ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1488/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2006 la Curtea de Apel București, reclamantul G.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții: M.M.G.A. (în prezent M.M.D.D.) și A.F.M., anularea Ordinului nr. 6 din 6 ianuarie 2006 emis de M.M.G.A., precum și anularea deciziilor subsecvente acestuia, emise de pârâta A.F.M., obligarea pârâtului M.M.G.A. să emită un ordin prin care, reclamantul să fie reintegrat în funcția de director general al A.F.M., deținută anterior, conform sentinței civile irevocabile nr. 346 din 28 februarie 2005 a Curții de Apel București, precum și obligarea pârâților în solidar la plata de daune morale în valoare de 35.000 lei.

Totodată reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, prin care a fost abrogată Legea nr. 73/2000, republicată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, urmare revocării sale, în anul 2004 s-a adresat instanței și prin sentința civilă nr. 346 din 28 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5875 din 9 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pârâtul a fost obligat la reintegrarea reclamantului, în funcția deținută anterior, de director general al A.F.M. A mai susținut reclamantul că, reintegrarea sa prin Ordinul nr. 6/2006, pe care l-a atacat s-a făcut într-o funcție inferioară, cu atribuții diferite, potrivit fișei postului.

Prin Dispozițiile nr. 4 din 9 ianuarie 2006 și nr. 100 din 17 martie 2006, reclamantul a fost numit director general al Direcției generale administrative a A.F.M. și ulterior, referent de specialitate în cadrul Serviciului de implementare și monitorizare, reclamantul solicitând și anularea acestora, ca o consecință a cererii de anulare a Ordinului ministerului mediului și gospodăririi apelor nr. 6/2006. Prin cerere completatoare, depusă în dosarul de fond, în temeiul art. 132 C. proc. civ., reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 105/2006, prin care s-a aprobat O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu. Prin Încheierea din 28 iunie 2006, instanța de fond a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 196/2005 ș a admis cererea de sesizare a C.C. privind excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 105/2006. Prin Decizia nr. 60 din 17 ianuarie 2007, C.C. a respins excepția de neconstituționalitate invocată de reclamant, reținând că, O.G. nr. 196/2005 a fost adoptată în conformitate cu cerințele art. 115 alin. (4) din Constituție și prin urmare, Legea nr. 105/2006 pentru aprobarea ordonanței este constituțională. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1293 din 16 mai 2007 a respins excepția plângerii prealabile cu privire la actele subsecvente atacate, invocată de pârâți. A respins acțiunea formulată de reclamantul G.I.

în contradictoriu cu pârâții M.M.G.A. și A.F.M., ca neîntemeiată. În motivarea soluției s-a reținut că, Ordinul nr. 6 din 6 ianuarie 2006 este legal, fiind emis de către pârâtul M.M.G.A:, în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 346 din 28 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 5875 din 9 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în contextul în care, postul de director general al A.F.M. a fost desființat ca urmare a reorganizării, iar noul post înființat nu este echivalent cu cel deținut anterior de reclamant. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen – reclamantul G.I., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând în esență că, Ordinul nr. 6 din 6 ianuarie 2006 prezintă doar o aparență de legalitate, întrucât atribuțiile de serviciu aferente noii calități de director general în cadrul A.F.M. sunt total diferite de cele care reveneau funcției de director general al A.F.M., reprezentând în fapt numirea reclamantului într-o altă funcție. Recurentul susține că, intimatul – pârât a inițiat o ordonanță de urgență, de „așa zisă reorganizare a A.F.M.”, condusă de un președinte, pentru a nu pune în aplicare sentința civilă privind reintegrarea reclamantului, în funcția deținută anterior. Recurentul mai arată că, funcția de președinte al A.F.M. cu rang de demnitar – subsecretar de stat nu există decât în administrarea publică centrală, iar A.F.M.

fiind o instituție publică în coordonarea M.M.G.A., finanțată integral din venituri proprii, neprimind surse de la bugetul de stat, nu poate fi condusă de un demnitar. Examinând cauza în raport cu criticile aduse soluției instanței de fond, cu apărările formulate și probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin Ordinul nr. 6 din 6 ianuarie 2006 al M.M.G.A. (act cu caracter individual, iar nu normativ), recurentul – reclamant a fost încadrat pe singurul post de director general existent în organigrama intimatei A.F.M., prin O.U.G. nr. 196/2005, funcția de director general al acestei instituții publice nu mai există, fiind înlocuită cu funcția de președinte, cu statut de subsecretar de stat.

În aceste condiții, numirea președintelui A.F.M. se face prin decizia primului - ministru, iar nu prin Ordin al ministrului mediului și gospodăririi apelor. Față de caracterul de contencios administrativ al cauzei, ordinul contestat a fost emis de pârât în termen, potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004, așa cum recurentul recunoaște (dosar recurs fila 5), este valabil, fiind emis la data de 6 ianuarie 2006, produce efecte de la data de 9 ianuarie 2006, când recurentul – reclamant a luat cunoștință de acesta (dosar de fond fila 44) și respectă prevederile O.U.G: nr. 196/2005. O.U.G.

nr. 196/2005 prevede în art. 4 alin. (2) că „Președintele este numit, suspendat și revocat din funcție, în condițiile legii, prin decizie a primului – ministru, la propunerea conducătorului autorității publice centrale pentru protecția mediului” față de prevederea art. 5, alin. (2), teza I din Legea nr. 73/2000, potrivit căreia „Directorul general al administrației fondului este numit și revocat, în condițiile legii, de către ministrul agriculturii, pădurilor, apelor și mediului”. Prin urmare, atributul numirii în funcția de conducător al A.F.M. nu mai aparține intimatului - pârât M.M.G.A., ci primului - ministru, nefiind identitate între funcția de director general reglementată de Legea nr. 73/2000 și funcția de președinte, reglementată de O.U.G.

nr. 196/2005. Contrar susținerilor recurentului se reține că, O.U.G. nr. 196/2005 a fost adoptată în vederea armonizării legislației românești cu legislația europeană, iar nu în scopul „golirii de conținut” a sentinței civile nr. 346 din 28 februarie 2005 a Curții de Apel București. Se reține de asemenea că, modificările legislative survenite ulterior pronunțării hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului – reclamant în funcția de director general au fost supuse controlului de constituționalitate, iar C.C. a statuat că acestea sunt în acord cu Constituția României. Prin urmare, întrucât sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.I. împotriva sentinței civile nr. 1293 din 16 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2008.