ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1484/2003

La

data de 19 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de intervenienții

S.V.și A.O.împotriva deciziei nr.172 din 29 octombrie 2001 a Curții de Apel

Craiova, Secția civilă.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea de la 19 martie 2003, iar pronunțarea

deciziei  s-a amânat la data de 3 aprilie și apoi la 10 aprilie 2003.

C

U R T E A ,

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

acțiunea înregistrată la 23 septembrie 1999 pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu

Severin, reclamanta R.G.a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului

Drobeta Turnu Severin, Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți și

Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, prin sentința ce se va pronunța să

dispună retrocedarea terenului în suprafață de 156,50 mp situat în Turnu

Severin, str.Cezar nr.5.

În

motivarea cererii, reclamanta a arătat că a dobândit terenul mai sus

individualizat de la soțul său R.G.și ulterior, prin Decretul 159/1983 a fost

expropriat.

La

1 noiembrie 1999, S.V.și A.O.au formulat cerere de intervenție în interes propriu,

solicitând retrocedarea  suprafeței de 72,50 mp din terenul menționat.

Au

arătat că R.G.nu a fost soțul reclamantei, ci socrul acesteia, care a donat

prin  act dotal fiicei sale, T.L.și soțului T.N.½ din suprafața de 145

mp împreună cu 4 camere, astfel cum a fost individualizat, ce alcătuiesc un

apartament în suprafață de 94 mp, conform actului autentificat sub nr.373/1943,

transcris sub nr.1345/1943 la Tribunalul Mehedinți.

Ulterior

T.L.și N. au înstrăinat ½ din donație lui A.G., care este autorul intervenienților.

Instanța a admis în principiu cererea de  intervenție.

Cum

reclamanta R.G.a decedat la 3 decembrie 1999, instanța a dispus introducerea în

cauză a moștenitorului R.I. acesta intrând în drepturile succesoarei sale.

Prin

sentința civilă 2035 din 3 aprilie 2000 Judecătoria Drobeta Turnu Severin și-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți

apreciind că nu este competentă material a soluționa pricina, în raport de

prevederile art.2 lit.”e” din C.proc.civ..

Împotriva

sentinței menționate a declarat  apel moștenitorul reclamantei R.G., anume

R.I., iar prin decizia 1737 A din  23 iunie 2000 Tribunalul Mehedinți, Secția

civilă, a respins ca nefondat apelul, cu motivarea că, în mod corect

Judecătoria Turnu Severin s-a dezinvestit, față de dispozițiile art.2 lit.e din

C.proc.civ., prin  lege competența materială de soluționare a cauzelor ce au ca

obiect cererile în materie de expropriere fiind date în competența materială a

Tribunalului.

Legal

învestit cu soluționarea pricinii venită prin declinare de competență,

Tribunalul Mehedinți a înregistrat cauza sub  nr.6432/2000 pe rolul acestei

instanțe.

Prin

sentința civilă nr.89 din 1 iunie 2001, această instanță, urmare soluționării

cauzei  a admis acțiunea precizată de reclamantul R.I., introdus în cauză, în

calitate de moștenitor al defunctei R.G., obligând  pârâtele D.G.F.P. Mehedinți

și Ministrerul Finanțelor să plătească reclamantului și intervenienților suma

de 96.498.950 lei, cu titlul de despăgubiri pentru imobilul din str.Cezar nr.5,

din care reclamantului îi revine suma de 48.249.475 lei, iar intervenienților

S.V.și A.O.48.249.475 lei.

Instanța

a reținut în considerente, că pe situația de fapt corect expusă în motivarea

cererii de chemare în judecată și intervenție, în condițiile Decretului

nr.159/1983 al fostului Consiliu de Stat a fost expropriat imobilul din

str.Cezar nr.5, construcția fiind demolată, iar terenul rămânând liber  și, ca

urmare a abrogării art.4 din Decretul 467/1979 și Legii 58/1974 privind

sistematizarea teritoriului, odată cu intrarea în vigoare a noii Constituții

toate decretele de expropriere au devenit caduce.

Grație

acestei situații, terenurile cu sau fără construcții, care nu au fost preluate

efectiv  în scopul pentru care au fost expropriate, aparțin foștilor

proprietari.

S-a

mai reținut că în conformitate cu concluziile raportului de expertiză tehnică

de specialitate, reclamantul și intervenienții (care sunt de drept succesorii

lui R.G.și A.G.) au dreptul la despăgubiri pentru terenul expropriat,

cuantificate la totalul de 96.498.950 lei.

De

asemenea a  fost obligat la despăgubiri și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor și D.G.F.P. Mehedinți, instanța apreciind că pârâtul Consiliul Local

Turnu Severin nu are calitate procesuală pasivă.

Împotriva

sentinței 89/1 iunie 2001 au declarat  apel intervenienții susținând că soluția

instanței de fond este criticabilă sub aspectul legat de neatribuirea în natură

a terenului, întrucât acesta este liber de construcții.

Prin

decizia nr.172 pronunțată la 29 octombrie 2001, Curtea de  Apel Craiova a

respins ca nefondat apelul, păstrând motivarea primei instanțe.

Decizia

din apel a fost recurată prin exercitarea acestei căi de atac de către

intervenienții S.V.și A.O., care au invocat ca motiv de recurs art.304 pct.8

din C.proc.civ. în sensul că soluția de respingere a apelului a fost pronunțată

cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.

În

dezvoltarea criticilor intervenienții arată că terenul a cărui retrocedare a

format obiectul litigiului este liber, neafectat de construcții sau lucrări  de

utilități publice, că suprafața aflată în proprietatea acestora este de 72,50

mp,  și solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate în

sensul admiterii cererii de restituire în natură a terenului revendicat.

La

motivele de recurs ale intervenienților a opus întâmpinare intimatul-reclamant

R.I., în conformitate cu dispozițiile art.308 alin.(2) din C.proc.civ.

solicitând respingerea recursului, întrucât terenul în litigiu nu este liber de

construcții (fiind în stadiu avansat lucrările de edificare a Catedralei

Ortodoxe), are regimul juridic coindiviz, iar restituirea (retrocedarea) în

natură nu este posibilă.

Recursul

privit prin prisma motivelor invocate, este nefondat pentru următoarele

considerente:

Reclamanta

a învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni în retrocedare a terenului în

suprafață de 156,50 mp situat în Turnu Severin, str.Cezar nr.5, asupra căruia

și intervenienții S.V.și A.O.pretind a fi coproprietari cu privire la suprafața

de 72,50 mp, dobândită ca efect al succesiunii de pe urma autorului A.G..

Precizată

și continuată de moștenitorul reclamantei, R.I. -  cu prilejul soluționării în

primă instanță, de Tribunal, căruia îi revine în competență materială, prin

lege, judecarea cererilor în materie de expropriere (art.2 lit.a din

C.proc.civ.) -  acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P.

Mehedinți și Ministerul Finanțelor Publice dispunându-se obligarea pârâtelor,

mai sus menționate la despăgubiri,  către reclamant și intervenienți în  sumă

de 96.498.950 lei.

Instanța

în urma procedurii de administrare a probatoriilor (înscrisuri și expertiză) a

reținut calitatea procesuală a reclamantei și intervenienților.

În

această ordine de idei, reclamantul a dovedit că este succesorul lui R.G.care

i-a succedat la rându-i lui R.G., care a dobândit cu titlul de proprietate

contractul de vânzare-cumpărare 1276 din 14 octombrie 1925 terenul

individualizat.

Instanța

a dispus introducerea în cauză  în calitate de participanți la procesul civil

în interes propriu, a intervenienților S.V.și A.O.justificând interesul, dată

fiind calitatea acestora de proprietari conform liberalității, realizată sub

forma actului dotal, prin care autorul R.G.a donat fiicei sale T.L.căsătorită

cu T.N., jumătate din suprafața de 145 mp, conform actului autentificat sub

nr.373/1943, transcris sub nr.1345/1943 la Tribunalul Mehedinți.

Dobândită

cu regimul juridic al donației jumătatea din imobil, teren și construcții a fost

înstrăinată conform contractului de vânzare-cumpărare 3481/1981 către A.G.,

autorul intervenienților S.V., A.O..

A

fost scos din cauză pârâtul Consiliul Local Turnu Severin, cu privire la care

instanța, în mod corect a apreciat că acesta nu are legitimare procesuală

pasivă în cauză.

Omologând

concluziile raportului de expertiză, instanța a considerat că terenul în

litigiu, ce a fost expropriat în temeiul Decretului 159/1983 și-a găsit

finalitatea scopului, în sensul realizării lucrărilor de utilitate publică

(construcția unei catedrale) astfel că instanța corect a obligat pârâții la

despăgubiri.

Soluția

a fost menținută și în  faza de  control judiciar ordinar, Curtea de Apel

Craiova, păstrând motivarea instanței de fond.

Criticile

recurenților nu subzistă unei analize pertinente, Curtea apreciind că terenul

nu poate fi retrocedat în natură,  dată fiind utilitatea publică dobândită ca

afect al exproprierii, realizată conform Decretului 159/1983. În sprijinul

acestei soluții sunt concludente probele administrate, din conținutul adresei

10.0003/1999 a Primăriei Municipiului Drobeta Turnu Severin, ca și din

expertiza tehnică de specialitate, rezultând că, datorită construirii

catedralei ortodoxe în perimetrul terenului în litigiu este inoportună și imposibilă

retrocedarea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.

Chiar

și starea de indiviziune în care se află reclamantul și intervenienții

împiedică restituirea imobilului, câtă vreme, dreptul de proprietate este

nedeterminat.

Ca

atare, atât timp cât durează starea de indiviziune, drepturile coproprietarilor

asupra terenului nefiind strict delimitate și determinate, titularii nu pot să

pretindă un drept exclusiv asupra părților ce li se cuvin, decât în condițiile

sistării stării de indiviziune, când dreptul fiecăruia se conturează în mod

exclusiv.

Răspunzând

intimatului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, care, în apărare

a opus excepția prescripției dreptului de a cere despăgubiri, având în vedere

precizarea recurenților în sensul restituirii în natură, devine inoportună

excepția invocată, în respectarea principiului  disponibilității ce guvernează

procesul civil.

Cum

instanța este datoare a se pronunța cu privire la toate chestiunile, excepțiile

invocate de părți, este de precizat că, respingând recursul și excepția

prescripției dreptului de a cere despăgubiri, Curtea realizează o proteguire a

drepturilor părților, consfințită de lege, în considerarea principiului „

non

reformatio in peius”

, aplicabil potrivit art.316 din C.proc.civ.

Concluzionând,

față de cele expuse, Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat, conform

art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ..

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

:

Respinge

recursul declarat de intervenienții S.V.și A.O.împotriva deciziei nr.172 din 29

octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, Secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003.