- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 2 noiembrie 2007
Decizia nr. 3449/2007 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului București, secția a VI-a comercială și, înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 2 iunie 2006, reclamanta S.I.F. M. SA) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B.P. SA ca prin hotărârea instanței să se dispună anularea hotărârii generale extraordinare a acționarilor societății pârâte, din data de 10 aprilie 2004, hotărâre adoptată cu încălcarea prevederilor imperative ale Legii nr. 31/1990 republicată. În motivare reclamanta a arătat că a votat împotriva hotărârilor adoptate la data de 10 aprilie 2006 datorită faptului că nu au fost prezentate acționarilor materialele asupra cărora urma să se hotărască, încălcându-se dreptul de informare precum și dispozițiile art. 119 din Legea nr. 31/1990 republicată cu privire la convocare.
Totodată reclamanta invocă încălcarea art. 150 din Legea societății comerciale care nu permit o delegare generală de competență către administratorul unic privind vânzarea întregului activ al societății. Prin sentința comercială, nr. 9470 din data de 3 noiembrie 2006, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în anulare formulată de reclamantă, reținând că nu s-a dovedit în cauză nerespectarea dreptului la informare a acționarilor, în condițiile în care, în convocator există mențiuni cu privire la spațiile comerciale ce urmau a fi înstrăinate. Referitor la convocarea adunării prima instanță reține că nu au fost încălcate dispozițiile art. 119 și art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată convocarea fiind făcută de administrator, iar decizia de vânzare a activelor fiind luată de adunarea generală extraordinară în condiții de cvorum și majoritate legală, ceea ce nu semnifică o delegare nelegală de competență așa cum susține reclamanta.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe comerciale a fost admis de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 79 pronunțată la 6 februarie 2007. Instanța de apel a schimbat în tot sentința fondului și admițând acțiunea introductivă a anulat hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 10 aprilie 2006. Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că au fost încălcate prevederile art. 129 din Legea nr. 31/1990 republicată, dispoziții cu caracter imperativ care reglementează modalitatea de convocare a adunărilor generale, în cauză adunarea generală convocată de administratorul unic al societății pârâte d-na W.H.H.A., a fost prezidată de o altă persoană, dl. H.A., fără să existe un mandat dat în acest sens de către administratorul unic, astfel că această persoană nu putea nici să conducă adunarea și nici să introducă pe ordinea de zi un nou punct privind modificarea statutului societății.
Sub un al doilea aspect, instanța constată că în cadrul A.G.E.A., acționarul majoritar SC M.I. SRL a fost reprezentată tot de către dl. H.A. care a votat în numele acestei societăți cu încălcarea prevederilor art. 125 din Legea nr. 31/1990 republicată potrivit cărora „acționarii nu vor putea fi reprezentați în adunările generale decât prin alți acționari, cu procură specială”, ori, reține instanța dl. H.A. nu este acționar la societatea pârâtă. În sfârșit, instanța găsește întemeiată și susținerea reclamantei potrivit căreia nu se poate vota o vânzare a activelor societății fără informații suplimentare oferite acționarilor care să adopte decizii în cunoștință de cauză. Pârâta SC B.P. SA, a declarat la data de 19 martie 2007 recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea hotărârii și menținerea soluției adoptate de prima instanță.
Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în argumentația criticilor de nelegalitate pe aspectul aplicării greșite a legii următoarele: - dispozițiile art. 125 din Legea nr. 31/1990 republicată nu au fost încălcate, deoarece acționarul SC M.I. SRL a fost reprezentată în adunarea generală de organul său de conducere respectiv dl. H.A. care are calitatea de administrator al societății cu răspundere limitată; - desemnarea pe lângă administratorul SC B.P. SA și a altei persoane mandatată să încheie acte juridice de dispoziție nu încalcă prevederile art. 146 din aceeași lege, care nu interzic ca bunurile societății să fie vândute de o altă persoană decât administratorul societății; - conducerea ședinței adunării generale de către o altă persoană decât administratorul nu este sancționată cu nulitatea hotărârilor adoptate, atâta vreme cât s-a respectat cvorumul pentru ținerea adunării și pentru vot.
Asupra recursului Examinând decizia atacată în contextul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Hotărârile adunării generale ordinare sau extraordinare , contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, de oricare din acționari care nu au luat parte la adunare sau au votat contra și au cerut să se însereze aceasta în procesul verbal al ședinței art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată.
Hotărârile pot fi contrare legii atât sub aspectul conținutului lor cât și sub aspectul procedurii de adoptare înțelegând prin acasta încălcarea dispozițiilor imperative ale legii care reglementează modul de convocare, publicare, participare la adunare cvorum legal.
În cauză reclamanta, acționar care a votat contra hotărârilor adoptate de A.G.E.A. din cadrul SC B.P. SA din data de 10 aprilie 2006, a invocat încălcarea unor dispoziții imperative ale legii atât în ce privește modalitatea de convocare cât și conținutul hotărârilor.
Instanța de apel, în analiza sa a pornit, așa cum era firesc și logic, de la motivele de nulitate privind modalitatea de convocare și ținere a A.G.E.A. din data de 10 aprilie 2006 reținând în mod just că au fost încălcate prevederile art. 129 din Legea nr. 31/1990 potrivit cu care ședința adunării este prezidată de președintele Consiliului de administrație sau persoana care îi ține locul. În speță, ședința A.G.E.A., din data de 10 aprilie 2006, a fost prezidată de o altă persoană decât administratorul unic al societății, persoană ce nu a fost împuternicită în acest sens, în absența oricărui mandat cu acest conținut.
Ori, acest motiv de nulitate era suficient pentru a impune concluzia anulării hotărârilor adoptate la data de 10 aprilie 2006, distinct de celelalte încălcări ale legii [(art. 117 alin. (7), art. 125 și art. 146 din Legea nr. 31/1990 republicată în varianta în vigoare la data adoptării hotărârii)] constatate de instanța de apel , în analiza sa exhaustivă a adunării generale extraordinare, în măsura în care adunarea generală a fost prezidată de o persoană fără nici o calitate.
Așa fiind, susținerea recurentei că dl. H.A. administratorul acționarului SC M.I. SRL a reprezentat legal societatea, nefiind necesar să fie acționar și prin urmare nu s-au încălcat prevederile art. 125 din Legea nr. 31/1990, este lipsită de relevanță, câtă vreme calitatea de administrator al d-lui H.A. la SC M.I. SRL nu justifică calitatea de a prezida ședințele SC B.P. SA.
În alți termeni, mandatul prin care dl. H.A. a fost împuternicit de asociații SC M.I. SRL să le reprezinte interesele în cadrul A.G.E.A. SC B.P. SA din data de 10 aprilie 2006 nu poate fi considerat ca fiind dat pentru conducerea adunării generale extraordinare pe seama și pe socoteala d-nei W.H.N.A., administratorul unic al SC B.P. SA în raport de dispozițiile art. 375 alin. (2) C. com., care reglementează întinderea mandatului comercial. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B.P. SA OTOPENI împotriva deciziei comerciale nr. 79 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel Bucuresti, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2007.