ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3164/2007

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr. 4155 la data de 22 aprilie 2003, reclamantele U.S.R. și SC A.P.P.S. SRL Drobeta Turnu Severin au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Mehedinți, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună ca U.S.R.

să fie reintegrată în imobilul Casa de Oaspeți Turnu Severin, să fie recunoscut dreptul de folosință al reclamantelor asupra acestui imobil, să fie recunoscut contractul comercial de asociere în participațiune și închiriere încheiat între reclamante, să fie obligat pârâtul Consiliul Județean Mehedinți să preia activul și pasivul, cu toate contractele comerciale încheiate, să fie obligat pârâtul la daune pentru neîndeplinirea programelor culturale, la plata de daune în sumă de 10 miliarde lei pentru denigrarea imaginii reclamantelor și la plata sumei de 50.000.000 lei, contravaloare bunuri nerecuperate. Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 41 din 21 martie 2005 completată prin sentința nr. 96 din 9 martie 2005, a respins cererea formulată de SC A.P.P.S.

SRL de a se dispune un nou supliment de expertiză pentru evaluarea bunurilor distruse cu prilejul casării lor; a admis acțiunea formulată de reclamantele U.S.R. și SC A.P.P.S. SRL, cu cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 4451 din 14 noiembrie 2005, a anulat, ca netimbrată, cererea de intervenție în interesul recurentelor reclamante, formulată de Ziarul P.E. Drobeta Turnu Severin și a admis recursurile declarate de recurentele - reclamante, SC A.P.P.S. SRL și U.S.R. și de recurentul – pârât C.J. Mehedinți, a casat sentința recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecare, constatând că instanța de fond a omis a se pronunța cu privire la toate capetele din acțiunea introductivă și că între considerentele și dispozitivul hotărârii există contradicții referitoare la bunurile supuse restituirii.

Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 612 din 25 mai 2006, a luat act că reclamanta U.S.R. renunță la capătul de cerere privind lipsa de folosință a unui număr de 3 bunuri: centrală termică, cuptor și boiler; a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantele U.S.R. și A.P.P.S. SRL; a obligat pârâtul C.J. Mehedinți să plătească reclamantei U.S.R. suma de 75.864.338 lei, contravaloare bunuri nerestituite, ce urmează a fi reactualizată cu indicele de inflație la momentul punerii în executare și cheltuieli de judecată în cuantum de 36.755.000 lei; a obligat pârâtul la restituirea unei centrale termice, a unui cuptor de patiserie și a unui boiler către reclamanta U.S.R., a obligat pârâtul să plătească reclamantei A.P.P.S.

SRL suma de 67.447.679 lei, contravaloare bunuri nerestituite, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației la momentul plății, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 19.691.860 lei; a respins celelalte capete de cerere formulate de către reclamante; a luat act că prin încheierea de ședință din 20 septembrie 2004 s-a renunțat la cererea de chemare în garanție; a disjuns capătul de cerere privind daunele morale în cuantum de 10.000.000.000 lei. Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 280 din 14 decembrie 2006, a respins apelul formulat de reclamanta SC A.P.P.S. SRL, în contradictoriu cu intimata – reclamantă U.S.R.; a admis apelul declarat de pârâtul C.J.

Mehedinți, în contradictoriu cu intimata – reclamantă U.S.R.; a schimbat sentința în sensul obligării apelantului, pârât Consiliul Județean Mehedinți la predarea bunurilor din anexa nr. 2, a raportului de expertiză, iar în cazul imposibilității predării, la plata echivalentului valorii acestora, în sumă totală de 67.447.679 lei, ce va fi reactualizată cu indicele de inflație la momentul punerii în executare către reclamanta U.S.R.; a menținut restul dispozițiilor. Împotriva menționatei decizii au declarat recursuri atât reclamanta SC A.P.P.S. SRL cât și pârâtul Consiliul Județean Mehedinți. Referitor la recursul formulat de reclamantă: Cum recurenta nu a timbrat anticipat recursul, aceasta a fost legal citată pentru termenul din 20 iunie 2007 cu mențiunea de a timbra recursul cu 179,647 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat.

Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20, alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 20 iunie 2007, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20, pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii, coroborate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună anularea recursului, ca netimbrat. Privitor la recursul formulat de pârâtul C.J. Mehedinți: Recurentul – pârât invocă în criticile aduse deciziei recurate motivele prevăzute de C. proc.

civ., la art. 304 pct. 6, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut; pct. 7, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; și pct. 9, interpretarea greșită de către instanță a actului juridic dedus judecății. Recurentul – pârât arată, în esență, că instanța de apel a obligat C.J. Mehedinți să restituie reclamantelor „mai multe bunuri decât cele cuvenite”, potrivit anexelor nr. 1 și 2, fără a ține cont de procesul – verbal încheiat la data de 6 octombrie 2004 între pârât și reclamanta U.S.R. și de faptul că reclamanta SC A.P.P.S. SRL nu a probat la punctul de lucru C.O.G.V.

existența bunurilor cerute a fi restituite; - recurentul – pârât mai arată că bunurile la care a fost obligat să le restituie constituie obiectul deciziei de imputare a fostului administrator al imobilului în cauză, M.V., fost angajat al U.S.R.; recurentul – pârât apreciază și că multe din bunurile cerute a fi restituite nu apar în „inventarul faptic” întocmit la preluarea imobilului sus - menționat de către comisia neutră, instanța luând în considerare exclusiv raportul de expertiză întocmit în baza facturilor depuse de către reclamante. Recurentul – pârât solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea efectuării unei noi expertize tehnice – contabile.

Recursul formulat de pârâtul C.J. Mehedinți este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din cercetarea deciziei pronunțate în apel prin prisma motivelor de recurs, în ansamblu având în vedere că, astfel cum rezultă din însuși recursul formulat, esența criticilor constă în faptul că, instanța de apel a dispus obligarea pârâtului la restituirea „mai multor bunuri decât cele cuvenite”, Înalta Curte constată următoarele: - pentru identificarea bunurilor cerute a fi restituite și stabilirea valorii acestora, expertul A.M.

a luat în considerare atât inventarul neutru precum și bunurile mobile lipsă, imputate fostului administrator al punctului de lucru, M.V.; - valoarea acestor bunuri a fost calculată în raport cu prețul lor la momentul achiziției și în funcție de indicele de inflație; Argumentele sus – menționate au stat la baza pronunțării deciziei recurate, pe cale de consecință, instanța învestită cu soluționarea recursului urmând a constata deplina legalitate a hotărârii atacate; Mai mult, - pârâtul nu a produs nici o probă concretă și la obiect în combaterea pretențiilor părților potrivnice și a raportului de expertiză, înțelegând a așterne pe hârtie o simplă înșiruire de afirmații, fără a fi dovedite. Așadar, instanța de recurs constată lipsa de incidență a dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc.

civ., pe care recurentul – pârât și-a întemeiat calea extraordinară de atac în speța de față, astfel că, Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat de pârâtul C.J. Mehedinți, ca nefondat. Față de cererea de cheltuieli de judecată formulată de avocatul intimatei - reclamante U.S.R., Înalta Curte urmează a face aplicațiunea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., așa încât recurenții au obligația să plătească părții potrivnice suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta SC A.P.P.S. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 280 din 14 decembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, ca netimbrat. Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Mehedinți împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Obligă recurenții să plătească 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, către intimata – reclamantă U.S.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2007.