ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1394/2008

Încălcarea art. 104 din O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate deoarece, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, P.P.F.R. SA (fostă SC E.H. SA) s-a înființat la data de 3 februarie 2004 prin divizarea parțială a N. SA Făgăraș. Cum N. SA era societate deschisă, deținută public, privatizată în cadrul Programului de Privatizare în Masă, conform Legii nr. 55/1995, iar la data divizării era în vigoare O.U.G. nr. 28/2002, care prevede la art. 104 că „Divizarea unei societăți deținute public sau fuziunea unei societăți cu o societate deținută public va avea ca efect crearea și sau menținerea unei societăți deținute public, recurenta a dobândit caracterul de societate deținută public încă de la înființare, pe care l-a menționat în însuși actul constitutiv, la art. 2.

Încălcarea Instrucțiunilor nr. 8/1996, aprobate prin Ordinul C.N.V.M. nr. 14/1996 (M. Of. nr. 176/5.08.1996), care erau în vigoare la data încheierii actului constitutiv.

Aplicarea greșită a art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și încălcarea art. 114 din Legea nr. 31/1990.

Aplicarea greșită a art. 150 din Legea nr. 31/1990

Încălcarea dispozițiilor cuprinse În Titlul VI - Capitolul II, art. 238 – art. 251 din Legea nr. 31/1990 referitoare la fuziune și divizare. Cât privește recursul declarat de intervenienta SC F.P. și însușit de A.V.A.S., Înalta Curte reține că aceasta a invocat art. 304 pct. 5 și 9 și a solicitat admiterea recursului, casarea decizia comercială nr. 146 din 29 mai 2007 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 5764/30/2006, și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Timiș, pentru a se asigura o judecata unitara. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și răspunzând printr-un considerent comun, Înalta Curte va admite recursurile și pentru o judecată unitară va casa decizia recurată și sentința civilă nr. 381/ PI din 15 februarie 2007 a Tribunalului Timiș și se va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal pentru următoarele motive: Prin decizia recurată instanța a încalcat formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) – art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia recurată, s-a pronunțat asupra apelului formulat de apelanta intervenientă SC F.P. SA împotriva Sentinței nr. 381/ PI din I5 februarie 2007 a Tribunalului Timiș, în sensul ca: „Este adevărat că, prima instanța, în mod greșit, prin încheierea de ședința, de la termenul din 2 iunie 2006, a dispus respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulata de F.P. SA, reținând ca aceasta nu ar fi justificat un interes în cauză, motivat de faptul că intervenienta nu este succesoarea A.P.A.P.S care a încheiat cu O.E.M. contractul de vânzare cumpărare de actiuni nr. 11 din 21 martie 2003 pentru dobândirea unui pachet reprezentând 73,9 % din acțiunile emise de N. SA, omițând sa aibă în vedere împrejurarea ca, P.P.F.R. SA figurează la poziția nr. 5.7 a Anexei 1 din Titlul VII privind regimul stabilirii și plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005 „În continuarea motivării, instanța de apel, retine: „nu se poate susține că intervenienta apelanta (F.P. SA.) nu a justificat nici un interes în cauză, în condițiile în care 79,052 % din participații la P.P.F.R. SA. au fost transferate la societatea intervenienta”. Prin urmare, Curtea de Apel Timișoara, prin decizia recurată, a statuat ca, în mod greșit, instanța de fond a respins, pe cale de excepție, cererea de intervenție în interes propriu formulataî cauza de SC F.P. S.A Date fiind considerentele instanței de apel, în speță, erau incidente dispozițiile arte 297 alin. (1) C. proc. civ.. potrivit cărora: „În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului .. instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe”. Curtea de Apel Timișoara, cu încalcarea dispozițiilor imperative, anterior enunțate, trecând peste formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, s-a pronunțat pe fondul cererii de intervenție în interes propriu a S C. F.P. SA., în sensul ca „motivele invocate în susținerea cererii de intervenție în interes propriu prin care aceasta (F.P. SA.) a cerut constatarea nulității absolute a actului constitutiv al S C. P.F. SR.L. și efectuarea înregistrărilor ce se impun în registrul comerțului, nu sunt întemeiate. Pe cale de consecință, prin decizia recurată, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de F.P. SA. împotriva Sentinței nr. 381/ PI din 15 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, în privința cererii de intervenție, deși instanța de fond, așa cum am arătat, nu a intrat în cercetarea fondului cu privire la cererea de intervenție, procedând la respingerea acesteia, pe cale de excepție, ca lipsită de interes. Totodată, Curtea de Apel Timișoara a reținut, în mod îndreptățit, în considerentele deciziei recurate, ca „judecătorul fondului a omis sa se refere la toate motivele de fapt și de drept invocate în susținerea cererii de chemare în judecata, astfel cum a fost ea completata și precizată de mai multe ori pe parcursul soluționării cauzei, și că, din acest punct de vedere hotărârea instanței de fond nu respecta exigentele impuse de pct. 5 alin. (1) al arte 261 C. proc. civ.”, ... instanța de apel, practic, procedând la analizarea acțiunii în ansamblu, astfel cum a fost completata și precizată. Instanța de apel, a analizat toate motivele de fapt și de drept invocate în susținerea acțiunii în constatarea nulității absolute a actului constitutiv al SC P.F. SRL, considerente ce lipsesc, cu desăvârșire, din cuprinsul hotărârii instanței de fond, Sentința nr. 381/ PI din 15 februarie 2007 pronunțata de Tribunalul Timiș, astfel cum a reținut și Curtea de Apel Timișoara. Prin urmare, daca prima instanță, Tribunalul Timiș „a pipăit” fondul cauzei, fara a intra, practic, în cercetarea fondului, situație concretizată în absența din cuprinsul hotărârii pronunțate, a motivelor de fapt și de drept, în raport de care a soluționat litigiul, art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul respingerii deopotrivă a acțiunii introductive, cât și a cererii de intervenție în interes propriu, formulata de F.P. SA, rezultă ca, în cauza, erau incidente dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. În consecință, instanța de apel, prin decizia recurată, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC P.P.F.R. SA împotriva Sentinței nr. 381/ PI din 15 februarie 2007 pronunțata de Tribunalul Timiș, deși instanța de fond, așa cum am arătat, nu a intrat practic în cercetarea fondului cauzei. Așadar, față de acest cadru procesual, și pentru a nu priva niciuna dintre părți de un grad de jurisdicție, dar și pentru ca instanța de fond să cerceteze toate împrejurările de fapt ale cauzei, instanța de trimitere va analiza toate criticile formulate de recurente și care se referă la: - împrejurarea că, pe rolul Tribunalului Brașov, secția comercială, se află dosarul nr. 4182/62/2006 având ca obiect acțiune în anularea Hotărârii A.G.A. a SC P.P.F.R. SA nr. 6 din 02 august 2004, respectiv acea hotărâre prin care a fost mandatat „Consiliul de Administrație cu întocmirea documentației necesare încheierii unor contracte de închiriere, vânzare, asociere în participațiune (asociere cu formare de persoane juridice noi) - se va analiza incidența art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital potrivit căruia: „Actele de dobândire, înstrăinare, schimb sau de constituire în garanție a unor active din categoria activelor imobilizate ale societății, a căror valoare depășește, individual sau cumulat, pe durata unui exercițiu financiar, 20 % din totalul activelor imobilizate, mai puțin creanțele, vor fi încheiate de către administratorii sau directorii societății numai după aprobarea prealabilă de către adunarea generală extraordinară a acționarilor”, precum și dispozițiile art. 146 din Legea nr. 31/1990, republicată. - încălcarea art. 104 din O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiții financiare și piețele reglementate deoarece, așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, P.P.F.R. SA (fostă SC E.H. SA) s-a înființat la data de 3 februarie 2004 prin divizarea parțială a N. SA Făgăraș. - încălcarea Instrucțiunilor nr. 8/1996, aprobate prin Ordinul C.N.V.M. nr. 14/1996 (M. Of. nr. 176/5.08.1996), care erau în vigoare la data încheierii actului constitutiv. - aplicarea art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și încălcarea art. 114 din Legea nr. 31/1990. - aplicarea a art. 150 din Legea nr. 31/1990 încălcarea dispozițiilor cuprinse În Titlul VI - Capitolul II, art. 238 – art. 251 din Legea nr. 31/1990 referitoare la fuziune și divizare. Pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. art. 312 alin. (3) teza a II-a și art. 314 C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate de reclamanta SC P.P.F.R. SA FĂGĂRAȘ și intervenienta A.V.A.S. BUCUREȘTI (succesoare a SC F.P. SA) împotriva deciziei nr. 146/ C din 29 mai 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, și se va casa decizia recurată și sentința civilă nr. 381/ PI din 15 februarie 2007 a Tribunalului Timiș și se va trimite cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.