea nr. 504/2002, lege specială în materia audiovizualului, este altul decât cel stabilit prin O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care reprezintă legea generală în materia contravențiilor.

Astfel, în cauză, întemeiat s-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (1) și (6) din O.G. nr. 2/2001, în raport cu care lipsa datelor de identificare a contravenientului persoană juridică, respectiv a reprezentantului acesteia, precum și termenul de atac și organul la care se depune contestația ar conduce la nulitatea absolută a actului contestat. În acest context, nu poate fi primită critica recurentei-reclamante referitoare la faptul că Legea nr. 504/2002 nu prevede expres inaplicabilitatea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, motiv pentru care se impune coroborarea dispozițiilor Legii audiovizualului cu cele ale respectivei ordonanțe. În concret, decizia C.N.A. de aplicare a unei amenzi contravenționale nu este un proces-verbal de contravenție în sensul dispozițiilor O.G.

nr. 2/2001, ci un act administrativ admisibil a fi contestat în termenele și condițiile prevăzute de Legea nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, așa încât deciziile emise de C.N.A. nu pot fi lovite de nulitate pentru nerespectarea condițiilor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001. Înalta Curte constată că este neîntemeiat și motivul de recurs referitor la netemeinicia încălcării grave a prevederilor art. 40 din Legea nr. 504/2002 de natură a justifica amenda aplicată prin decizia contestată în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Se constată că, întemeiat, instanța de fond a reținut că prin emisiunea pentru care a fost sancționat, postul de televiziune O.T.V.

a permis, contrar prevederilor imperative ale art. 40 din Legea nr. 504/2002, ca invitatul emisiunii să manifeste în mod nestingherit o atitudine xenofobă de natură a incita la ură pe considerente de naționalitate. De asemenea, în aprecierea încălcării dispozițiilor respective și a proporției corecte între gradul de pericol social al faptei săvârșite și cuantumul amenzii aplicate, în mod corect Curtea de apel a reținut atitudinea permisivă a realizatorului emisiunii, precum și efectul deosebit de grav pe care afirmațiile invitatului le-au produs asupra publicului, rezultând cu evidență din mesajele transmise de telespectatori și care au fost derulate pe ecran în timpul emisiunii. Totodată, întemeiat și pe deplin motivat, Curtea de apel a reținut că nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere susținerea reclamantei în sensul că nu se putea efectua o cenzurare a mesajelor transmise de telespectatorilor.

Astfel, Înalta Curte constată că încălcarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 504/2002 rezultă în mod evident din probatoriul administrat, iar aplicarea amenzii prin decizia contestată s-a făcut cu respectarea principiului proporționalității. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, astfel că va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de SC O.T.V. SRL București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC O.T.V. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 2072 din 3 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2007.