ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2650/2007

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

23 ianuarie 2007, reclamanta

H.V.

a solicitat Instanței anularea Hotărârii nr. 555 din

20 decembrie 2006 emisă de C.J.P.M.,

în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de

O.G.

nr. 105/1999 aprobată din Legea 189/2000, întrucât are calitatea de persoană

refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu.

Prin sentința civilă nr. 120 din

27 februarie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a

admis acțiunea

reclamantei H.V., a anulat Hotărârea nr. 555 din 20 decembrie 2006 emisă de

pârâta C.J.P.

M., și a obligat-o pe

aceasta din urmă să recunoască reclamantei statutul de refugiat pe perioada

octombrie 1940 -

6 martie 1945 și

să-i acorde drepturile prevăzute de Legea 189/2000,

începând cu data de

1 decembrie 2006.

Pentru a

pronunța această soluție, Instanța de Fond a reținut că

din actele depuse la dosar de

către reclamantă (adeverința emisă

de A.N.S., extras cu tabelul cu persoanele

refugiate, evacuate din

județul Satu Mare și actele de stare civilă),

rezultă că reclamanta are

calitatea de refugiat, având în vedere că

la data refugiului părinților săi era minoră și,

deci, era exclus să aibă un alt domiciliu decât al acestora.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.

J.P.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie,

în temeiul dispozițiilor art. 304 punctul 9 C. proc. civ.

Susține, în

esență, că din actele depuse nu rezultă că petenta

s-ar fi refugiat din

localitatea Medieșu Aurit, jud. Satu Mare, în

Brașov, în extrasul eliberat de

D.J.A.

N. figurând doar tatăl

acesteia.

Recursul

este nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de recurentă,

precum și cu

dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ.

, Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către

regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 din

motive etnice, cu modificările și

completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus

menționată, a

avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă

localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că

drepturile compensatorii

se acordă tuturor cetățenilor români, care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a

se

face distincție între naționalitatea acestora și indiferent dacă

localitatea în care au fost strămutați ori s-au

refugiat se afla sub jurisdicție românească ori sub administrația altui stat.

Este de

notorietate situația că, în urma semnării Dictatului de

la Viena

, prin care au fost

cedate anumite teritorii românești din

Ardealul de Nord, au avut loc persecuții etnice reciproce,

exercitate atât de regimul hortist asupra

populației românești din

teritoriile

ocupate, dar și din partea autorităților române asupra

peroanelor de

naționalitate maghiară domiciliate în localitățile rămase sub administrația

românească.

Cum din

dovezile administrate în cauză (adeverința eliberată

de A.N.S., acte de stare civilă,

declarații de martori

autentificate), rezultă cu evidență că tatăl reclamantei, cetățean

român de naționalitate

maghiară, K.L. s-a refugiat din

localitatea

de domiciliu Medieșu Aurit în localitatea Brașov, la

acea dată, reclamanta având vârsta de 9 luni. Față

de argumentele expuse mai sus, Înalta Curte

constată să sentința

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, este temeinică și legală, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.,

recursul fiind respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.J.P.C.,

împotriva sentinței civile nr. 120 din 27 februarie 2007 a Curții de

Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 23 mai 2007.