ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 463/2008

Deliberând, asupra recursului de

față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22

martie 2005 reclamanta L.M. a formulat contestație la executarea pornită în

dosarul de executare nr. 245/2004 al Judecătoriei Constanța în baza

procesului-verbal de distribuire a sumei de 250.000.000 lei întocmit de Biroul

Executorului Judecătoresc G.I.

Cererea s-a formulat în

contradictoriu cu C.C., A.V.A.S. și Consiliul local Constanța.

Judecătoria Constanța prin sentința

civilă nr. 7459 din 19 august 2005 și-a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Judecătoria Mangalia prin sentința

civilă nr. 1790 din 3 noiembrie 2005 și-a declinat la rândul ei competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, având în vedere

dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 modificat prin art. 19

19

din Legea nr. 409/2001.

Tribunalul Constanța, secția civilă,

prin decizia nr. 190 din 7 martie 2006 a admis recursul declarat de reclamantă

și a modificat în parte sentința civilă nr. 1790 din 3 noiembrie 2005 a Judecătoriei

Mangalia în sensul că a stabilit competența de soluționare a contestațiilor la

executare în favoarea Curții de Apel Constanța.

Curtea de Apel Constanța, prin

sentința civilă nr. 1/C din 25 ianuarie 2002 soluționând contestația la

executare, a admis-o și a constatat nulitatea contractului de garanție

imobiliară autentificat sub nr. 20307 din 15 mai 1995 la Notariatul de Stat

Constanța și transcris în registrul imobiliar sub nr. 1820 din 15 mai 1995.

S-a dispus anularea parțială a

procesului-verbal nr. 29504.190705.1000 din 19 iulie 2005 emis în dosarul de

executare nr.295/2004 al Biroului Executorului Judecătoresc G.G.I. prin

redistribuirea sumei de 25.000 lei în cuantum de 200 lei către Biroul

Executorului Judecătoresc G.G.I.; 710 lei către Consiliul local Constanța;

1812,71 lei creanță și 1217,45 lei debit către L.M.

Această sentință a fost îndreptată

în temeiul art. 281 C. proc. civ. la cererea petentei L.M. în sensul că

onorariul de executare al Biroului Executorului Judecătoresc G.G.I. este de 2000

Ron și nu 200 Ron, cum s-a trecut în dispozitivul sentinței civile nr. 1/C din

25 ianuarie 2007.

Împotriva acestei sentințe s-a

declarat recurs de către A.V.A.S. în temeiul art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

S-a criticat soluția instanței care

nu a ținut cont de dispozițiile art. 720

7

C. proc. civ. și nu a

observat natura comercială a cauzei izvorând din aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, aprobată

prin Legea nr. 409/2001.

S-a arătat că obiectul dedus

judecății se referă la constatarea nulității contractului de garanție

imobiliară autentificat și transcris în Registrul imobilelor încheiat între

C.C. și B.R.C.E.-B. S.A., ipotecă constituită pentru garantarea creditului

acordat SC U. SRL.

Acțiunea s-a formulat în

contradictoriu cu A.V.A.S. în calitate de cesionar al creanței pe care banca

sus amintită a avut-o asupra debitului, societate comercială al cărei

administrator și acționar era C.C.

S-a arătat că potrivit art. 32 din

Ordonanța nr. 2/2001 cu excepția plângerilor la contravenție aplicate conform

art. 76 din O.U.G. nr. 51/1998, toate celelalte cauze ce izvorăsc din acest din

urmă act normativ sunt de natură comercială, ele privind acte sau fapte

juridice în legătură cu încheierea, executarea sau cesiunea creanțelor bancare.

S-a mai invocat că a fost încălcat

dreptul de apărare al recurentei față de împrejurarea că în toate citațiile ce

s-au transmis la fond către A.V.A.S. este menționat drept obiect al procesului

conflict de competență, încălcându-se în acest mod dispozițiile art. 85 și urm.

C. proc. civ.

Analizând sentința atacată sub

aspectul motivelor invocate se constată că aceasta este nelegală și

netemeinică, astfel că recursul va fi admis pentru considerentele ce urmează.

Secția civilă a Curții de Apel

Constanța și-a depășit competențele, soluționând cauza dedusă judecății, care,

potrivit obiectului ei este o cauză de natură comercială și nu civilă.

În acest sens se reține că litigiul

cu care instanțele au fost investite contestația la executare formulată de

reclamanta L.M. vizează anularea unui contract de garanție imobiliară încheiat

de fostul ei soț, C.C. cu B. SA Constanța.

Acest contract de garanție încheiat

între C.C. în calitate de administrator și acționar al S.C. U. SRL și B.R.C.E. B.

S.A. pentru creditul acordat unei societăți comerciale este de natură

comercială în înțelesul pe care Codul comercial, în art. 3 pct. 11 îl dă, ca

fapt de comerț, operațiilor bancare.

Ca urmare contestația la executarea

pornită de petentă prin care aceasta a solicitat anularea contractului de

garanție ipotecară mai sus amintit în contradictoriu cu A.V.A.S. în baza

dispozițiilor O.U.G. nr. 51/1958 are la rândul ei natură comercială.

Actele încheiate în realizarea și

garantarea creditelor bancare sunt acte de comerț, iar examinarea valabilității

unor asemenea acte este dată în competența instanțelor comerciale.

Potrivit art. 3 C. proc. civ. nu se

instituie în mod general o competență comercială în favoarea curților de apel.

Dar potrivit art. 3 pct. 4 curtea de apel judecă în orice alte materii date

prin lege de competența lor.

Competența în primă instanță a

curții de apel este dată de O.U.G. nr. 51/1998, iar natura comercială a cauzei

direcționează potrivit competenței speciale pe secții, soluționarea cauzei la

secția comercială a curții.

Constatând că în cauză s-a pronunțat

secția civilă a curții de apel cu încălcarea dispozițiilor de specializare a

secțiilor, prevăzută de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind

organizarea judecătorească, printr-o greșită interpretare a legii s-a pronunțat

o hotărâre nelegală de o instanță necompetentă. Văzând dispozițiile art. 304

pct. 3 și 9 C. proc. civ., se va casa decizia atacată, cauza urmând a se

trimite spre rejudecare la secția comercială a Curții de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de A.V.A.S.

împotriva sentinței civile nr. 1 din 25 ianuarie 2007 a Curții de Apel

Constanța, secția civilă minori, familie, litigii de muncă și asigurări sociale,

pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel

Constanța, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie

2008.