ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 630/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei civile nr.53 din 17 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția civilă. La apelul nominal s-a prezentat recurenta-pârâtă Primăria Municipiului Drobeta Turnu-Severin reprezentată de consilier juridic M.M., lipsind intimații-reclamanți D.V.și S.I.(S.I.). Procedura completă. Consilier juridic M.M., care arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării formulate conform art.303 (2) C.proc.civ., solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și respingerea acțiunii reclamanților. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.

C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.8595/6.12.2001 la Tribunalul Mehedinți – secția civilă D.V.și S.I.(S.I.) au chemat în judecată Primăria Municipiului Turnu-Severin și au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nelegalitatea dispoziției nr.407 din 12.11.2001 emisă de Primăria Turnu-Severin prin care a fost respinsă cererea formulată în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001 privind restituirea în natură a imobilului situat în Turnu-Severin, Piața Ștefan cel Mare nr.5, să fie schimbat temeiul restituirii prin echivalent și pârâta să fie obligată la predarea imobilului în natură.

În motivarea cererii lor reclamanții au arătat că în anul 1981 reclamantul S.I.și soția sa S.E., în prezent decedată – cetățeni sovietici la acea dată, dar rezidenți în România – au plecat în Republica Federală Germania și apoi în Canada unde s-au stabilit. Că în aceste împrejurări, imobilul proprietatea lor, dobândit în anul 1976 și situat în Turnu-Severin, Piața Ștefan cel Mare nr.5, a fost trecut în mod abuziv, în baza Decretului nr.223/1974, în proprietatea statului, fără plată, prin decizia nr.339/1983 emisă de Consiliul Județean Mehedinți.

Că în conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001 au formulat notificare adresată Primăriei Municipiului Drobeta Turnu-Severin solicitând restituirea imobilului în natură, dar prin Dispoziția nr.407/12.XI.2001 emisă de Primăria municipiului, cererea a fost refuzată făcându-se în schimb oferta de restituire prin echivalent a imobilului cu motivarea că imobilul a primit destinația de cantină de ajutor social și sediu pentru serviciu de asistență socială. Că măsura dispusă este abuzivă deoarece încalcă principiile care guvernează Legea nr.10/2001 iar imobilul este și în prezent liber și nefolosit, Primăria Turnu-Severin dispunând de alt spațiu pentru cantina de ajutor social, nefiind justificată schimbarea destinației de locuință a imobilului revendicat.

Prin sentința civilă nr.10/15.01.2002 pronunțată de Tribunalul Mehedinți – secția civilă s-a admis acțiunea reclamanților D.V.și S.I.și s-a constatat nelegalitatea dispoziției nr.407/2001 emisă de Primăria Turnu-Severin, pe care o anulează, obligând pe intimată să restituie în natură reclamanților imobilul situat în Turnu-Severin, Piața Ștefan cel Mare nr.5. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că imobilul proprietatea reclamanților a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului în anul 1983, în baza art.4 din Decretul nr.223/1974, deoarece prevederile decretului nu le erau aplicabile acestea având altă cetățenie decât cea română. Că refuzul Primăriei Turnu-Severin de a restitui reclamanților imobilul în natură, constituie o măsură abuzivă, câtă vreme acesta este liber, iar schimbarea destinației din locuință în cantină nu este posibilă, Primăria neavând nici un drept asupra imobilului.

Apelul declarat de Primăria Municipiului Drobeta Turnu-Severin împotriva sentinței civile nr.10/15.01.2002 a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.53 din 17.04.2002 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția civilă. În considerentele deciziei se arată că instanța de fond a stabilit în mod corect că imobilul a cărui restituire în natură este solicitată intră sub incidența Legii nr.10/2001, fiindu-i aplicabile prevederile art.2 alin.1 lit.”g” din legea menționată. Că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001 deoarece în prezent imobilul este liber, schimbarea destinației acestuia din locuință în sediu de cantină, fiind o măsură abuzivă, luată cu puțin timp înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, cu scopul vădit de a se eluda prevederile legii și de a împiedica restituirea în natură a imobilului.

Împotriva deciziei civile nr.53/17.04.2002 a declarat recurs Primăria Municipiului Drobeta Turnu-Severin întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7 și 8 C.proc.civ..

În dezvoltarea acestora sunt criticate hotărârile pronunțate de instanța de fond și de instanța de apel pentru următoarele considerente: - imobilul a cărui restituire în natură se solicită a intrat cu titlu valabil în proprietatea statului în baza Decretului nr.223/1974 iar instanțele nu au avut în vedere prevederile art.16 din Legea 10/2001; - Hotărârea Consiliului Local nr.15 a fost luată la data de 30.01.2001, înainte de intrarea în vigoare a Legii 10/2001 la data de 14 februarie 2001 și era impusă de lipsa unui sediu al Primăriei pentru cantina socială care funcționa în subsolul Casei de Cultură; - imobilul în perioada cât a fost folosit ca sediu pentru societatea comercială a suferit importante îmbunătățiri și potrivit art.18 lit.”c” din Legea 10/2001, restituirea în această situație se poate face numai prin echivalent; - au fost încălcate prevederile art.16 alin.3 din Legea nr.10/2001 câtă vreme Consiliul Local nu și-a revocat hotărârea prin care a dat imobilului destinația de cantină socială.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art.9 din Legea nr.10/2001 imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini. Testul menționat reia și dezvoltă principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv cuprins în art.1 din Legea nr.10/2001 subliniind încă odată că legiuitorul a înțeles să plaseze pe primul loc principiul reparării în natură a prejudiciului suferit prin deposedarea abuzivă a cetățenilor de bunurile lor imobile dând o forță subsidiară, secundară principiului reparării prin echivalent.

În cauză, contrar celor afirmate de recurenta Primăria municipiului Turnu Severin, aceasta nu a făcut dovada că imobilul revendicat de reclamanți a fost trecut cu titlu valabil în proprietatea statului în baza Decretului nr.223/974, neadministrând nici o probă în acest sens. Dimpotrivă, corect au reținut instanțele de fond și apel că reclamanții având cetățenia sovietică la data deposedării de imobil, nu intrau sub incidența prevederilor Decretului 223/1974 care le-a fost aplicat în mod abuziv.

Așa fiind, imobilul a fost luat fără titlu de către stat și greșit se susține că îi sunt aplicabile prevederile art.16 din Legea 10/2001 în redactarea avută de text la data pronunțării hotărârilor recurate, în sensul că pentru anumite situații, anume menționate în art.16 alin.1, foștilor proprietari li se acordă numai măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile legii, câtă vreme în art.16 alin.4 se face precizarea că dispozițiile din alin.(1) și (3) ale articolului nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil. Împrejurarea că Hotărârea Consiliului Local nr.15/30.01.2001 a fost adoptată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 nu are nici o relevanță în cauză față de prevederile art.16 alin.4 din lege, recurenta dând o anumită destinație unui imobil pe care îl deținea în fapt, fără nici un titlu, ca urmare a unui abuz săvârșit în anul 1983 când s-a aplicat Decretul 223/1974.

Greșit se face cu recurs referirea la dispozițiile art.18 lit.”c” din Legea 10/2001 nerezultând din probele dosarului că imobilul revendicat a fost transformat astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat. Împrejurarea că până în prezent Consiliul Local Turnu Severin nu și-a revocat hotărârea nr.15/2001 nu este de natură să influențeze legalitatea hotărârilor recurate, câtă vreme, așa cum s-a arătat prevederile art.16 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 nu sunt aplicabile în cauză. Mai mult, din actele depuse în recurs de către intimații-reclamanți și anume procesul din 16 mai 2002 întocmit de către executorul judecătoresc, rezultă că și în prezent imobilul este liber, nefolosit pentru cantina socială așa cum s-a susținut de recurentă pe parcursul procesului.

Pentru considerentele arătate, recursul se va respinge ca nefondat, constatându-se că hotărârile recurate sunt temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei civile nr.53 din 17 aprilie 2002 a Curții de Apel Craiova – Secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.