ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2393/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2393/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Reclamanta H.A.M. a chemat
în judecată pe pârâții A.V.A.S. BUCUREȘTI și pârâtul H.I.C. solicitând să se
constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr. 3098 din 14 aprilie
1995 și să se dispună radierea ipotecii din cartea funciară.
În motivarea cererii, reclamanta
a arătat că a aflat de existența ipotecii asupra apartamentului bun comun
situat în str. Alexandru cel Bun din Municipiul Suceava, în luna decembrie 2005
când a fost comunicată somația de executare silită prin scoaterea la vânzare
prin licitație publică a apartamentului.
Pârâtul H.I.C. a ipotecat
apartamentul, care este bun comun al soților, fără știrea reclamantei.
Prin încheierea de la 20
iunie 2006 s-a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr. 4843/2/2006
care are ca obiect anularea titlurilor executorii emise de A.V.A.S. BUCUREȘTI.
Prin decizia nr. 202 din 21
noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis
contestația la executare promovată de contestatoarea H.A.G. și pârâtul H.I.C. în
contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. BUCUREȘTI a anulat formele de executare
asupra imobilului, pornite de A.V.A.S. BUCUREȘTI și a respins cererea privind
constatarea nulității absolute și radierea ipotecii ca neîntemeiată.
Prin convenția de credit nr.
29 din 14 aprilie 1995 s-a acordat un credit în valoare de 150.000.000 lei
debitorului SC A.I. SA garantat în baza contractului de garanție imobiliară de
intimatul H.I.C. cu imobilul bun comun al acestuia împreună cu reclamanta H.A.M.
care nu și-a dat acordul asupra ipotecii.
Prin sentința nr. 1664 din 4
mai 2006 a Judecătoriei Suceava a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta H.A.M.
împotriva pârâtului H.I.C., apartamentul a fost atribuit în deplină proprietate
reclamantei, fiind obligată aceasta să plătească pârâtului o sultă de 13.774,80
RON.
Ca atare, bunul comun al
soților a devenit bun propriu al reclamantei, care nu poate fi urmărit pentru o
datorie a unui terț.
Actul prin care unul dintre
soți a ipotecat imobilul fără consimțământul expres al celuilalt soț, este
lovit de nulitate relativă, astfel că nu a fost admisă acțiunea pentru
constatarea nulității absolute și radierea ipotecii.
Pârâtul A.V.A.S. BUCUREȘTI a
declarat recurs împotriva deciziei nr. 202 din 21 noiembrie 2006 a Curții de
Apel București, secția a V-a comercială, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și 304
1
C. proc. civ.
În motivarea recursului,
pârâta A.V.A.S. BUCUREȘTI a susținut, în esență, următoarele: instanța de fond
nu a analizat excepția absolută a prescripției dreptului la acțiune, actul
atacat a fost perfectat la 14 aprilie 1995, prescripția a început să curgă cel
mai târziu la 14 octombrie 1996, fiind îndeplinită la 14 octombrie 1999, deci
cu aproape 7 ani înainte de promovarea acțiunii de față, soluția instanței este
contradictorie, neaducând o rezolvare viabilă a diferendului dintre părți;
instanța a respins cererea vizând contestarea nulității ipotecii deținute de A.V.A.S.
BUCUREȘTI, dar a admis contestația la executare pe motiv că bunul ipotecat nu
poate fi urmărit de către A.V.A.S. BUCUREȘTI pentru o datorie a unui terț
garantată de soțul reclamantei, A.V.A.S. este titularul unui drept real de
ipotecă pe care nu îl poate opune reclamantei H.A. fără ca instanța să arate
motivele pentru care consideră că acest drept îi este inopozabil, reclamanta
deține un titlu asupra bunului ipotecat de la data de 4 mai 2006, în timp ce
ipoteca A.V.A.S. și-a asigurat publicitatea încă de la 14 aprilie 1995, deci cu
mai bine de 11 luni înainte ca dreptul reclamantei să fie opozabil terților.
Recursul este fondat pentru
următoarele considerente: instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției
prescripției dreptului la acțiune invocată de către A.V.A.S. BUCUREȘTI și nici
nu a analizat pe fondul cauzei, dacă dreptul de proprietate al reclamantei H.A.M.
este opozabil A.V.A.S. BUCUREȘTI și nici că este prematur capătul de cerere
vizând radierea inscripției ipotecare.
Față de cele de mai sus,
recursul urmează a fi admis, decizia atacată va fi casată și cauza va fi
trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 202 din 21 noiembrie 2006 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Casează decizia atacată și
trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 iunie 2007.