ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2396/2010

Asupra perimării recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, contestatoarea G.M. în contradictoriu cu A.V.A.S. București a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună nulitatea actelor de executare, inclusiv anularea publicației de vânzare efectuate în baza convenției de credit nr. X/1996 și addendumurilor nr. 1/1996, nr. 2/1996, nr. 3/1996 și a contractului de garanție imobiliară autentificat cu nr. 759/1996 la B.N.P. - P.G. și înscris în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni sub nr. 2487/1996 la Judecătoria Constanța, să constate prescripția executării silite privind comandamentul notat privind imobilul din Constanța, Str. Aleea Berzei.

Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 14810 din 8 septembrie 2008, în baza dispozițiilor art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998 a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Cauza a fost înregistrată sub nr. 9002/212/2008 la Curtea de Apel București. Prin sentința comercială nr. 11 din 2 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins excepția prematurității ca neîntemeiată, a admis excepția tardivității și a respins ca tardiv formulată contestația la executare declarată de contestatoarea G.M. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: Cu privire la excepția prematurității, instanța a reținut că dacă s-ar accepta susținerea intimatei referitoare la nerespectarea procedurii prealabile prevăzută de dispozițiile art. 46 din O.U.G.

nr. 51/1998, ar conduce automat la respingerea cererii ca prematur introdusă, chiar și în ipoteza în care nu s-a făcut dovada că prin acest fapt s-ar fi pricinuit părții reclamante o vătămare, ce putea fi înlăturată decât pe această cale, s-ar ajunge în mod evident la îngrădirea dreptului procesual fundamental al contestatoarei consacrat de art. 21 din Constituție. Referitor la excepția tardivității, s-a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998, întrucât contestația la executare a fost formulată cu depășirea termenului de 12 luni, având în vedere data la care contestatoarea a luat cunoștință de titlurile executorii și notificare, respectiv 7 februarie 2006 și data înregistrării contestației la executare pe rolul Judecătoriei Constanța, respectiv 5 mai 2008. Împotriva acestei sentințe, contestatoarea G.M.

a declarat recurs prin care a dezvoltat critici de nelegalitate în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din data de 21 octombrie 2009, judecata pricinii de față a fost suspendată de drept, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Urmare referatului din data de 7 mai 2010, s-a luat în examinare situația actuală a recursului și față de neefectuarea nici unui act de procedură în vederea judecării acesteia, cauza a fost repusă pe rol în vederea constatării perimării cererii de recurs. Din examinarea lucrărilor din dosar, Înalta Curte, constată că judecata recursului declarat de contestatoarea G.M. împotriva Sentinței nr. 11 din 2 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a fost suspendată la data de 21 octombrie 2009, prin încheiere, în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 C. proc.

civ., pentru lipsa nejustificată a părților la strigarea pricinii, în condițiile în care nu s-a solicitat judecarea și în lipsa părților de la dezbateri. Art. 248 C. proc. civ. prevede că orice cerere de chemare în judecata, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an în materie civilă sau de șase luni în materie comercială. Constatând că s-a împlinit termenul de 6 luni, prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

de la data suspendării, în vederea constatării perimării cererii, cauza a fost repusa pe rol, din oficiu, prin referatul din data de 7 mai 2010. Având în vedere aceste considerente și față de împrejurarea că de la această dată până la termenul de judecată de astăzi, cauza a stat în nelucrare din vina părților, neefectuându-se timp de peste 6 luni nici un act de procedură în vederea judecării cererii, Înalta Curte, apreciază îndeplinite cerințele prevăzute de art. 248 și 252 C. proc. civ. pentru a constata, din oficiu, perimarea cererii formulată de către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de contestatoarea G.M. împotriva Sentinței nr. 11 din 2 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2010.