ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4896/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, la data de 12 iunie 2000, sub nr. 6188/2000, reclamantul F.F. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local Drobeta Turnu-Severin, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligat pârâtul să-i retrocedeze terenul în suprafață de 322 mp situat în Drobeta Turnu-Severin. În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 159 din 4 mai 1983, casa a fost demolată, iar terenul nu a fost folosit în scopul pentru care a fost expropriat.

Instanța a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți prin sentința civilă nr. 4144 din 29 iunie 2000. Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 200 din 17 noiembrie 2000 a admis în parte acțiunea, dispunându-se retrocedarea către reclamant a suprafeței de 236 mp, identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 51 din 20 martie 2001 a admis apelul formulat de pârâtul Consiliul Local Drobeta Turnu-Severin împotriva sentinței, dispunând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii. Recursul formulat de reclamant împotriva deciziei de apel a fost admis prin decizia nr. 157 din 23 ianuarie 2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă.

S-au casat ambele hotărâri pronunțate în cauză și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal. Instanța supremă a apreciat că probatoriul administrat în cauză este insuficient pentru a stabili o situație de fapt și de drept corectă, impunând aspecte de verificat cu ocazia judecării cauzei.

Prin decizia Înaltei Curți, din perspectiva art. 35 din Legea nr. 33/1994, s-a impus ca instanțele să facă verificări sub următoarele aspecte: - dacă utilitatea publică prevăzută în actul de expropriere a fost realizată potrivit cu planurile de sistematizare atunci întocmite (anul 1983) și dacă terenul în litigiu este sau nu liber în raport de aceste coordonate; - să se administreze probatorii pentru verificarea susținerii reclamantului conform căreia o parte din teren este inclusă în terenul care a fost concesionat pe o perioadă de 50 de ani de Primăria Municipiului Drobeta Turnu-Severin SC I. SRL, iar în cazul în care această situație este confirmată este prevalent dreptul fostului proprietar de a i se restitui terenul expropriat, față de interesul urmărit de expropriator prin concesionarea bunului către o terță persoană; - să se solicite avizele de unitățile care pot administra utilitățile subterane și să se solicite experților tehnici ca, în raport de aceste avize, să-și exprime punctul de vedere în legătură cu faptul, dacă și, în ce măsură, cu referire la terenul în litigiu exproprierea și-a atins scopul; - să se verifice dacă s-a făcut sau nu o nouă declarație de utilitate publică.

Tribunalul Mehedinți, prin decizia nr. 747 din 15 octombrie 2002 a admis, în parte, acțiunea, obligând pârâții Consiliul Local al Municipiului Turnu-Severin și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să retrocedeze reclamantului un teren în suprafață de 199 mp identificat prin raportul de expertiză. Făcându-se o analiză a probelor administrate în cauză, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 în sensul că imobilele expropriate și care nu au fost utilizate în termen de 1 an potrivit scopului pentru care au fost preluate, respectiv lucrările nu au fost începute, pot fi restituite foștilor proprietari, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică.

Reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului situat în Turnu-Severin. Prin Decretul nr. 159/1983, imobilul a fost expropriat; casa a fost demolată, iar terenul nu a fost folosit în întregime în scopul pentru care a fost expropriat, o parte din el fiind liber și neafectat de detalii de sistematizare. Concluziile raportului de expertiză întocmit de I.C. completate și cu suplimentul la raportul de expertiză, sunt în sensul că o parte din terenul expropriat nu a fost folosit în scopul pentru care a fost expropriat și că nu este afectat de utilități subterane. În acest scop, expertul a solicitat avize scrise de la unitățile care administrează utilitățile subterane, astfel că terenul ce se propune a fi retrocedat nu este afectat de asemenea utilități.

Instanța din oficiu a solicitat pârâtei Primăria Drobeta Turnu-Severin să comunice și să facă dovada dacă pentru acest teren există o nouă declarație de utilitate publică, fapt pe care nu l-a dovedit, deși s-au acordat mai multe termene în acest sens. Referitor la împrejurarea că, o parte din terenul reclamantului a fost concesionat pe o perioadă de 50 ani de Primăria Turnu-Severin SC I. SRL, a arătat că acest lucru este irelevant în cauză. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 în sensul că, bunurile imobile expropriate și care nu au fost utilizate în termen de 1 an potrivit scopului pentru care au fost preluate, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică.

Cum pârâta Primăria Turnu-Severin nu a făcut dovada că a fost utilizat terenul în scopul în care a fost expropriat și nici nu a făcut o nouă declarație de utilitate publică, nu putea legal, concesiona acest teren. În atare situație prevalează dreptul fostului proprietar de a i se restitui terenul față de interesul urmărit de expropriator prin concesionarea bunului către o terță persoană. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 82 din 18 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu-Severin, apreciindu-se că instanța de fond a făcut o corectă analiză a probelor administrate în cauză și aplicare a prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, cu referire la raportul de expertiză efectuat în cauză, la faptul că imobilul nu a fost folosit în scopul pentru care a fost expropriat și că nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică.

Împotriva deciziei de apel a formulat recurs apelantul-pârât Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu-Severin, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: Deși Curtea Supremă a casat hotărârile pronunțate în cauză cu recomandarea de a se cerceta dacă s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică, instanța nu a acceptat și nu a citat în cauză Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instituție care deținea documentațiile tehnice pentru zona în litigiu. Faptul că din suprafața de 322 mp cât reprezintă imobilul expropriat, o suprafață de 199 mp nu este ocupată de construcții fiind utilizată ca spații verzi, nu poate conduce la concluzia că exproprierea nu și-a atins scopul pentru care a fost realizată.

Terenul face parte din domeniul public al municipiului, conform prevederilor Legii nr. 213/1998. Față de criticile formulate, se susține o încălcare în cauză a dispozițiilor art. 35 și urm. din Legea nr. 33/1994. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat. Prin motivele de recurs s-a susținut și faptul că imobilul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, respectiv pentru realizarea de blocuri de locuințe în zona centrală a orașului și a dotărilor tehnico-edilitare aferente. În același timp recurenta recunoaște faptul că suprafața de 3134 mp a fost atribuită în vederea construirii sediului D.G.F.P.C.

și pentru spații verzi în jurul acestuia în anul 1991. În aceste condiții, se constată că destinația imobilului pentru care s-a dispus exproprierea a fost schimbată, fără ca pentru acest lucru să se prezinte o declarație nouă de utilitate publică – aspect reținut de ambele instanțe pe baza probatoriului administrat în cauză, conform art. 35 din Legea nr. 33/1994. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de casare pronunțată anterior în cauză, dispusese prin obiectivele fixate tocmai a se verifica dacă utilitate publică prevăzută în actul de expropriere a fost realizată potrivit planurilor de sistematizare atunci întocmite, respectiv 1983. Situația reținută de instanța de apel în sensul că nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică nu a fost contestată de către recurent în cadrul recursului.

Sub acest aspect se invocă numai faptul că deși instanța de recurs dispusese să se facă verificări dacă s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică, instanța nu a conceptat și citat în cauză Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Pe lângă faptul că lămurirea acestor aspecte nu implică o asemenea procedură, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a figurat ca parte în cauză încă din fața primei instanțe. Pe de altă parte, în condițiile în care prin raportul de expertiză efectuat în cauză se constată că terenul liber a fost concesionat către SC I. SRL în baza contractului de concesiune nr. 63 din 15 august 1995 pe o perioadă de 50 de ani, devin operante dispozițiile deciziei de recurs anterioare, în sensul că este prevalent dreptul fostului proprietar de a i se restitui terenul expropriat, față de interesul urmărit de expropriator prin concesionarea bunului către o terță persoană, văzând și dispozițiile art. 315 C. proc.

civ. Față de cele reținute mai sus, nu mai prezintă relevanță criticile formulate de către recurent în sensul că terenul face parte din domeniul public și că terenul afectat de detalii de sistematizare nu trebuie înțeles numai terenul ocupat de construcții, ci și cel destinat unor lucrări de utilitate publică cum sunt străzi, spații verzi, platforme gospodărești, rețele de canalizare, etc. Oricum, terenul pentru care s-a dispus restituirea în natură (199 mp, individualizat prin raportul de expertiză completat cu suplimentul) a rezultat avându-se în vedere suprafețele de teren ocupate de trotuare, alee pietonală, instalațiile subterane și rețeaua de apă, precum și o zonă liberă pentru buna exploatare a acestora.

Față de cele reținute mai sus, Curtea constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, ceea ce atrage caracterul nefondat al criticilor formulate, critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a dispune respingerea recursului ca nefondat, făcând aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Față de modul de soluționare a recursului, urmează a se dispune admiterea cererii de intervenție accesorie formulată în cauză în interesul intimatului-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei civile nr. 82 din 18 aprilie 2003 a Curții de Apel Craiova. Admite cererea de intervenție accesorie formulată de C.O. în interesul intimatului-reclamant. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2006.