ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1295/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul Județul Cluj, prin președintele C.J., a chemat în judecată municipiul Cluj Napoca, C.L. al municipiului Cluj Napoca și Primarul municipiului Cluj Napoca, solicitând Instanței anularea parțială a Hotărârii nr. 133 din 14 martie 2005 adoptată de C.L. al municipiului Cluj Napoca privind însușirea inventarului bunurilor din domeniul public al municipiului Cluj Napoca, în ceea ce privește imobilul situat în Cluj Napoca. În motivarea acțiunii s-a arătat că prin hotărârea contestată a fost însușit inventarul bunurilor din domeniul public al municipiului Cluj Napoca, potrivit H.G.

nr. 548/1999 fiind cuprinse în anexa acestei hotărâri și bunuri imobile din domeniul public al județului Cluj, bunuri al căror regim a fost reglementat prin H.G. nr. 969/2002 privind atestarea domeniului public al județului Cluj, al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Cluj, cu excepția municipiului Cluj Napoca. La primul termen de judecată, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 969/2002 având în vedere includerea în anexa nr. 1 a imobilul situat în Cluj Napoca, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Reținând că soluționarea cauzei cu care a fost investit depinde de soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 969/ 2002, Tribunalul a dispus sesizarea Curții de Apel Cluj în vederea soluționării excepției.

Cauza a format obiectul Dosarului nr. 3752/33/2006 pe rolul acestei Instanțe. La data de 22 septembrie 2006 a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României, M.A.I. care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocate, ca inadmisibilă întrucât actul administrativ contestat a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Prin sentința civilă nr. 401 din 11 octombrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de M.A.I. și pe cale de consecință și excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a H.G. nr. 969/ 2002 invocată de acest intervenient.

A admis cererea privind nelegalitatea H.G. nr. 969/2002 în ceea ce privește includerea în anexa nr. 1 la pozițiile 1, 2, 3 și 4 a clădirii administrative, a garajului auto, a gardului de beton și a rampei de spălare auto. Pentru a hotărî astfel, prima Instanță a reținut următoarele: Cu privire la admisibilitatea cererii de intervenție formulată de M.A.I., a constatat că o astfel de cerere nu poate fi primită întrucât M.A.I. nu are calitate procesuală în Dosarul de fond nr. 8045/2005 al Tribunalului Cluj și nici nu este autoritatea emitentă a actului administrativ atacat. În ceea ce privește inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 969/2002 a fost respinsă pe considerentul că această excepție a fost invocată de o persoană fără calitate procesuală.

S-au constatat nelegale dispozițiile cuprinse în anexa nr. 1, poziția 1, 2, 3 și 4 din H.G. nr. 969/2002 reținându-se că imobilele situate în Cluj Napoca fac parte de drept din domeniul public al municipiului Cluj Napoca, iar includerea acestora în inventarul bunurilor aparținând județului Cluj s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor pct. III/ 5 din anexa Legii nr. 213/1998 potrivit cărora bunurile din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor, includ și terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea C.L. și Primăria. Împotriva soluției Instanței de Fond au formulat recursuri M.A.I., Guvernul României și Județul Cluj. În recursul formulat, intervenientul M.A.I. a invocat prevederile art. 304 1 C. proc.

civ. și a susținut, în esență, că cererea de intervenție pe care a formulat-o în interesul Guvernului României a fost respinsă în mod greșit ca fiind inadmisibilă și, de asemenea, excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate a fost respinsă în mod greșit. În recursurile lor, Guvernul României și Județul Cluj au susținut că excepția de nelegalitate a H.G. nr. 969/2002 este inadmisibilă în raport cu prevederile Legii nr. 554/2004 și cu practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 1052/2006) și Curții Constituționale (Decizia nr. 377/2006), normele procedurale ale legii contenciosului administrativ neaplicându-se actelor administrative emise anterior intrării în vigoare a legii.

C.L. Cluj Napoca, municipiul Cluj Napoca și Primarul acestui municipiu, au depus întâmpinări prin care au cerut respingerea recursurilor și au susținut că soluția recurată este legală și temeinică. Recursurile sunt întemeiate. Este necontestat că excepția de nelegalitate a vizat dispozițiile pct. 1, 2, 3 și 4 din anexa 1 la H.G. nr. 969/2002 care este un act administrativ cu caracter individual, fiind adoptată de Guvernul României pentru atestarea domeniului public al județului Cluj și al celorlalte unități administrative din acest județ, între care și municipiul Cluj Napoca. Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, potrivit procedurii speciale reglementate de această lege.

Deci, prin aceste prevederi legale a fost instituită o nouă procedură privind excepția de nelegalitate, derogându-se astfel de la reglementarea cadru a art. 17 C. proc. civ., potrivit căreia cererile accesorii și incidentale sunt în competența Instanței sesizate cu judecarea cererii principale. Având în vedere principiul general consacrat prin art. 1 C. civ. și art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, neavând putere retroactivă, procedura specială privind soluționarea excepției de nelegalitate reglementată prin Legea nr. 554/2004 este aplicabilă numai actelor administrative adoptate sau emise după intrarea în vigoare a acestei legi.

Deci, în cazul actelor administrative anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 excepția de nelegalitate se soluționează potrivit procedurii anterioare și reglementărilor de la art. 17 C. proc. civ., potrivit căreia cererile accesorii și incidentale sunt în competența Instanței sesizate cu judecarea cererii principale. Astfel, având în vedere considerentele de mai sus, excepția de nelegalitate care vizează H.G. nr. 969/2002 este inadmisibilă în procedura specială reglementată de Legea nr. 554/2004. De altfel, în acest sens, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a pronunțat în mod constant prin Decizii precum: nr. 548 din 15 februarie 2006, nr. 567 și nr. 568 din 21 februarie 2006, nr. 1304 din 13 aprilie 2006, nr. 1052/2006, ș.a.

În ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție formulată de M.A.I., rezultă că Instanța a dat o soluție greșită. Astfel, având în vedere că acest minister a avut inițiativa promovării actului administrativ atacat și, oricum, are obligații privind punerea în executare a acestuia, acest organ al administrației guvernamentale este obligat, chiar potrivit art. 2 pct. 5 din H.G. nr. 157/2005 ca, împreună cu Secretariatul General al Guvernului, să asigure reprezentarea Guvernului României în fața Instanțelor judecătorești. În concluzie, în raport cu considerentele de mai sus, recursurile vor fi admise, sentința atacată va fi casată și se va respinge excepția de nelegalitate a pozițiilor nr. 1, 2, 3 și 4 din anexa 1 la H.G.

nr. 969/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de M.A.I., Guvernul României și Județul Cluj reprezentat prin Președinte M.N., împotriva sentinței civile nr. 401 din 11 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge excepția de nelegalitate a anexei 1 pozițiile 1, 2, 3 și 4 din H.G. nr. 969/2002. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2007.