ÎCCJ, decizie (scj.ro #82977)

Acțiune în constatarea nulității absolute. Completarea acțiunii. Conflict negativ de competență. Criterii de determinare a competenței materiale Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești Index alfabetic: acțiune în constatare - contract de vânzare – cumpărare - conflict negativ de competență - excepția necompetenței materiale - nulitate absolută C. proc. civ., art. 18 1 Potrivit dispozițiilor art. 18 1 C. proc. civ., instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.

Textul de lege are valoare de principiu confirmând regula potrivit căreia competența se stabilește încă din momentul sesizării instanței, potrivit acestuia instanța sesizată inițial prelungindu-și competența chiar dacă prin modificarea valorii obiectului cererii de chemare în judecată acesta a depășit limita legală care a determinat potrivit legii atragerea competenței. Secția comercială, Decizia nr. 448 din 2 februarie 2011 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe reclamanta SC C. SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat de BNP G.G. sub nr. 3895 din 25 octombrie 2007, să se radieze dreptul de proprietate al societății pârâte asupra imobilului obiect al contractului și să se dispună evacuarea pârâtei din imobil.

În ședința publică din data de 27 octombrie 2009 reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a solicitat să se constate și nulitatea absolută a contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat de BNP G.G. sub nr. 1305 din 26 mai 2009 și să se dispună radierea dreptului de ipotecă asupra imobilului. În ședința publică din data de 2 februarie 2010 pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sfântu Gheorghe întemeiat pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 381 din 9 februarie 2010, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Pentru a se pronunța astfel, s-a avut în vedere valoarea celor două contracte de 192.000 lei, valoare ce atrage potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. competența tribunalului, în primă instanță. Prin sentința nr. 638 din 18 iunie 2010, Tribunalul Covasna, Secția civilă, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe. Pentru a se pronunța astfel, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 18 1 C. proc. civ. potrivit cărora instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii, rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect. Ca urmare, s-a constatat conflict negativ de competență și s-a trimis cauza Curții de Apel Brașov, Secția comercială, pentru soluționarea acestuia.

Prin sentința nr. 5/F/CC din ședința din camera de consiliu din 10 august 2010, Curtea de Apel Brașov, Secția comercială, soluționând conflictul negativ de competență, a stabilit competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe. A reținut că este aplicabil criteriul valoric și că valoarea pretențiilor a depășit suma de 100.000 lei, numai în urma precizării de acțiune prin care s-a majorat câtimea obiectului dedus judecății, astfel că devin incidente dispozițiile art. 18 1 C. proc. civ., potrivit cărora instanța competentă învestită inițial după criteriul valoric rămâne învestită. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen, pârâta SC B. SRL fără a-l motiva în drept și a susținut că instanța a stabilit în mod nelegal competența materială în favoarea judecătoriei deși valoarea litigiului este mai mare de 100.000 lei, iar art. 18 1 C. proc.

civ. nu este incident în ipoteza regăsită în cauză, deoarece acțiunea a fost modificată introducându-se un nou capăt de cerere. Critica se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia se poate modifica o hotărâre a instanței atunci când aceasta aplică greșit legea. Textul de lege considerat incident de către instanța a cărei hotărâre face obiectul recursului de față a fost într-adevăr art. 18 1 C. proc. civ. Textul de lege are valoare de principiu confirmând regula potrivit căreia competența se stabilește încă din momentul sesizării instanței, potrivit acestuia instanța sesizată inițial prelungindu-și competența chiar dacă prin modificarea valorii obiectului cererii de chemare în judecată acesta a depășit limita legală care a determinat potrivit legii atragerea competenței.

Prin urmare, se are în vedere același obiect, modificarea valorii acestuia neconstituind o modificare a cererii, dar în cauză chiar dacă s-ar reține potrivit susținerilor din recurs că obiectul cererii de chemare în judecată a fost modificat prin formularea unui capăt de cerere distinct, acesta este tot evaluabil în bani și din însumarea valorilor celor două capete de cerere nu rezultă că se depășește valoarea de 100.000 lei pentru a se putea constata întemeiat recursul.

Astfel, prin cererea inițială s-a solicitat constatarea nulității unui contract de vânzare - cumpărare a unui imobil în valoare de 40.000 lei, iar ulterior s-a solicitat și constatarea nulității parțiale a unui contract de împrumut doar în privința ipotecii constituite asupra aceluiași imobil pentru garantarea împrumutului, astfel că valoarea ce trebuia luată în calcul este de 80.000 lei (40.000 lei + 40.000 lei), ceea ce confirmă legalitatea soluției date de Curtea de apel prin regulatorul de competență. Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.