ÎCCJ, decizie (scj.ro #83497)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83497) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract
de credit. Nulitate absolută
Reclamanții au fost induși în eroare de pârâtă cu ocazia încheierii
actelor de garanție imobiliară, crezând că semnează un act de garanție
reală pentru calitatea de angajat și nu acte de garanție
imobiliară pentru creditul luat de societate de la bancă, fapt ce a
echivalat cu lipsa consimțământului, care potrivit art.948 C. civ.
atrage nulitatea absolută a actului juridic.
(Secția comercială, decizia nr.1844 din 17
martie 2005)
Reclamanții S.L,C.A, S.V., C.Gh., B.G., B.C.. au solicitat
constatarea nulității absolute a contractului de credit din 19 decembrie
1996, radierea ipotecilor instituite prin actele de garanție imobiliară.
Ulterior reclamanții și-au precizat acțiunea, cerând și constatarea nulității
absolute a contractelor de garanție imobiliară încheiate în favoarea B.,
Sucursala Suceava pentru creditul contractat de S.C. L.C. SRL Suceava.
Prin sentința comercială nr.316 din 6 aprilie 2001 pronunțată de Tribunalul
Suceava, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, s-a admis în parte
acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de credit din 20
decembrie 1996, în ceea ce privește clauza constituirii garanției imobiliare a
creditului de către reclamanți și a actelor de garanție imobiliară, s-a dispus
radierea ipotecilor instituite prin actele de garanție imobiliară și s-a
respins acțiunea.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că
reclamanții au fost induși în eroare de pârâta O.G. cu privire la natura
juridică a actelor încheiate de reclamanți, aceștia crezând că încheie acte de
garanție materială pentru eventualele prejudicii ce le-ar produce societății în
calitate de gestionari, când de fapt aceștia au semnat acte de garanție
imobiliară în favoarea B., Sucursala Suceava pentru rambursarea în termen a
creditului primit de S.C. L.C SRL Suceava, ceea ce echivalează cu lipsa
consimțământului fapt ce duce la nulitatea absolută a actelor de garanție
imobiliară.
Împotriva sentinței, B. Sucursala Suceava a formulat apel, criticând sentința
ca fiind nelegală și netemeinică deoarece nu s-a reținut corect situația de
fapt și probele administrate au fost interpretate greșit, cu privire la
anularea contractelor de garanție imobiliară.
Prin decizia nr.420 din 27 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel
Craiova, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, apelul pârâtei
a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei, pârâta a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
În primul motiv de recurs, pârâta a susținut că instanța de fond a dispus
și cu privire la valabilitatea contractului de credit, deși acest lucru nu s-a
cerut, motiv încadrat în drept în prevederile art.304 pct.6 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Prin acțiune, reclamanții au solicitat în primul capăt de cerere constatarea
nulității absolute a contractului de credit din 20 decembrie 1996.
Precizarea depusă ulterior de recurenți la instanța de fond privea în mod
expres al doilea capăt de cerere din acțiune, având ca obiect radierea
ipotecilor constituite prin actele de garanție imobiliară, solicitându-se
constatarea nulității absolute a actelor de garanție imobiliară.
Prin sentință, s-a dispus și asupra contractului de credit, care a format
obiectul acțiunii inițiale a reclamanților și instanța nu a acordat mai mult
decât s-a cerut.
În al doilea motiv de recurs, s-a susținut că în cauză s-a făcut o greșită
aplicare a legii, invocându-se prevederile art.304 pct.9 C. proc. civ., că
instanța de fond și apel nu s-a pronunțat cu privire la toate probele
administrate din care rezulta că reclamanții nu au fost induși în eroare de
pârâtă, consimțământul reclamanților cu ocazia încheierii actelor de garanție
imobiliară fiind legal și valabil exprimat.
Nici această critică nu este fondată.
În pronunțarea soluțiilor atât instanța de fond cât și instanța de apel au avut
în vedere totalitatea probelor administrate în cauză și au reținut în mod
corect că reclamanții au fost induși în eroare de pârâtă cu ocazia încheierii
actelor de garanție imobiliară, aceștia crezând că semnează un act de garanție
materială pentru calitatea de angajat la S.C. L.C. SRL iar nu acte de garanție
imobiliară pentru creditul luat de societate de la B., fapt ce a echivalat cu
lipsa consimțământului care potrivit art.948 C. civ. atrage nulitatea absolută
a actului juridic.
Față de aceste considerente, în cauză nu subzistă nici unul din motivele
prevăzute de art.304 C. proc. civ. pentru a modifica sau casa decizia
recurată.
În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.