ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 647/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 6 ianuarie 2003, reclamanții T.E., C.S.A. și H.I. au chemat în judecată pe pârâtele SC D.T. SA și A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.), solicitând: - constatarea nulității absolute a deciziei statului de preluare a imobilului situat în Tr.

Severin; - obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor cuvenite pentru terenul de 830,70 mp și a două corpuri de casă, demolate în vederea construirii magazinului universal „D.". În motivarea cererii, întemeiate pe Legea nr. 10/2001, reclamanții au susținut că: - terenul și cele două clădiri situate la adresa menționată au aparținut defuncților G. și I.G., autorii lor și au fost preluate de stat prin Decretul nr. 92/1950 deși proprietarii făceau parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare; - ulterior preluării, care s-a realizat fără plata vreunor despăgubiri, cele două clădiri au fost demolate, iar pe teren a fost edificat Magazinul universal D.; - nu au primit niciun răspuns la notificările adresate Primăriei Tr.

Severin și Prefecturii județului Mehedinți. Pe parcursul procesului, la cererea reclamanților, în cauză a fost introdus Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de pârât. Tribunalul Mehedinți, secția civilă, prin sentința nr. 92 din 4 februarie 2005, a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea prin echivalent, în limita sumei de 3.100.439.018 lei, contravaloarea imobilului în litigiu. Totodată, instanța i-a obligat pe pârâții A.V.A.S. și M.F.P. să emită decizie motivată de stabilire a societăților comerciale și a numărului de acțiuni corespunzătoare și, respectiv, titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul privatizării, în funcție de opțiunea reclamanților și să le plătească acestora 10.000.000 lei cheltuieli de judecată și a respins cererea față de pârâta SC D.T.

SA Tr. Severin. S-a reținut că: - imobilul în litigiu (teren și două clădiri având destinația de locuințe) a aparținut autorilor reclamanților, de la care a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950, fără titlu valabil; - pârâta SC D.T. SA Tr. Severin s-a reorganizat conform Legii nr. 15/1990 și apoi s-a privatizat, cumpărând de la fostul F.P.S. Oltenia întregul patrimoniu; - în atare situație, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, în limita sumei de 3.100.439.018 lei, stabilită de expertizele tehnice; - obligația restituirii în echivalent incumbă pârâților A.V.A.S. (instituție care a efectuat privatizarea) și M.F.P. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 2889 din 9 noiembrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanți și pârâții Statul Român, prin M.F.P.

și D.G.F.P. Mehedinți și A.V.A.S., reținând că: - reclamanții au parcurs procedura administrativă prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001, astfel că nu pot fî sancționați cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru pasivitatea manifestată de instituțiile notificate, care nu le-au dat niciun răspuns; - art. 27 din Legea nr. 10/2001 este aplicat corect deoarece preluarea imobilului a fost abuzivă, iar terenul se află în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate integral; - prima instanță a stabilit corect măsurile reparatorii în două modalități, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001; - de asemenea, prima instanță i-a obligat corect pe pârâți să emită decizii motivate, în funcție de opțiunea reclamanților și să le plătească acestora cheltuieli de judecată; - pârâta A.V.A.S., deși a fost legal citată, nu s-a prezentat la efectuarea expertizei.

Pârâta A.V.A.S. a declarat recurs prin care a solicitat casarea ambelor hotărâri și pe fond respingerea acțiunii în privința sa. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 4-6 și 9 C. proc.

civ., recurenta a susținut că: - reclamanții au solicitat despăgubiri bănești, astfel că prima instanță le-a acordat ceea ce nu au cerut, iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei critici, invocată expres; - este lipsită de calitate procesuală pasivă deoarece nu are competența să acorde despăgubiri bănești; - potrivit art. 32 din Legea nr. 10/2001, notificările privitoare la construcții demolate se soluționează de primarul unității administrativ teritoriale în a cărei rază se află imobilul; - instanțele de fond și apel s-au substituit entităților investite cu soluționarea procedurii administrative, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești; - în urma modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, nu poate fî obligată la acordarea de acțiuni; - nu a fost citată la efectuarea expertizei și, nefiindu-i comunicat raportul de expertiză, nu a avut nici posibilitatea să formuleze obiecțiuni; - nu s-a stabilit partea care îi revine din cheltuielile de judecată acordate de prima instanță.

Critica referitoare la greșita obligare a recurentei la emiterea unei decizii motivate de stabilire, prin negociere cu reclamanții, a societăților comerciale și a numărului de acțiuni corespunzătoare valorii imobilului, este fondată deoarece: - în urma modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii în echivalent prevăzute inițial de art. 27 alin. (1) au fost înlocuite cu despăgubiri: - aceste despăgubiri se propun de instituția care a efectuat privatizarea și se stabilesc de Comisia Centrală, conform procedurii prevăzute de art. 16 din Titlul VII al legii modificatoare, în vigoare la data judecării apelurilor.

Toate celelalte critici sunt nefondate deoarece: - recurenta nu a soluționat în termenul prevăzut de lege notificarea formulată de reclamanți conform Legii nr. 10/2001; - în atare situație, instanța de judecată avea posibilitatea să se substituie recurentei, care nu putea susține apoi că prin măsurile reparatorii în echivalent astfel stabilite, reclamanții ar fi primit mai mult decât au cerut; - măsurile reparatorii în echivalent prevăzute de art. 27 din Legea nr. 10/2001 se referă la întregul imobil preluat abuziv de stat, fără a face distincție între teren și construcții; - evaluarea imobilului în litigiu se va face potrivit dispozițiilor cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel că valoarea stabilită prin raportul de expertiză nu mai prezintă relevantă; - obligația referitoare la plata cheltuielilor de judecată, în privința căreia sunt incidente dispozițiile art. 277 C. proc.

civ., a fost stabilită corect de prima instanță. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.., prezentul recurs va fi admis și, drept consecință, se va modifica hotărârea atacată, în sensul admiterii apelului declarat de A.V.A.S., schimbării sentinței, constatării că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor și obligării recurentei la emiterea deciziei motivate de acordare a acestor despăgubiri, conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 2889 din 9 noiembrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Modifică decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinței nr. 92 din 4 februarie 2005 a Tribunalului Mehedinți. Schimbă sentința, astfel: Constată că reclamanții T.E., H.I., C.S.A. sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, sub formă de despăgubiri. Obligă pârâta A.V.A.S. să emită decizie cu propunere motivată de acordare a despăgubirilor, conform art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2007.