ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1722/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamantul B.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.S.B. și C.A.S. a Județului Brașov, anularea parțială a actelor de impunere emise de pârâta C.A.S. a Județului Brașov pentru fiecare din anii 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, în ceea ce privește suma calculată ca și cotă de contribuție a reclamantului la asigurările de sănătate pe deducerile personale ale acestuia pentru fiecare din acești ani, obligarea în solidar a pârâtelor la restituirea acestor sume, obligarea pârâtelor la efectuarea regularizării dobânzilor și penalităților la întreaga cotă de contribuție a reclamantului pentru fiecare din anii 2000-2005 inclusiv, potrivit art. 116 alin. (4) lit. c) și art. 121 alin. (2) din O.G.

nr. 92/2003 republicată și potrivit reglementărilor similare anterioare acestui act normativ, precum și obligarea în solidar a pârâtelor la restituirea sumelor de 114, 29 lei dobândă și 27,96 RON penalități. De asemenea, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a art. 7 lit. a) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 221/2005, iar prin precizarea la acțiune reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 74/2000 emis de C.N.A.S.B. În motivare reclamantul a arătat că în mod greșit pârâtele au considerat că baza de impunere pentru contribuția la asigurările de sănătate ar cuprinde și deducerile la asigurările personale. Prin încheierea din 13 noiembrie 2006 instanța a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 221/2005 și a dispus disjungerea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 74/2000, de celelalte capete de cerere.

Prin sentința nr. 232/F/CA din 21 decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța a respins excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 74/2000 emis de C.N.A.S.B., excepție invocată de reclamantul B.N. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că ordinul în speță a fost emis cu respectarea prevederilor legale, astfel cum rezultă din documentația care a fost întocmită anterior adoptării, iar că la stabilirea cotei de contribuție a persoanelor care datorează venituri din activități liberale au fost avute în vedere prevederile O.G. nr. 73/1999, precum și cele ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul B.N.

criticând-o ca nelegală, întrucât prima instanță a interpretat greșit probele administrate și actele depuse. Recursul este nefondat și va fi respins. Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Recurentul a invocat la instanța de fond excepția de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, privitoare la Ordinul nr. 74/2000. În speță recurentul are profesia de avocat, astfel că îi sunt aplicabile prevederile capitolului B – Contribuția asiguraților din normele privind modul de încasare a contribuției la asigurările sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul nr. 74/2000. Având o profesie liberală, sunt considerate venituri impozabile, veniturile realizate din activități independente, conform O.G.

nr. 73/1999, prin aplicarea cotei 7 % asupra veniturilor materiale din activități independente. Vis-à-vis de aceste considerente, în mod corect, prima instanță a constatat că aceste dispoziții sunt în concordanță cu O.G. nr. 73/1999, ordinul în litigiu fiind emis în condițiile legii. De asemenea Curtea de Apel a constatat și faptul că la stabilirea cotei de contribuție au fost avute în vedere pe lângă dispozițiile O.G. nr. 73/1999 și cele ale Legii nr. 571/2003, respectiv ale codului fiscal. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge ca nefondat recursul declarat de B.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.N., împotriva sentinței nr. 232/F/CA din 21 decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2007.