ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4896/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, la data de 12 iunie 2000, sub nr.

6188/2000, reclamantul F.F. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local

Drobeta Turnu-Severin, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie

obligat pârâtul să-i retrocedeze terenul în suprafață de 322 mp situat în

Drobeta Turnu-Severin.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 159 din 4 mai 1983, casa a fost

demolată, iar terenul nu a fost folosit în scopul pentru care a fost

expropriat.

Instanța a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți prin

sentința civilă nr. 4144 din 29 iunie 2000.

Tribunalul Mehedinți, prin sentința

civilă nr. 200 din 17 noiembrie 2000 a admis în parte acțiunea, dispunându-se

retrocedarea către reclamant a suprafeței de 236 mp, identificată prin raportul

de expertiză efectuat în cauză.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 51 din 20 martie 2001 a admis apelul formulat de

pârâtul Consiliul Local Drobeta Turnu-Severin împotriva sentinței, dispunând

schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.

Recursul formulat de reclamant

împotriva deciziei de apel a fost admis prin decizia nr. 157 din 23 ianuarie

2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă. S-au casat ambele

hotărâri pronunțate în cauză și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la

același tribunal.

Instanța supremă a apreciat că

probatoriul administrat în cauză este insuficient pentru a stabili o situație

de fapt și de drept corectă, impunând aspecte de verificat cu ocazia judecării

cauzei.

Prin decizia Înaltei Curți, din

perspectiva art. 35 din Legea nr. 33/1994, s-a impus ca instanțele să facă

verificări sub următoarele aspecte:

- dacă utilitatea publică prevăzută

în actul de expropriere a fost realizată potrivit cu planurile de sistematizare

atunci întocmite (anul 1983) și dacă terenul în litigiu este sau nu liber în

raport de aceste coordonate;

- să se administreze probatorii

pentru verificarea susținerii reclamantului conform căreia o parte din teren

este inclusă în terenul care a fost concesionat pe o perioadă de 50 de ani de

Primăria Municipiului Drobeta Turnu-Severin SC I. SRL, iar în cazul în care

această situație este confirmată este prevalent dreptul fostului proprietar de

a i se restitui terenul expropriat, față de interesul urmărit de expropriator

prin concesionarea bunului către o terță persoană;

- să se solicite avizele de

unitățile care pot administra utilitățile subterane și să se solicite

experților tehnici ca, în raport de aceste avize, să-și exprime punctul de

vedere în legătură cu faptul, dacă și, în ce măsură, cu referire la terenul în

litigiu exproprierea și-a atins scopul;

- să se verifice dacă s-a făcut sau

nu o nouă declarație de utilitate publică.

Tribunalul Mehedinți, prin decizia

nr. 747 din 15 octombrie 2002 a admis, în parte, acțiunea, obligând pârâții

Consiliul Local al Municipiului Turnu-Severin și Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice să retrocedeze reclamantului un teren în suprafață de 199 mp

identificat prin raportul de expertiză.

Făcându-se o analiză a probelor

administrate în cauză, s-a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 35 din

Legea nr. 33/1994 în sensul că imobilele expropriate și care nu au fost

utilizate în termen de 1 an potrivit scopului pentru care au fost preluate,

respectiv lucrările nu au fost începute, pot fi restituite foștilor

proprietari, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică.

Reclamantul a făcut dovada dreptului

de proprietate asupra terenului situat în Turnu-Severin.

Prin Decretul nr. 159/1983, imobilul

a fost expropriat; casa a fost demolată, iar terenul nu a fost folosit în

întregime în scopul pentru care a fost expropriat, o parte din el fiind liber

și neafectat de detalii de sistematizare.

Concluziile raportului de expertiză

întocmit de I.C. completate și cu suplimentul la raportul de expertiză, sunt în

sensul că o parte din terenul expropriat nu a fost folosit în scopul pentru

care a fost expropriat și că nu este afectat de utilități subterane.

În acest scop, expertul a solicitat

avize scrise de la unitățile care administrează utilitățile subterane, astfel

că terenul ce se propune a fi retrocedat nu este afectat de asemenea utilități.

Instanța din oficiu a solicitat

pârâtei Primăria Drobeta Turnu-Severin să comunice și să facă dovada dacă

pentru acest teren există o nouă declarație de utilitate publică, fapt pe care

nu l-a dovedit, deși s-au acordat mai multe termene în acest sens.

Referitor la împrejurarea că, o

parte din terenul reclamantului a fost concesionat pe o perioadă de 50 ani de

Primăria Turnu-Severin SC I. SRL, a arătat că acest lucru este irelevant în

cauză.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 35 din Legea nr. 33/1994 în sensul că, bunurile imobile expropriate și

care nu au fost utilizate în termen de 1 an potrivit scopului pentru care au

fost preluate, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot

cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate

publică.

Cum pârâta Primăria Turnu-Severin nu

a făcut dovada că a fost utilizat terenul în scopul în care a fost expropriat

și nici nu a făcut o nouă declarație de utilitate publică, nu putea legal,

concesiona acest teren.

În atare situație prevalează dreptul

fostului proprietar de a i se restitui terenul față de interesul urmărit de

expropriator prin concesionarea bunului către o terță persoană.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 82 din 18 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul

formulat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Drobeta Turnu-Severin,

apreciindu-se că instanța de fond a făcut o corectă analiză a probelor

administrate în cauză și aplicare a prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994,

cu referire la raportul de expertiză efectuat în cauză, la faptul că imobilul

nu a fost folosit în scopul pentru care a fost expropriat și că nu s-a făcut o

nouă declarație de utilitate publică.

Împotriva deciziei de apel a

formulat recurs apelantul-pârât Consiliul Local al Municipiului Drobeta

Turnu-Severin, criticând-o pentru următoarele motive ce se încadrează în art.

304 pct. 9 C. proc. civ.:

Deși Curtea Supremă a casat

hotărârile pronunțate în cauză cu recomandarea de a se cerceta dacă s-a făcut o

nouă declarație de utilitate publică, instanța nu a acceptat și nu a citat în

cauză Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instituție care deținea

documentațiile tehnice pentru zona în litigiu.

Faptul că din suprafața de 322 mp

cât reprezintă imobilul expropriat, o suprafață de 199 mp nu este ocupată de

construcții fiind utilizată ca spații verzi, nu poate conduce la concluzia că

exproprierea nu și-a atins scopul pentru care a fost realizată.

Terenul face parte din domeniul

public al municipiului, conform prevederilor Legii nr. 213/1998.

Față de criticile formulate, se

susține o încălcare în cauză a dispozițiilor art. 35 și urm. din Legea nr.

33/1994.

Analizând decizia de apel în raport

de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.

Prin motivele de recurs s-a susținut

și faptul că imobilul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică,

respectiv pentru realizarea de blocuri de locuințe în zona centrală a orașului

și a dotărilor tehnico-edilitare aferente.

În același timp recurenta recunoaște

faptul că suprafața de 3134 mp a fost atribuită în vederea construirii sediului

D.G.F.P.C. și pentru spații verzi în jurul acestuia în anul 1991.

În aceste condiții, se constată că

destinația imobilului pentru care s-a dispus exproprierea a fost schimbată,

fără ca pentru acest lucru să se prezinte o declarație nouă de utilitate

publică – aspect reținut de ambele instanțe pe baza probatoriului administrat

în cauză, conform art. 35 din Legea nr. 33/1994.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia de casare pronunțată anterior în cauză, dispusese prin obiectivele

fixate tocmai a se verifica dacă utilitate publică prevăzută în actul de

expropriere a fost realizată potrivit planurilor de sistematizare atunci

întocmite, respectiv 1983.

Situația reținută de instanța de

apel în sensul că nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică nu a fost

contestată de către recurent în cadrul recursului.

Sub acest aspect se invocă numai

faptul că deși instanța de recurs dispusese să se facă verificări dacă s-a

făcut o nouă declarație de utilitate publică, instanța nu a conceptat și citat

în cauză Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pe lângă faptul că lămurirea acestor

aspecte nu implică o asemenea procedură, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice, a figurat ca parte în cauză încă din fața primei instanțe.

Pe de altă parte, în condițiile în

care prin raportul de expertiză efectuat în cauză se constată că terenul liber

a fost concesionat către SC I. SRL în baza contractului de concesiune nr. 63

din 15 august 1995 pe o perioadă de 50 de ani, devin operante dispozițiile

deciziei de recurs anterioare, în sensul că este prevalent dreptul fostului

proprietar de a i se restitui terenul expropriat, față de interesul urmărit de

expropriator prin concesionarea bunului către o terță persoană, văzând și

dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

Față de cele reținute mai sus, nu

mai prezintă relevanță criticile formulate de către recurent în sensul că

terenul face parte din domeniul public și că terenul afectat de detalii de

sistematizare nu trebuie înțeles numai terenul ocupat de construcții, ci și cel

destinat unor lucrări de utilitate publică cum sunt străzi, spații verzi,

platforme gospodărești, rețele de canalizare, etc.

Oricum, terenul pentru care s-a dispus

restituirea în natură (199 mp, individualizat prin raportul de expertiză

completat cu suplimentul) a rezultat avându-se în vedere suprafețele de teren

ocupate de trotuare, alee pietonală, instalațiile subterane și rețeaua de apă,

precum și o zonă liberă pentru buna exploatare a acestora.

Față de cele reținute mai sus,

Curtea constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale

incidente, ceea ce atrage caracterul nefondat al criticilor formulate, critici

care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., urmând a dispune respingerea recursului ca nefondat, făcând aplicarea și

a art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Față de modul de soluționare a

recursului, urmează a se dispune admiterea cererii de intervenție accesorie

formulată în cauză în interesul intimatului-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Drobeta Turnu Severin

împotriva deciziei civile nr. 82 din 18 aprilie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Admite cererea de intervenție

accesorie formulată de C.O. în interesul intimatului-reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2006.