ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1295/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ pe rolul

Tribunalului Cluj, reclamantul Județul Cluj, prin președintele C.J., a chemat

în judecată municipiul Cluj Napoca, C.L. al municipiului Cluj Napoca și

Primarul municipiului Cluj Napoca, solicitând Instanței anularea parțială a

Hotărârii nr. 133 din 14 martie 2005 adoptată de C.L. al municipiului Cluj Napoca

privind însușirea inventarului bunurilor din domeniul public al municipiului Cluj

Napoca, în ceea ce privește imobilul situat în Cluj Napoca.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că prin hotărârea contestată a fost însușit inventarul bunurilor din

domeniul public al municipiului Cluj Napoca, potrivit H.G. nr. 548/1999 fiind

cuprinse în anexa acestei hotărâri și bunuri imobile din domeniul public al județului

Cluj, bunuri al căror regim a fost reglementat prin H.G. nr. 969/2002 privind

atestarea domeniului public al județului Cluj, al municipiilor, orașelor și

comunelor din județul Cluj, cu excepția municipiului Cluj Napoca.

La primul termen de judecată,

tribunalul, din oficiu, a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 969/2002

având în vedere includerea în anexa nr. 1 a imobilul situat în Cluj Napoca, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Reținând că soluționarea cauzei

cu care a fost investit depinde de soluționarea excepției de nelegalitate a

H.G. nr. 969/ 2002, Tribunalul a dispus sesizarea Curții de Apel Cluj în

vederea soluționării excepției.

Cauza a format obiectul Dosarului

nr. 3752/33/2006 pe rolul acestei Instanțe.

La data de 22 septembrie 2006 a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României, M.A.I. care a solicitat

respingerea excepției de nelegalitate invocate, ca inadmisibilă întrucât actul

administrativ contestat a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ.

Prin sentința civilă nr. 401

din 11 octombrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată

de M.A.I. și pe cale de consecință și excepția inadmisibilității excepției de

nelegalitate a H.G. nr. 969/ 2002 invocată de acest intervenient.

A admis cererea privind

nelegalitatea H.G. nr. 969/2002 în ceea ce privește includerea în anexa nr. 1

la pozițiile 1, 2, 3 și 4 a clădirii administrative, a garajului auto, a

gardului de beton și a rampei de spălare auto.

Pentru a hotărî astfel,

prima Instanță a reținut următoarele:

Cu privire la

admisibilitatea cererii de intervenție formulată de M.A.I., a constatat că o

astfel de cerere nu poate fi primită întrucât M.A.I. nu are calitate procesuală

în Dosarul de fond nr. 8045/2005 al Tribunalului Cluj și nici nu este

autoritatea emitentă a actului administrativ atacat.

În ceea ce privește

inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 969/2002 a fost respinsă

pe considerentul că această excepție a fost invocată de o persoană fără

calitate procesuală.

S-au constatat nelegale

dispozițiile cuprinse în anexa nr. 1, poziția 1, 2, 3 și 4 din H.G. nr. 969/2002

reținându-se că imobilele situate în Cluj Napoca fac parte de drept din

domeniul public al municipiului Cluj Napoca, iar includerea acestora în

inventarul bunurilor aparținând județului Cluj s-a făcut cu încălcarea

dispozițiilor pct. III/ 5 din anexa Legii nr. 213/1998 potrivit cărora bunurile

din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor, includ și

terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea C.L. și Primăria.

Împotriva soluției Instanței

de Fond au formulat recursuri M.A.I., Guvernul României și Județul Cluj.

În recursul formulat,

intervenientul M.A.I. a invocat prevederile art. 304

1

C. proc. civ. și a susținut, în esență, că cererea de intervenție pe care a

formulat-o în interesul Guvernului României a fost respinsă în mod greșit ca

fiind inadmisibilă și, de asemenea, excepția de inadmisibilitate a excepției de

nelegalitate a fost respinsă în mod greșit.

În recursurile lor, Guvernul

României și Județul Cluj au susținut că excepția de nelegalitate a H.G. nr. 969/2002

este inadmisibilă în raport cu prevederile Legii nr. 554/2004 și cu practica

Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 1052/2006) și Curții

Constituționale (Decizia nr. 377/2006), normele procedurale ale legii

contenciosului administrativ neaplicându-se actelor administrative emise

anterior intrării în vigoare a legii.

C.L. Cluj Napoca, municipiul

Cluj Napoca și Primarul acestui municipiu, au depus întâmpinări prin care au

cerut respingerea recursurilor și au susținut că soluția recurată este legală

și temeinică.

Recursurile sunt întemeiate.

Este necontestat că excepția

de nelegalitate a vizat dispozițiile pct. 1, 2, 3 și 4 din anexa 1 la H.G. nr. 969/2002 care este un act administrativ cu caracter individual, fiind adoptată de

Guvernul României pentru atestarea domeniului public al județului Cluj și al

celorlalte unități administrative din acest județ, între care și municipiul

Cluj Napoca.

Potrivit prevederilor art. 4

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral

poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, potrivit

procedurii speciale reglementate de această lege.

Deci, prin aceste prevederi

legale a fost instituită o nouă procedură privind excepția de nelegalitate,

derogându-se astfel de la reglementarea cadru a art. 17 C. proc. civ., potrivit căreia cererile accesorii și incidentale sunt în competența Instanței

sesizate cu judecarea cererii principale.

Având în vedere principiul

general consacrat prin art. 1 C. civ. și art. 15 alin. (2) din Constituția

României, republicată, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor,

neavând putere retroactivă, procedura specială privind soluționarea excepției

de nelegalitate reglementată prin Legea nr. 554/2004 este aplicabilă numai

actelor administrative adoptate sau emise după intrarea în vigoare a acestei

legi.

Deci, în cazul actelor

administrative anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 excepția de

nelegalitate se soluționează potrivit procedurii anterioare și reglementărilor

de la art. 17 C. proc. civ., potrivit căreia cererile accesorii și incidentale

sunt în competența Instanței sesizate cu judecarea cererii principale.

Astfel, având în vedere

considerentele de mai sus, excepția de nelegalitate care vizează H.G. nr. 969/2002

este inadmisibilă în procedura specială reglementată de Legea nr. 554/2004.

De altfel, în acest sens, secția

de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

s-a pronunțat în mod constant prin Decizii precum: nr. 548 din 15 februarie 2006,

nr. 567 și nr. 568 din 21 februarie 2006, nr. 1304 din 13 aprilie  2006, nr. 1052/2006,

ș.a.

În ceea ce privește

respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție formulată de M.A.I.,

rezultă că Instanța a dat o soluție greșită.

Astfel, având în vedere că

acest minister a avut inițiativa promovării actului administrativ atacat și,

oricum, are obligații privind punerea în executare a acestuia, acest organ al

administrației guvernamentale este obligat, chiar potrivit art. 2 pct. 5 din

H.G. nr. 157/2005 ca, împreună cu Secretariatul General al Guvernului, să

asigure reprezentarea Guvernului României în fața Instanțelor judecătorești.

În concluzie, în raport cu

considerentele de mai sus, recursurile vor fi admise, sentința atacată va fi

casată și se va respinge excepția de nelegalitate a pozițiilor nr. 1, 2, 3 și 4

din anexa 1 la H.G. nr. 969/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de M.A.I., Guvernul României și Județul Cluj reprezentat prin Președinte M.N., împotriva

sentinței civile nr. 401 din 11 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

respinge excepția de nelegalitate a anexei 1 pozițiile 1, 2, 3 și 4 din H.G. nr.

969/2002.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2007.