ÎCCJ, decizie (scj.ro #86744)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86744) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contestație la executare vizând anularea unui
contract de garanție imobiliară. Natura comercială a cauzei.
Cuprins pe materii :
Drept procesual civil. Competența instanțelor.
Competența funcțională. Contestație la executare vizând anularea
unui contract de garanție imobiliară. Natura comercială a
cauzei.
Index alfabetic :
Drept procesual civil.
-
Competența funcțională a
instanței.
O.U.G. nr.51/1998
Legea nr.409/2001 :
art.19
19
C.proc.civ. : art.720
7
Codul comercial : art.3 pct.11,
Legea nr.304/2004 : art.35 alin.(2)
Litigiul, vizând anularea unui
contract de garanție imobiliară încheiat pentru creditul acordat unei
societăți comerciale este de natură comercială.
Ca urmare, contestația la
executarea prin care s-a solicitat anularea contractului de garanție
ipotecară, în contradictoriu cu A.V.A.S., în baza dispozițiilor
O.U.G. nr.51/1958, are la rândul ei natură comercială.
Competența în primă
instanță a curții de apel este dată de O.U.G. nr.51/1998,
iar natura comercială a cauzei direcționează soluționarea
cauzei la secția comercială a curții, potrivit
dispozițiilor de specializare a secțiilor, prevăzute de art.35
alin.(2) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judecătorească.
ICCJ, Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia civilă nr. 463 din 29 ianuarie 2008
Prin acțiunea înregistrată la 22
martie 2005, reclamanta L.M. a formulat contestație la executarea
pornită în dosarul de executare nr.245/2004 al Judecătoriei
Constanța în baza procesului-verbal de distribuire a sumei de 250.000.000
lei, întocmit de Biroul Executorului Judecătoresc G.I. Cererea s-a
formulat în contradictoriu cu C.C., A.V.A.S. și Consiliul local
Constanța.
Judecătoria Constanța, prin
sentința civilă nr.7459 din 19 august 2005, și-a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Mangalia.
Judecătoria Mangalia, prin
sentința civilă nr.1790 din 03 noiembrie 2005, și-a declinat la
rândul ei competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții
de Apel București, având în vedere dispozițiile art.45 din O.U.G.
nr.51/1998 modificat prin art.19
19
din Legea nr.409/2001.
Tribunalul Constanța, secția
civilă, prin decizia nr.190 din 07 martie 2006 a admis recursul declarat
de reclamantă și a modificat în parte sentința Judecătoriei
Mangalia, în sensul că a stabilit competența de soluționare a
contestațiilor la executare în favoarea Curții de Apel
Constanța.
Curtea de Apel Constanța, prin
sentința civilă nr.1/C din 25 ianuarie 2002, soluționând
contestația la executare, a admis-o și a constatat nulitatea
contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr.20307 din 15
mai 1995 la Notariatul de Stat Constanța și transcris în registrul
imobiliar sub nr.1820/1995.
S-a dispus anularea parțială a
procesului-verbal din 19 iulie 2005 emis în dosarul de executare nr.295/2004 al
BEJ G.I., prin redistribuirea sumei de 25.000 lei în cuantum de 200 lei
către BEJ G.I., 710 lei către Consiliul local Constanța, 1812,71
lei creanță și 1217,45 lei debit către L.M.
Împotriva acestei sentințe s-a
declarat recurs de către A.V.A.S. în temeiul art.304 pct.5 și pct. 9
C.proc.civ.
S-a criticat soluția instanței
care nu a ținut cont de dispozițiile art.720
7
C.proc.civ.
și nu a observat natura comercială a cauzei izvorând din aplicarea
prevederilor O.U.G. nr.51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării
băncilor, aprobată prin Legea nr.409/2001.
S-a arătat că obiectul dedus
judecății se referă la constatarea nulității
contractului de garanție imobiliară autentificat și transcris în
Registrul imobilelor încheiat între C.C. și B.R.C.E. – Bancorex S.A.,
ipotecă constituită pentru garantarea creditului acordat S.C. U. SRL.
Acțiunea s-a formulat în
contradictoriu cu A.V.A.S., în calitate de cesionar al creanței pe care
Banca sus amintită a avut-o asupra debitului, societate comercială al
cărei administrator și acționar era C.C.
S-a arătat că, potrivit art.32
din Ordonanța nr.2/2001 cu excepția plângerilor la contravenție
aplicate conform art.76 din O.U.G. nr.51/1998, toate celelalte cauze ce
izvorăsc din acest din urmă act normativ sunt de natură comercială,
ele privind acte sau fapte juridice în legătură cu încheierea,
executarea sau cesiunea creanțelor bancare.
S-a mai invocat că a fost
încălcat dreptul de apărare al recurentei față de
împrejurarea că în toate citațiile ce s-au transmis la fond către
A.V.A.S. este menționat drept obiect al procesului conflict de
competență, încălcându-se în acest mod dispozițiile art.85
și urm. C.proc.civ.
Analizând sentința atacată sub
aspectul motivelor invocate, se constată că aceasta este
nelegală și netemeinică, astfel că recursul a fost admis
pentru considerentele ce urmează :
Secția civilă a Curții de
Apel Constanța și-a depășit competențele,
soluționând cauza dedusă judecății, care, potrivit
obiectului ei este o cauză de natură comercială și nu civilă.
În acest sens, se reține că
litigiul cu care instanțele au fost investite, contestația la
executare formulată de reclamanta L.M. vizează anularea unui contract
de garanție imobiliară încheiat de fostul ei soț, C.C., Bancorex
S.A. Constanța.
Acest contract de garanție încheiat
între C.C., în calitate de administrator și acționar al S.C. U. SRL
și B.R.C.E. – Bancorex S.A. pentru creditul acordat unei
societăți comerciale este de natură comercială în
înțelesul pe care Codul comercial – în art.3 pct.11, îl dă, ca fapt
de comerț, operațiilor bancare.
Ca urmare, contestația la executarea
pornită de petentă prin care aceasta a solicitat anularea
contractului de garanție ipotecară mai sus amintit în contradictoriu
cu A.V.A.S. în baza dispozițiilor O.U.G. nr.51/1958, are la rândul ei
natură comercială.
Actele încheiate în realizarea și
garantarea creditelor bancare sunt acte de comerț, iar examinarea
valabilității unor asemenea acte este dată în competența
instanțelor comerciale.
Potrivit art.3 C.proc.civ., nu se
instituie în mod general o competență comercială în favoarea
curților de apel, dar potrivit art.3 pct.4, curtea de apel judecă în
orice alte materii date prin lege de competența lor.
Competența în primă
instanță a curții de apel este dată de O.U.G. nr.51/1998,
iar natura comercială a cauzei direcționează potrivit
competenței speciale pe secții, soluționarea cauzei la
secția comercială a curții.
Constatând că, în cauză, s-a pronunțat
secția civilă a curții de apel cu încălcarea
dispozițiilor de specializare a secțiilor, prevăzută de
art.35 alin.(2) din Legea nr.304/2004 privind organizarea
judecătorească, printr-o greșită interpretare a legii s-a
pronunțat o hotărâre nelegală de o instanță
necompetentă și văzând dispozițiile art.304 pct.3 și
pct. 9 C.proc.civ., s-a casat decizia atacată, cauza a fost trimisă
spre rejudecare la secția comercială a Curții de Apel
Constanța.