ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1484/2003

La data de 19 martie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de intervenienții S.V.și A.O.împotriva deciziei nr.172 din 29 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, Secția civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la 19 martie 2003, iar pronunțarea deciziei s-a amânat la data de 3 aprilie și apoi la 10 aprilie 2003. C U R T E A , Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la 23 septembrie 1999 pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, reclamanta R.G.a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu Severin, Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, prin sentința ce se va pronunța să dispună retrocedarea terenului în suprafață de 156,50 mp situat în Turnu Severin, str.Cezar nr.5.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a dobândit terenul mai sus individualizat de la soțul său R.G.și ulterior, prin Decretul 159/1983 a fost expropriat. La 1 noiembrie 1999, S.V.și A.O.au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând retrocedarea suprafeței de 72,50 mp din terenul menționat. Au arătat că R.G.nu a fost soțul reclamantei, ci socrul acesteia, care a donat prin act dotal fiicei sale, T.L.și soțului T.N.½ din suprafața de 145 mp împreună cu 4 camere, astfel cum a fost individualizat, ce alcătuiesc un apartament în suprafață de 94 mp, conform actului autentificat sub nr.373/1943, transcris sub nr.1345/1943 la Tribunalul Mehedinți. Ulterior T.L.și N. au înstrăinat ½ din donație lui A.G., care este autorul intervenienților.

Instanța a admis în principiu cererea de intervenție. Cum reclamanta R.G.a decedat la 3 decembrie 1999, instanța a dispus introducerea în cauză a moștenitorului R.I. acesta intrând în drepturile succesoarei sale. Prin sentința civilă 2035 din 3 aprilie 2000 Judecătoria Drobeta Turnu Severin și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți apreciind că nu este competentă material a soluționa pricina, în raport de prevederile art.2 lit.”e” din C.proc.civ.. Împotriva sentinței menționate a declarat apel moștenitorul reclamantei R.G., anume R.I., iar prin decizia 1737 A din 23 iunie 2000 Tribunalul Mehedinți, Secția civilă, a respins ca nefondat apelul, cu motivarea că, în mod corect Judecătoria Turnu Severin s-a dezinvestit, față de dispozițiile art.2 lit.e din C.proc.civ., prin lege competența materială de soluționare a cauzelor ce au ca obiect cererile în materie de expropriere fiind date în competența materială a Tribunalului.

Legal învestit cu soluționarea pricinii venită prin declinare de competență, Tribunalul Mehedinți a înregistrat cauza sub nr.6432/2000 pe rolul acestei instanțe. Prin sentința civilă nr.89 din 1 iunie 2001, această instanță, urmare soluționării cauzei a admis acțiunea precizată de reclamantul R.I., introdus în cauză, în calitate de moștenitor al defunctei R.G., obligând pârâtele D.G.F.P. Mehedinți și Ministrerul Finanțelor să plătească reclamantului și intervenienților suma de 96.498.950 lei, cu titlul de despăgubiri pentru imobilul din str.Cezar nr.5, din care reclamantului îi revine suma de 48.249.475 lei, iar intervenienților S.V.și A.O.48.249.475 lei.

Instanța a reținut în considerente, că pe situația de fapt corect expusă în motivarea cererii de chemare în judecată și intervenție, în condițiile Decretului nr.159/1983 al fostului Consiliu de Stat a fost expropriat imobilul din str.Cezar nr.5, construcția fiind demolată, iar terenul rămânând liber și, ca urmare a abrogării art.4 din Decretul 467/1979 și Legii 58/1974 privind sistematizarea teritoriului, odată cu intrarea în vigoare a noii Constituții toate decretele de expropriere au devenit caduce. Grație acestei situații, terenurile cu sau fără construcții, care nu au fost preluate efectiv în scopul pentru care au fost expropriate, aparțin foștilor proprietari. S-a mai reținut că în conformitate cu concluziile raportului de expertiză tehnică de specialitate, reclamantul și intervenienții (care sunt de drept succesorii lui R.G.și A.G.) au dreptul la despăgubiri pentru terenul expropriat, cuantificate la totalul de 96.498.950 lei.

De asemenea a fost obligat la despăgubiri și Statul Român prin Ministerul Finanțelor și D.G.F.P. Mehedinți, instanța apreciind că pârâtul Consiliul Local Turnu Severin nu are calitate procesuală pasivă. Împotriva sentinței 89/1 iunie 2001 au declarat apel intervenienții susținând că soluția instanței de fond este criticabilă sub aspectul legat de neatribuirea în natură a terenului, întrucât acesta este liber de construcții. Prin decizia nr.172 pronunțată la 29 octombrie 2001, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul, păstrând motivarea primei instanțe. Decizia din apel a fost recurată prin exercitarea acestei căi de atac de către intervenienții S.V.și A.O., care au invocat ca motiv de recurs art.304 pct.8 din C.proc.civ.

în sensul că soluția de respingere a apelului a fost pronunțată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății. În dezvoltarea criticilor intervenienții arată că terenul a cărui retrocedare a format obiectul litigiului este liber, neafectat de construcții sau lucrări de utilități publice, că suprafața aflată în proprietatea acestora este de 72,50 mp, și solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate în sensul admiterii cererii de restituire în natură a terenului revendicat. La motivele de recurs ale intervenienților a opus întâmpinare intimatul-reclamant R.I., în conformitate cu dispozițiile art.308 alin.(2) din C.proc.civ. solicitând respingerea recursului, întrucât terenul în litigiu nu este liber de construcții (fiind în stadiu avansat lucrările de edificare a Catedralei Ortodoxe), are regimul juridic coindiviz, iar restituirea (retrocedarea) în natură nu este posibilă.

Recursul privit prin prisma motivelor invocate, este nefondat pentru următoarele considerente: Reclamanta a învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni în retrocedare a terenului în suprafață de 156,50 mp situat în Turnu Severin, str.Cezar nr.5, asupra căruia și intervenienții S.V.și A.O.pretind a fi coproprietari cu privire la suprafața de 72,50 mp, dobândită ca efect al succesiunii de pe urma autorului A.G.. Precizată și continuată de moștenitorul reclamantei, R.I. - cu prilejul soluționării în primă instanță, de Tribunal, căruia îi revine în competență materială, prin lege, judecarea cererilor în materie de expropriere (art.2 lit.a din C.proc.civ.) - acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P.

Mehedinți și Ministerul Finanțelor Publice dispunându-se obligarea pârâtelor, mai sus menționate la despăgubiri, către reclamant și intervenienți în sumă de 96.498.950 lei. Instanța în urma procedurii de administrare a probatoriilor (înscrisuri și expertiză) a reținut calitatea procesuală a reclamantei și intervenienților. În această ordine de idei, reclamantul a dovedit că este succesorul lui R.G.care i-a succedat la rându-i lui R.G., care a dobândit cu titlul de proprietate contractul de vânzare-cumpărare 1276 din 14 octombrie 1925 terenul individualizat.

Instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de participanți la procesul civil în interes propriu, a intervenienților S.V.și A.O.justificând interesul, dată fiind calitatea acestora de proprietari conform liberalității, realizată sub forma actului dotal, prin care autorul R.G.a donat fiicei sale T.L.căsătorită cu T.N., jumătate din suprafața de 145 mp, conform actului autentificat sub nr.373/1943, transcris sub nr.1345/1943 la Tribunalul Mehedinți. Dobândită cu regimul juridic al donației jumătatea din imobil, teren și construcții a fost înstrăinată conform contractului de vânzare-cumpărare 3481/1981 către A.G., autorul intervenienților S.V., A.O.. A fost scos din cauză pârâtul Consiliul Local Turnu Severin, cu privire la care instanța, în mod corect a apreciat că acesta nu are legitimare procesuală pasivă în cauză.

Omologând concluziile raportului de expertiză, instanța a considerat că terenul în litigiu, ce a fost expropriat în temeiul Decretului 159/1983 și-a găsit finalitatea scopului, în sensul realizării lucrărilor de utilitate publică (construcția unei catedrale) astfel că instanța corect a obligat pârâții la despăgubiri. Soluția a fost menținută și în faza de control judiciar ordinar, Curtea de Apel Craiova, păstrând motivarea instanței de fond. Criticile recurenților nu subzistă unei analize pertinente, Curtea apreciind că terenul nu poate fi retrocedat în natură, dată fiind utilitatea publică dobândită ca afect al exproprierii, realizată conform Decretului 159/1983.

În sprijinul acestei soluții sunt concludente probele administrate, din conținutul adresei 10.0003/1999 a Primăriei Municipiului Drobeta Turnu Severin, ca și din expertiza tehnică de specialitate, rezultând că, datorită construirii catedralei ortodoxe în perimetrul terenului în litigiu este inoportună și imposibilă retrocedarea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament. Chiar și starea de indiviziune în care se află reclamantul și intervenienții împiedică restituirea imobilului, câtă vreme, dreptul de proprietate este nedeterminat. Ca atare, atât timp cât durează starea de indiviziune, drepturile coproprietarilor asupra terenului nefiind strict delimitate și determinate, titularii nu pot să pretindă un drept exclusiv asupra părților ce li se cuvin, decât în condițiile sistării stării de indiviziune, când dreptul fiecăruia se conturează în mod exclusiv.

Răspunzând intimatului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, care, în apărare a opus excepția prescripției dreptului de a cere despăgubiri, având în vedere precizarea recurenților în sensul restituirii în natură, devine inoportună excepția invocată, în respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil. Cum instanța este datoare a se pronunța cu privire la toate chestiunile, excepțiile invocate de părți, este de precizat că, respingând recursul și excepția prescripției dreptului de a cere despăgubiri, Curtea realizează o proteguire a drepturilor părților, consfințită de lege, în considerarea principiului „ non reformatio in peius” , aplicabil potrivit art.316 din C.proc.civ.

Concluzionând, față de cele expuse, Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ.. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE : Respinge recursul declarat de intervenienții S.V.și A.O.împotriva deciziei nr.172 din 29 octombrie 2001 a Curții de Apel Craiova, Secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003.