ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1488/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2006

la Curtea de Apel București, reclamantul G.I. a solicitat în contradictoriu cu

pârâții: M.M.G.A. (în prezent M.M.D.D.) și A.F.M., anularea Ordinului nr. 6 din

6 ianuarie 2006 emis de M.M.G.A., precum și anularea deciziilor subsecvente

acestuia, emise de pârâta A.F.M., obligarea pârâtului M.M.G.A. să emită un

ordin prin care, reclamantul să fie reintegrat în funcția de director general

al A.F.M., deținută anterior, conform sentinței civile irevocabile nr. 346 din 28

februarie 2005 a Curții de Apel București, precum și obligarea pârâților în

solidar la plata de daune morale în valoare de 35.000 lei. Totodată reclamantul

a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul

pentru Mediu, prin care a fost abrogată Legea nr. 73/2000, republicată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, urmare revocării sale, în anul 2004 s-a adresat

instanței și prin sentința civilă nr. 346 din 28 februarie 2005 a Curții de

Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă

prin Decizia nr. 5875 din 9 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, pârâtul a fost obligat la reintegrarea reclamantului, în funcția

deținută anterior, de director general al A.F.M. A mai susținut reclamantul că,

reintegrarea sa prin Ordinul nr. 6/2006, pe care l-a atacat s-a făcut într-o

funcție inferioară, cu atribuții diferite, potrivit fișei postului.

Prin Dispozițiile nr. 4 din

9 ianuarie 2006 și nr. 100 din 17 martie 2006, reclamantul a fost numit director

general al Direcției generale administrative a A.F.M. și ulterior, referent de

specialitate în cadrul Serviciului de implementare și monitorizare, reclamantul

solicitând și anularea acestora, ca o consecință a cererii de anulare a

Ordinului ministerului mediului și gospodăririi apelor nr. 6/2006.

Prin cerere completatoare,

depusă în dosarul de fond, în temeiul art. 132 C. proc. civ., reclamantul a

invocat și excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 105/2006, prin care

s-a aprobat O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu.

Prin Încheierea din 28 iunie

2006, instanța de fond a respins ca inadmisibilă excepția de

neconstituționalitate a O.U.G. nr. 196/2005 ș a admis cererea de sesizare a C.C.

privind excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 105/2006.

Prin Decizia nr. 60 din 17

ianuarie 2007, C.C. a respins excepția de neconstituționalitate invocată de

reclamant, reținând că, O.G. nr. 196/2005 a fost adoptată în conformitate cu

cerințele art. 115 alin. (4) din Constituție și prin urmare, Legea nr. 105/2006

pentru aprobarea ordonanței este constituțională.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1293

din 16 mai 2007 a respins excepția plângerii prealabile cu privire la actele

subsecvente atacate, invocată de pârâți.

A respins acțiunea formulată

de reclamantul G.I. în contradictoriu cu pârâții M.M.G.A. și A.F.M., ca

neîntemeiată.

În motivarea soluției s-a

reținut că, Ordinul nr. 6 din 6 ianuarie 2006 este legal, fiind emis de către

pârâtul M.M.G.A:, în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 346

din 28 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 5875 din 9 decembrie

2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în contextul în care, postul de

director general al A.F.M. a fost desființat ca urmare a reorganizării, iar

noul post înființat nu este echivalent cu cel deținut anterior de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen – reclamantul G.I., criticând-o în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ., susținând în esență că, Ordinul nr. 6 din 6 ianuarie 2006

prezintă doar o aparență de legalitate, întrucât atribuțiile de serviciu

aferente noii calități de director general în cadrul A.F.M. sunt total diferite

de cele care reveneau funcției de director general al A.F.M., reprezentând în

fapt numirea reclamantului într-o altă funcție.

Recurentul susține că,

intimatul – pârât a inițiat o ordonanță de urgență, de „așa zisă reorganizare a

A.F.M.”, condusă de un președinte, pentru a nu pune în aplicare sentința civilă

privind reintegrarea reclamantului, în funcția deținută anterior. Recurentul

mai arată că, funcția de președinte al A.F.M. cu rang de demnitar – subsecretar

de stat nu există decât în administrarea publică centrală, iar A.F.M. fiind o

instituție publică în coordonarea M.M.G.A., finanțată integral din venituri

proprii, neprimind surse de la bugetul de stat, nu poate fi condusă de un

demnitar.

Examinând cauza în raport cu

criticile aduse soluției instanței de fond, cu apărările formulate și probele

administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 6 din 6

ianuarie 2006 al M.M.G.A. (act cu caracter individual, iar nu normativ),

recurentul – reclamant a fost încadrat pe singurul post de director general

existent în organigrama intimatei A.F.M., prin O.U.G. nr. 196/2005, funcția de

director general al acestei instituții publice nu mai există, fiind înlocuită

cu funcția de președinte, cu statut de subsecretar de stat. În aceste condiții,

numirea președintelui A.F.M. se face prin decizia primului - ministru, iar nu

prin Ordin al ministrului mediului și gospodăririi apelor.

Față de caracterul de

contencios administrativ al cauzei, ordinul contestat a fost emis de pârât în

termen, potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004, așa cum recurentul recunoaște

(dosar recurs fila 5), este valabil, fiind emis la data de 6 ianuarie 2006,

produce efecte de la data de 9 ianuarie 2006, când recurentul – reclamant a

luat cunoștință de acesta (dosar de fond fila 44) și respectă prevederile O.U.G:

nr. 196/2005.

O.U.G. nr. 196/2005 prevede în

art. 4 alin. (2) că „Președintele este numit, suspendat și revocat din funcție,

în condițiile legii, prin decizie a primului – ministru, la propunerea

conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului” față de prevederea

art. 5, alin. (2), teza I din Legea nr. 73/2000, potrivit căreia „Directorul

general al administrației fondului este numit și revocat, în condițiile legii,

de către ministrul agriculturii, pădurilor, apelor și mediului”.

Prin urmare, atributul

numirii în funcția de conducător al A.F.M. nu mai aparține intimatului - pârât M.M.G.A.,

ci primului - ministru, nefiind identitate între funcția de director general

reglementată de Legea nr. 73/2000 și funcția de președinte, reglementată de O.U.G.

nr. 196/2005.

Contrar susținerilor recurentului

se reține că, O.U.G. nr. 196/2005 a fost adoptată în vederea armonizării

legislației românești cu legislația europeană, iar nu în scopul „golirii de

conținut” a sentinței civile nr. 346 din 28 februarie 2005 a Curții de Apel

București.

Se reține de asemenea că, modificările

legislative survenite ulterior pronunțării hotărârilor judecătorești prin care

s-a dispus reintegrarea reclamantului – reclamant în funcția de director

general au fost supuse controlului de constituționalitate, iar C.C. a statuat

că acestea sunt în acord cu Constituția României.

Prin urmare, întrucât

sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile

art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.I. împotriva sentinței civile nr. 1293 din 16 mai 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 aprilie 2008.