ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2396/2010

Asupra perimării

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Constanța, contestatoarea G.M. în contradictoriu cu A.V.A.S.

București a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună

nulitatea actelor de executare, inclusiv anularea publicației de vânzare

efectuate în baza convenției de credit nr. X/1996 și addendumurilor nr. 1/1996,

nr. 2/1996, nr. 3/1996 și a contractului de garanție imobiliară autentificat cu

nr. 759/1996 la B.N.P. - P.G. și înscris în Registrul de Transcripțiuni și

Inscripțiuni sub nr. 2487/1996 la Judecătoria Constanța, să constate prescripția executării silite privind comandamentul notat

privind imobilul din Constanța, Str. Aleea Berzei.

Judecătoria

Constanța, prin sentința civilă nr. 14810 din 8 septembrie 2008, în baza

dispozițiilor art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998 a admis excepția necompetenței

materiale a Judecătoriei Constanța și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost

înregistrată sub nr. 9002/212/2008 la Curtea de Apel București.

Prin sentința

comercială nr. 11 din 2 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, a respins excepția prematurității ca neîntemeiată, a admis excepția

tardivității și a respins ca tardiv formulată contestația la executare

declarată de contestatoarea G.M.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut următoarele:

Cu privire la

excepția prematurității, instanța a reținut că dacă s-ar accepta susținerea

intimatei referitoare la nerespectarea procedurii prealabile prevăzută de dispozițiile

art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, ar conduce automat la respingerea cererii ca

prematur introdusă, chiar și în ipoteza în care nu s-a făcut dovada că prin

acest fapt s-ar fi pricinuit părții reclamante o vătămare, ce putea fi

înlăturată decât pe această cale, s-ar ajunge în mod evident la îngrădirea

dreptului procesual fundamental al contestatoarei consacrat de art. 21 din

Constituție.

Referitor la excepția

tardivității, s-a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 49 din

O.U.G. nr. 51/1998, întrucât contestația la executare a fost formulată cu

depășirea termenului de 12 luni, având în vedere data la care contestatoarea a

luat cunoștință de titlurile executorii și notificare, respectiv 7 februarie 2006

și data înregistrării contestației la executare pe rolul Judecătoriei

Constanța, respectiv 5 mai 2008.

Împotriva acestei

sentințe, contestatoarea G.M. a declarat recurs

prin care a dezvoltat critici de

nelegalitate în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin încheierea de

ședință din data de 21 octombrie 2009, judecata pricinii de față a fost

suspendată de drept, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ.

Urmare referatului

din data de 7 mai 2010, s-a luat în examinare situația actuală a recursului și

față de neefectuarea nici unui act de procedură în vederea judecării acesteia,

cauza a fost repusă pe rol în vederea constatării perimării cererii de recurs.

Din examinarea

lucrărilor din dosar, Înalta Curte, constată că judecata recursului declarat de

contestatoarea G.M. împotriva Sentinței nr. 11 din 2 februarie 2009 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, a fost suspendată la data de 21

octombrie 2009, prin încheiere, în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ.,

pentru lipsa nejustificată a părților la strigarea pricinii, în condițiile în

care nu s-a solicitat judecarea și în lipsa părților de la dezbateri.

Art. 248 C. proc.

civ. prevede că orice cerere de chemare în judecata, contestație, apel, recurs,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept,

chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp

de un an în materie civilă sau de șase luni în materie comercială.

Constatând că s-a

împlinit termenul de 6 luni, prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la

data suspendării, în vederea constatării perimării cererii, cauza a fost repusa

pe rol, din oficiu, prin referatul din data de 7 mai 2010.

Având în vedere

aceste considerente și față de împrejurarea că de la această dată până la

termenul de judecată de astăzi, cauza a stat în nelucrare din vina părților,

neefectuându-se timp de peste 6 luni nici un act de procedură în vederea

judecării cererii, Înalta Curte, apreciază îndeplinite cerințele prevăzute de art.

248 și 252 C. proc. civ. pentru a constata, din oficiu, perimarea cererii

formulată de către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de contestatoarea G.M. împotriva Sentinței nr. 11 din 2

februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 iunie 2010.