ÎCCJ, decizie (scj.ro #82977)

Acțiune

în constatarea nulității absolute. Completarea acțiunii.

Conflict negativ de competență. Criterii de determinare a

competenței materiale

Cuprins

pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor

judecătorești

Index alfabetic: acțiune în constatare

- contract de vânzare – cumpărare

- conflict negativ de competență

- excepția necompetenței materiale

-  nulitate absolută

C. proc. civ., art. 18

1

Potrivit dispozițiilor art. 18

1

C. proc. civ., instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la

competența după valoarea obiectului cererii rămâne

competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin

modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași

obiect.

Textul de lege are valoare de principiu confirmând regula potrivit

căreia competența se stabilește încă din momentul

sesizării instanței, potrivit acestuia instanța sesizată

inițial prelungindu-și competența chiar dacă prin

modificarea valorii obiectului cererii de chemare în judecată acesta a

depășit limita legală care a determinat potrivit legii atragerea

competenței.

Secția comercială, Decizia nr. 448 din

2

februarie 2011

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu

Gheorghe reclamanta SC C. SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu

pârâta SC B. SRL să se constate nulitatea absolută a contractului de

vânzare - cumpărare autentificat de BNP G.G. sub nr. 3895 din 25 octombrie

2007, să se radieze dreptul de proprietate al societății pârâte

asupra imobilului obiect al contractului și să se dispună evacuarea

pârâtei din imobil.

În ședința publică din data de 27 octombrie 2009

reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a solicitat

să se constate și nulitatea absolută a contractului de împrumut

cu garanție imobiliară autentificat de BNP G.G. sub nr. 1305 din 26

mai 2009 și să se dispună radierea dreptului de ipotecă

asupra imobilului.

În ședința publică din data de 2 februarie 2010

pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei

Sfântu Gheorghe întemeiat pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C.

proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 381 din 9 februarie 2010,

Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepția necompetenței

materiale a judecătoriei și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Pentru a se pronunța astfel, s-a avut în vedere valoarea

celor două contracte de 192.000 lei, valoare ce atrage potrivit art. 2

alin. (1) lit. a) C. proc. civ. competența tribunalului, în primă

instanță.

Prin sentința nr. 638 din 18 iunie 2010, Tribunalul Covasna,

Secția civilă, a declinat competența în favoarea

Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a dat

eficiență dispozițiilor art. 18

1

C. proc. civ. potrivit cărora instanța învestită potrivit

dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului

cererii, rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior

învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii

aceluiași obiect.

Ca urmare, s-a constatat conflict negativ de

competență și s-a trimis cauza Curții de Apel Brașov,

Secția comercială, pentru soluționarea acestuia.

Prin sentința nr. 5/F/CC din ședința din camera

de consiliu din 10 august 2010, Curtea de Apel Brașov, Secția

comercială, soluționând conflictul negativ de competență, a

stabilit competența de soluționare în favoarea Judecătoriei

Sfântu Gheorghe.

A reținut că este aplicabil criteriul valoric și

că valoarea pretențiilor a depășit suma de 100.000 lei,

numai în urma precizării de acțiune prin care s-a majorat câtimea

obiectului dedus judecății, astfel că devin incidente

dispozițiile art. 18

1

C. proc. civ., potrivit cărora

instanța competentă învestită inițial după criteriul

valoric rămâne învestită.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen,

pârâta SC B. SRL fără a-l motiva în drept și a susținut

că instanța a stabilit în mod nelegal competența materială

în favoarea judecătoriei deși valoarea litigiului este mai mare de

100.000 lei, iar art. 18

1

C. proc. civ. nu este incident în ipoteza

regăsită în cauză, deoarece acțiunea a fost modificată

introducându-se un nou capăt de cerere.

Critica se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia se poate modifica o hotărâre a instanței atunci când

aceasta aplică greșit legea.

Textul de lege considerat incident de către instanța a

cărei hotărâre face obiectul recursului de față a fost

într-adevăr art. 18

1

C. proc. civ.

Textul de lege are valoare de principiu confirmând regula

potrivit căreia competența se stabilește încă din momentul

sesizării instanței, potrivit acestuia instanța sesizată

inițial prelungindu-și competența chiar dacă prin

modificarea valorii obiectului cererii de chemare în judecată acesta a

depășit limita legală care a determinat potrivit legii atragerea

competenței.

Prin urmare, se are în vedere același obiect, modificarea

valorii acestuia neconstituind o modificare a cererii, dar în cauză chiar

dacă s-ar reține potrivit susținerilor din recurs că

obiectul cererii de chemare în judecată a fost modificat prin formularea

unui capăt de cerere distinct, acesta este tot evaluabil în bani și

din însumarea valorilor celor două capete de cerere nu rezultă

că se depășește valoarea de 100.000 lei pentru a se putea

constata întemeiat recursul.

Astfel, prin cererea inițială s-a solicitat constatarea

nulității unui contract de vânzare - cumpărare a unui imobil în

valoare de 40.000 lei, iar ulterior s-a solicitat și constatarea

nulității parțiale a unui contract de împrumut doar în

privința ipotecii constituite asupra aceluiași imobil pentru garantarea

împrumutului, astfel că valoarea ce trebuia luată în calcul este de

80.000 lei (40.000 lei + 40.000 lei), ceea ce confirmă legalitatea

soluției date de Curtea de apel prin regulatorul de competență.

Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul a fost respins, ca nefondat.