ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 647/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La 6 ianuarie 2003, reclamanții

T.E., C.S.A. și H.I. au chemat în judecată pe pârâtele SC D.T. SA și A.P.A.P.S.

(în prezent A.V.A.S.), solicitând:

-

constatarea nulității absolute a deciziei statului de

preluare a imobilului situat în Tr. Severin;

- obligarea pârâtelor la plata

despăgubirilor cuvenite pentru terenul de 830,70 mp și a două corpuri de casă,

demolate în vederea construirii magazinului universal „D.".

În motivarea

cererii, întemeiate pe Legea nr. 10/2001, reclamanții au susținut că:

-   terenul

și cele două clădiri situate la adresa menționată au aparținut defuncților G.

și I.G., autorii lor și au fost preluate de stat prin Decretul nr. 92/1950 deși

proprietarii făceau parte din categoria persoanelor exceptate de la

naționalizare;

-

ulterior preluării, care

s-a realizat fără plata vreunor despăgubiri, cele două clădiri au fost

demolate, iar pe teren a fost edificat Magazinul universal D.;

-

nu au primit niciun

răspuns la notificările adresate Primăriei Tr. Severin și Prefecturii județului

Mehedinți.

Pe parcursul

procesului, la cererea reclamanților, în cauză a fost introdus Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de pârât.

Tribunalul Mehedinți,

secția civilă, prin sentința nr. 92 din 4 februarie 2005, a admis în parte

acțiunea și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea prin

echivalent, în limita sumei de 3.100.439.018 lei, contravaloarea imobilului în

litigiu.

Totodată,

instanța i-a obligat pe pârâții A.V.A.S. și M.F.P. să emită decizie motivată de

stabilire a societăților comerciale și a numărului de acțiuni corespunzătoare

și, respectiv, titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul

privatizării, în funcție de opțiunea reclamanților și să le plătească acestora

10.000.000 lei cheltuieli de judecată și a respins cererea față de pârâta SC

D.T. SA Tr. Severin.

S-a reținut că:

-

imobilul în litigiu

(teren și două clădiri având destinația de locuințe) a aparținut autorilor

reclamanților, de la care a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950, fără

titlu valabil;

-

pârâta SC D.T. SA Tr.

Severin s-a reorganizat conform Legii nr. 15/1990 și apoi s-a privatizat,

cumpărând de la fostul F.P.S. Oltenia întregul patrimoniu;

-

în atare situație,

potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii prin echivalent, în limita sumei de 3.100.439.018 lei, stabilită de

expertizele tehnice;

-

obligația restituirii în

echivalent incumbă pârâților A.V.A.S. (instituție care a efectuat privatizarea)

și M.F.P.

Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 2889 din 9 noiembrie 2005, a respins,

ca nefondate, apelurile declarate de reclamanți și pârâții Statul Român, prin

M.F.P. și D.G.F.P. Mehedinți și A.V.A.S., reținând că:

-

reclamanții au parcurs

procedura administrativă prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel că

nu pot fî sancționați cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru

pasivitatea manifestată de instituțiile notificate, care nu le-au dat niciun

răspuns;

-

art. 27 din Legea nr.

10/2001 este aplicat corect deoarece preluarea imobilului a fost abuzivă, iar

terenul se află în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate integral;

-    prima instanță a

stabilit corect măsurile reparatorii în două modalități, conform art. 9 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001;

-

de asemenea, prima

instanță i-a obligat corect pe pârâți să emită decizii motivate, în funcție de

opțiunea reclamanților și să le plătească acestora cheltuieli de judecată;

-

pârâta A.V.A.S., deși a

fost legal citată, nu s-a prezentat la efectuarea expertizei.

Pârâta A.V.A.S. a

declarat recurs prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri și pe fond

respingerea acțiunii în privința sa.

În motivarea

recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 4-6 și 9 C. proc. civ., recurenta a

susținut că:

-

reclamanții au solicitat

despăgubiri bănești, astfel că prima instanță le-a acordat ceea ce nu au cerut,

iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei critici, invocată expres;

-

este lipsită de calitate

procesuală pasivă deoarece nu are competența să acorde despăgubiri bănești;

-

potrivit art. 32 din

Legea nr. 10/2001, notificările privitoare la construcții demolate se

soluționează de primarul unității administrativ teritoriale în a cărei rază se

află imobilul;

-

instanțele de fond și

apel s-au substituit entităților investite cu soluționarea procedurii

administrative, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești;

-

în urma modificărilor

aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, nu poate fî obligată la

acordarea de acțiuni;

-

nu a fost citată la

efectuarea expertizei și, nefiindu-i comunicat raportul de expertiză, nu a avut

nici posibilitatea să formuleze obiecțiuni;

-

nu s-a stabilit partea

care îi revine din cheltuielile de judecată acordate de prima instanță.

Critica referitoare

la greșita obligare a recurentei la emiterea unei decizii motivate de

stabilire, prin negociere cu reclamanții, a societăților comerciale și a

numărului de acțiuni corespunzătoare valorii imobilului, este fondată deoarece:

-

în urma modificărilor

aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii în

echivalent prevăzute inițial de art. 27 alin. (1) au fost înlocuite cu

despăgubiri:

-

aceste despăgubiri se

propun de instituția care a efectuat privatizarea și se stabilesc de Comisia

Centrală, conform procedurii prevăzute de art. 16 din Titlul VII al legii

modificatoare, în vigoare la data judecării apelurilor.

Toate celelalte critici sunt

nefondate deoarece:

-

recurenta nu a soluționat

în termenul prevăzut de lege notificarea formulată de reclamanți conform Legii

nr. 10/2001;

-

în atare situație, instanța

de judecată avea posibilitatea să se substituie recurentei, care nu putea

susține apoi că prin măsurile reparatorii în echivalent astfel stabilite,

reclamanții ar fi primit mai mult decât au cerut;

-

măsurile reparatorii în

echivalent prevăzute de art. 27 din Legea nr. 10/2001 se referă la întregul

imobil preluat abuziv de stat, fără a face distincție între teren și

construcții;

-

evaluarea imobilului în

litigiu se va face potrivit dispozițiilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr.

247/2005, astfel că valoarea stabilită prin raportul de expertiză nu mai

prezintă relevantă;

-

obligația referitoare la

plata cheltuielilor de judecată, în

privința căreia sunt

incidente dispozițiile art. 277 C. proc. civ., a fost stabilită corect de prima

instanță.

Așa fiind, conform

art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.., prezentul recurs va fi admis și,

drept consecință, se va modifica hotărârea atacată, în sensul admiterii

apelului declarat de A.V.A.S., schimbării sentinței, constatării că reclamanții

sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor

și obligării recurentei la emiterea deciziei motivate de acordare a acestor

despăgubiri, conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 2889 din 9 noiembrie 2005 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Modifică

decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de A.V.A.S. împotriva

sentinței nr. 92 din 4 februarie 2005 a Tribunalului Mehedinți.

Schimbă

sentința, astfel: Constată că reclamanții T.E., H.I., C.S.A. sunt îndreptățiți

la măsuri reparatorii în echivalent, sub formă de despăgubiri.

Obligă pârâta

A.V.A.S. să emită decizie cu propunere motivată de acordare a despăgubirilor,

conform art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2007.