ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3164/2007

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr. 4155 la data de 22

aprilie 2003, reclamantele U.S.R. și SC A.P.P.S. SRL Drobeta Turnu Severin au

solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Mehedinți, instanța

de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună ca U.S.R. să fie reintegrată

în imobilul Casa de Oaspeți Turnu Severin, să fie recunoscut dreptul de

folosință al reclamantelor asupra acestui imobil, să fie recunoscut contractul

comercial de asociere în participațiune și închiriere încheiat între

reclamante, să fie obligat pârâtul Consiliul Județean Mehedinți să preia

activul și pasivul, cu toate contractele comerciale încheiate, să fie obligat

pârâtul la daune pentru neîndeplinirea programelor culturale, la plata de daune

în sumă de 10 miliarde lei pentru denigrarea imaginii reclamantelor și la plata

sumei de 50.000.000 lei, contravaloare bunuri nerecuperate.

Tribunalul Mehedinți, prin

sentința nr. 41 din 21 martie 2005 completată prin sentința nr. 96 din 9 martie

2005, a respins cererea formulată de SC A.P.P.S. SRL de a se dispune un nou

supliment de expertiză pentru evaluarea bunurilor distruse cu prilejul casării

lor; a admis acțiunea formulată de reclamantele U.S.R. și SC A.P.P.S. SRL, cu

cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia nr. 4451 din 14 noiembrie 2005, a anulat, ca netimbrată, cererea de

intervenție în interesul recurentelor reclamante, formulată de Ziarul P.E. Drobeta

Turnu Severin și a admis recursurile declarate de recurentele - reclamante, SC A.P.P.S.

SRL și U.S.R. și de recurentul – pârât C.J. Mehedinți, a casat sentința

recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecare, constatând că

instanța de fond a omis a se pronunța cu privire la toate capetele din acțiunea

introductivă și că între considerentele și dispozitivul hotărârii există

contradicții referitoare la bunurile supuse restituirii.

Tribunalul Mehedinți, prin

sentința nr. 612 din 25 mai 2006, a luat act că reclamanta U.S.R. renunță la

capătul de cerere privind lipsa de folosință a unui număr de 3 bunuri: centrală

termică, cuptor și boiler; a admis în parte acțiunea precizată formulată de

reclamantele U.S.R. și A.P.P.S. SRL; a obligat pârâtul C.J. Mehedinți să

plătească reclamantei U.S.R. suma de 75.864.338 lei, contravaloare bunuri

nerestituite, ce urmează a fi reactualizată cu indicele de inflație la momentul

punerii în executare și cheltuieli de judecată în cuantum de 36.755.000 lei; a

obligat pârâtul la restituirea unei centrale termice, a unui cuptor de

patiserie și a unui boiler către reclamanta U.S.R., a obligat pârâtul să

plătească reclamantei A.P.P.S. SRL suma de 67.447.679 lei, contravaloare bunuri

nerestituite, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației la momentul

plății, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 19.691.860 lei; a respins

celelalte capete de cerere formulate de către reclamante; a luat act că prin

încheierea de ședință din 20 septembrie 2004 s-a renunțat la cererea de chemare

în garanție; a disjuns capătul de cerere privind daunele morale în cuantum de 10.000.000.000

lei.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia nr. 280 din 14 decembrie 2006, a respins apelul formulat de reclamanta

SC A.P.P.S. SRL, în contradictoriu cu intimata – reclamantă U.S.R.; a admis

apelul declarat de pârâtul C.J. Mehedinți, în contradictoriu cu intimata –

reclamantă U.S.R.; a schimbat sentința în sensul obligării apelantului, pârât

Consiliul Județean Mehedinți la predarea bunurilor din anexa nr. 2, a

raportului de expertiză, iar în cazul imposibilității predării, la plata

echivalentului valorii acestora, în sumă totală de 67.447.679 lei, ce va fi

reactualizată cu indicele de inflație la momentul punerii în executare către

reclamanta U.S.R.; a menținut restul dispozițiilor.

Împotriva menționatei

decizii au declarat recursuri atât reclamanta SC A.P.P.S. SRL cât și pârâtul

Consiliul Județean Mehedinți.

Referitor la recursul

formulat de reclamantă:

Cum recurenta nu a timbrat

anticipat recursul, aceasta a fost legal citată pentru termenul din 20 iunie

2007 cu mențiunea de a timbra recursul cu 179,647 lei taxă judiciară de timbru

și 5 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat.

Ori, prin art. 1 din Legea nr.

146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit

căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse

taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât

de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat

sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă

primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9

din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20, alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea

părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a

fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare

potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 20 iunie 2007,

când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează

scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 20, pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 respectiv ale art. 35

alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, coroborate cu

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună anularea

recursului, ca netimbrat.

Privitor la recursul

formulat de pârâtul C.J. Mehedinți:

Recurentul – pârât invocă în

criticile aduse deciziei recurate motivele prevăzute de C. proc. civ., la art. 304

pct. 6, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut; pct.

7, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii; și pct. 9, interpretarea greșită

de către instanță a actului juridic dedus judecății.

Recurentul – pârât arată, în

esență, că instanța de apel a obligat C.J. Mehedinți să restituie reclamantelor

„mai multe bunuri decât cele cuvenite”, potrivit anexelor nr. 1 și 2, fără a

ține cont de procesul – verbal încheiat la data de 6 octombrie 2004 între pârât

și reclamanta U.S.R. și de faptul că reclamanta SC A.P.P.S. SRL nu a probat la

punctul de lucru C.O.G.V. existența bunurilor cerute a fi restituite; -

recurentul – pârât mai arată că bunurile la care a fost obligat să le restituie

constituie obiectul deciziei de imputare a fostului administrator al imobilului

în cauză, M.V., fost angajat al U.S.R.; recurentul – pârât apreciază și că

multe din bunurile cerute a fi restituite nu apar în „inventarul faptic”

întocmit la preluarea imobilului sus - menționat de către comisia neutră,

instanța luând în considerare exclusiv raportul de expertiză întocmit în baza

facturilor depuse de către reclamante.

Recurentul – pârât solicită

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe în vederea efectuării unei noi expertize tehnice

– contabile.

Recursul formulat de pârâtul

C.J. Mehedinți este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Din cercetarea deciziei

pronunțate în apel prin prisma motivelor de recurs, în ansamblu având în vedere

că, astfel cum rezultă din însuși recursul formulat, esența criticilor constă

în faptul că, instanța de apel a dispus obligarea pârâtului la restituirea „mai

multor bunuri decât cele cuvenite”, Înalta Curte constată următoarele:

- pentru identificarea

bunurilor cerute a fi restituite și stabilirea valorii acestora, expertul A.M.

a luat în considerare atât inventarul neutru precum și bunurile mobile lipsă,

imputate fostului administrator al punctului de lucru, M.V.;

- valoarea acestor bunuri a

fost calculată în raport cu prețul lor la momentul achiziției și în funcție de

indicele de inflație;

Argumentele sus – menționate

au stat la baza pronunțării deciziei recurate, pe cale de consecință, instanța

învestită cu soluționarea recursului urmând a constata deplina legalitate a

hotărârii atacate;

Mai mult,

- pârâtul nu a produs nici o

probă concretă și la obiect în combaterea pretențiilor părților potrivnice și a

raportului de expertiză, înțelegând a așterne pe hârtie o simplă înșiruire de

afirmații, fără a fi dovedite.

Așadar, instanța de recurs

constată lipsa de incidență a dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc.

civ., pe care recurentul – pârât și-a întemeiat calea extraordinară de atac în

speța de față, astfel că, Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de

pârâtul C.J. Mehedinți, ca nefondat.

Față de cererea de

cheltuieli de judecată formulată de avocatul intimatei - reclamante U.S.R.,

Înalta Curte urmează a face aplicațiunea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.,

așa încât recurenții au obligația să plătească părții potrivnice suma de 600

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat

de reclamanta SC A.P.P.S. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 280

din 14 decembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, ca netimbrat.

Respinge recursul declarat

de pârâtul Consiliul Județean Mehedinți împotriva aceleiași decizii, ca

nefondat.

Obligă recurenții să

plătească 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de

avocat, către intimata – reclamantă U.S.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2007.