ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1810/2006

Asupra cauzei de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 4 noiembrie 2002, reclamanta B.M. chemat în judecată Ministerul Justiției, Tribunalul Covasna și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. solicitând instanței obligarea pârâților să-i restituie sumele încasate cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor sociale de sănătate prin reținerea procentului de 7% din drepturile salariale anterior datei de 29 martie 2001 cu aplicare dobânzii legale.

Prin sentința civilă nr. 1708 din 20 decembrie 2002 a tribunalului Covasna, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților, a respins cererea de chemare în garanție a C.N.A.S., a admis acțiunea, a obligat pârâții să restituie reclamantei suma de bani reținute în procent de 7% cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor sociale de sănătate din salariul cuvenit reclamantei pentru perioada 1 ianuarie 2000-29 martie 2001, cu dobânda legală calculată conform O.G. nr. 9/2000, până la data plății. Recursurile declarate au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 589 din 8 mai 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Împotriva acestor hotărâri, la 20 noiembrie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc.

civ. S-a susținut că hotărârile criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Recursul în anulare este întemeiat. În condițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, în vigoare pentru perioada avută în vedere de instanțe, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor. În temeiul art. 4 din Legea nr. 145/1997, erau supuse obligatoriu asigurării: cetățenii români cu domiciliul în țară; cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România. Art. 6 enumera categoriile de persoane care beneficiau de asigurări de sănătate fără plata contribuției iar art. 55 prevedea categoriile de persoane care erau asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate.

Legea nr. 145/1997 a fost abrogată la 31 octombrie 2002 prin O.U.G. nr. 159/2002. nici acest act normativ, în vigoare la data judecării recursului nu a inclus magistrații în categoriile de persoane scutite de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate. Potrivit art. 99 din Legea nr. 92/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția și copii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze. Condițiile de acordare, în mod gratuit a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, se stabilesc prin hotărâre de Guvern. În condițiile art. 1 din H.G.

nr. 409/1998 privind condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar de specialitate și membrii de familie ai acestora, magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază, în mod gratuit, de servicii de asistență medicală, de medicamente și proteze, în condițiile Legii asigurărilor de sănătate nr. 145/1997, publicată în M. Of., partea I, nr. 178 din 31 iulie 1997, și ale prezentei hotărâri. Conform art. 5 din această hotărâre, în termen de 30 de zile de la publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al României, Ministerul Justiției, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție vor emite norme comune pentru aplicare acesteia.

În Normele comune nr. 318/FB/807/C/1999 din 26 mai 1999, emise în aplicarea H.G. nr. 409/1998, se arată la pct. 6/I că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției sociale de asigurări de sănătate. Așadar, în lumina acestor acte normative, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, membrii lor de familie, au dreptul la asistență medicală gratuită în condițiile legii asigurărilor sociale de sănătate și doar dacă dovedesc faptul că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Legea de organizare judecătorească nu trebuia să prevadă în mod expres că magistrații au obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, întrucât legea cadru în această materie la data sesizării instanței a stabilit regula conform căreia sunt obligați la plata contribuției de asigurări sociale toți cetățenii români precum și străinii și apatrizii care au reședința în România. Magistrații nu sunt enumerați printre categoriile de persoane care beneficiază de calitatea de asigurat fără plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate. Gratuitatea prevăzută de Legea nr. 92/1992 vizează exclusiv servicii medicale enunțate de legea asigurărilor sociale de sănătate, iar nu scutirea de la plata contribuției la fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. recursul în anulare va fi admis, cu consecința casării hotărârilor atacate și pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 589/R din 8 mai 2003 a Curții de Apel Brașov. Casează decizia și sentința nr. 1708 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna și pe fond respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva C.N.A.S. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 februarie 2006.