ÎCCJ, decizie (scj.ro #83651)

Ipotecă convențională.Garanție imobiliară.

Formă autentică, advaliditatem

Conform

art.1772 C.civ. ipoteca convențională nu va putea fi constituită decât prin act

autentic ceea ce presupune că forma autentică este o condiție de validitate

chiar a contractului de ipotecă, disocierea dintre acesta și contractul de

garanție, fiind fără suport juridic, atâta timp cât ipoteca convențională este

o garanție imobiliară.

Secția comercială, decizia nr.225 din 22

ianuarie 2002

Tribunalul Alba Iulia, prin sentința civilă nr.1040 din 3 decembrie 1999 a

respins acțiunea reclamanților SC „A.N.” SRL și a persoanelor fizice R.E.,R.A.

și R.D. împotriva pârâtei Dacia Felix – Sucursala Alba Iulia, prin care se

cerea să se constate nulitatea contractului de credit din septembrie 1993

completat prin act adițional, a contractului de garanție imobiliară fără număr

anexă la primul contract și a contractului de ipotecă, asupra imobilului situat

în Alba Iulia, cu motivarea că societatea reclamantă nu justifică un interes

legitim în promovarea acțiunii iar contractul de ipotecă este legal încheiat.

Curtea de Apel Alba Iulia, Secția comercială și de contencios administrativ

prin decizia nr.415 din 12 mai 2000, a respins apelul reclamanților, reținând

în considerentele deciziei că la data semnării actului adițional la contractul

de credit, coproprietarii imobilului au garantat creditul, semnând și

contractul de garanție în conformitate cu dispozițiile art.1772 C.civ.

existența ipotecii fiind condiționată de existența actului autentic.

Reclamanții au declarat recurs invocând excepția autorității de lucru judecat

prin existența deciziei nr.1134 din 5 mai 2000, pronunțată anterior de Curtea

de Apel Alba Iulia și care, față de aceleași părți, a constatat nulitatea

încheierii de înscriere a dreptului la ipotecă convențională și a dispus

radierea acestei ipoteci, situație față de care, în mod nelegal, prin

încheierea din 31 mai 2000 s-a notat provizoriu același drept de ipotecă,

menționându-se răspunderea solidară a garanților.

Reclamanții au precizat  că își mențin criticile în ce privește contractul

de credit și actul adițional la acesta, sub aspectul clauzei de garanție.

Recursul este fondat.

Printr-o decizie anterioară deciziei atacate în prezent cu recurs s-a constatat

nulitatea încheierii din 1993, de înscriere a dreptului de ipotecă

convențională și s-a dispus radierea acestei ipoteci, reținându-se în

considerente că, este lovit de nulitate contractul de garanție imobiliară,

în sensul dispozițiilor art.1171, 1772 C.civ.

Prin decizia supusă recursului s-a dat o interpretare greșită

prevederilor art.1772 C.civ., ținând seama că forma autentică este o condiție

de validitate a  contractului de ipotecă, iar disocierea dintre acesta și

contractul de garanție este fără suport juridic, ipoteca convențională fiind o

granție imobiliară.

Ca atare, clauza inclusă în contractul de credit prin actul adițional, dintre

beneficiarii creditului și pârâtă, referitoare la această garanție imobiliară

este nulă absolut, lipsindu-i obiectul, condiție esențială prevăzută de art.948

C.civ., pentru validitatea convențiilor. La aceasta se adaugă și faptul

nesemnării contractului de garanții reclamanți, nici în forma inițială și nici

în forma completată prin actul adițional, care face parte integrantă din acest

contract.

În consecință, recursul a fost admis, decizia recurată a fost casată, apelul

admis, iar sentința schimbată parțial, în sensul constatării nulității

contractului de garanție ipotecară și a nulității parțiale a contractului de

credit încheiat între societatea reclamantă și pârâtă, în privința clauzei care

are ca obiect această garanție imobiliară.