ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7543/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7543/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 350 din 14 noiembrie 2011,

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC V.A. SA, ca fiind introdusă împotriva unor

persoane fără calitate procesuală pasivă față de pârâtele Agenția Națională de

Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională

pentru Operațiuni Vamale Iași, și ca nefondată în contradictoriu cu pârâta

Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Vaslui.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu privire la

excepție.

Este întemeiată

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Agenția Națională de

Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională

pentru Operațiuni Vamale Iași, deoarece actele contestate nu sunt emise de

acestea, ci de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Vaslui.

Direcțiile județene

pentru accize și operațiuni vamale au capacitate de drept administrativ,

răspunzând în nume propriu pentru actele pe care le emit în activitatea pe care

o desfășoară. Această capacitate administrativă le conferă, în materia

contenciosului administrativ și fiscal, calitatea de subiecte de drepturi și

obligații procesuale, distinctă de cea a pârâtelor.

Pe fondul cauzei.

La data de 01 martie

2000, SC V. SA s-a divizat în trei societăți comerciale, printre care se află

și reclamanta, SC V.A. SA (Dosarul nr. 193/45/2011).

Ca urmare a acestei

divizări, reclamantei i s-au repartizat 98 vagoane vin, 6 vagoane D. învechit,

cu tărie alcoolică de 37 de grade dall și 2 vagoane D. alb, cu tăria alcoolică

de 64,2 grade Dall. Accizele au fost repartizate în funcție de stocurile de

băuturi rămase la fiecare societate și suprafețele de plantații preluate,

reclamantei revenindu-i suma de 2191194969 RON vechi.

Printr-un act

adițional la Protocolul de divizare al SC V. SA Huși, cu număr de înregistrare

1648/2000, fără dată, încheiat, așa cum reiese din conținutul lui, ca urmare a

unui control fiscal din data de 09 mai 2000, societății comerciale V.A. SA i-a

fost repartizată obligația de a plăti accize în cuantum de 1574607150 RON

(157460,71 RON).

La data de 12

septembrie 2000, organele fiscale au pus sechestru pe D.-ul învechit și pe cel

alb pentru realizarea unor creanțe bugetare, inclusiv accize, iar la data de 03

aprilie 2007 a procedat la ridicarea sechestrului.

În perioada 12 mai

2010 - 15 iunie 2010, pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni

Vamale Vaslui a efectuat un control la SC V.A. în vederea verificării

respectării prevederilor legislației fiscale, inclusiv reverificare condiții de

autorizare, avându-se în vedere, în special, dacă antrepozitarul îndeplinește

condițiile prevăzute la art. 206

23

- Condiții de autorizare și art.

206 - Obligațiile antrepozitarului autorizat, din Codul fiscal.

În timpul controlului

s-a constatat că antrepozitarul deține produse accizabile (spirtoase) în afara

unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în

conformitate cu dispozițiile legale și produse accizabile (intermediare)

produse în afara unui regim suspensiv de accize, după cum urmează:

inox - nr. inventar 2176 cu o capacitate de 9.826 litri, conținând produsul

distilat de vin în cantitate de 9.780 litri cu o concentrație alcoolică de 61,7

grade Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005420, 0005482;

inox - nr. inventar 2177 cu o capacitate de 9.922 litri, conținând produsul D.

învechit în cantitate de 9.922 litri cu o concentrație alcoolică de 37,5 grade

Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005483 - 0005484;

inox - nr. inventar 2180 cu o capacitate de 11.300 litri, conținând produsul D.

învechit în cantitate de 11.300 litri cu o concentrație alcoolică de 34,9 grade

Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005485 - 0005486;

inox - nr. inventar 2181 cu o capacitate de 11.300 litri, conținând produsul D.

învechit în cantitate de 11.300 litri cu o concentrație alcoolică de 35,2 grade

Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005487 - 0005488;

inox - nr. inventar 2182 cu o capacitate de 11.330 litri, conținând produsul D.

învechit în cantitate de 11.327 litri cu o concentrație alcoolică de 34,9 grade

Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005489 - 0005490;

inox - nr. inventar 2183 cu o capacitate de 11.300 litri, conținând produsul D.

învechit în cantitate de 11.300 litri cu o concentrație alcoolică de 37,3 grade

Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005491 - 0005492;

polistif - nr. inventar 20174 cu o capacitate de 5.041 litri, conținând

produsul D. învechit în cantitate de 3.150 litri cu o concentrație alcoolică de

52,4 grade Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005493 -

0005494 și 0005495;

polistif - nr. inventar 20217 cu o capacitate de 5.010 litri, conținând

produsul M. în cantitate de 4.283 litri cu o concentrație alcoolică de 17,6

grade Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005496, 0005497 -

0005498;

polistif - nr. inventar 20194 cu o capacitate de 5.029 litri, conținând

produsul M. în cantitate de 5.029 litri cu o concentrație alcoolică de 17,6

grade Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005499 - 0005500 și

0005510;

polistif - nr. inventar 20177 cu o capacitate de 5.001 litri, conținând

produsul M. în cantitate de 5.001 litri cu o concentrație alcoolică de 17,4

grade Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005511 - 0005513;

polistif - nr. inventar 20243 cu o capacitate de 30.248 litri, conținând

produsul M. în cantitate de 30.248 litri cu o concentrație alcoolică de 17,6

grade Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005514 - 0005516,

nr. 0005517, și 0005519.

Pentru produsele

menționate mai sus au fost prelevate probe. Prin adresa A.N.V. - Direcția de

Autorizări nr. 14079, 36841/SLV din 29 septembrie 2009, înregistrată la

D.J.A.O.V. Vaslui la nr. 4783 din 05 octombrie 2009 s-au transmis certificatele

de analiză numerele: 162 - 172 din 23 septembrie 2009, emise de Laboratorul

vamal central, probe transmise și SC V.A. SA prin adresa D.J.A.O.V. Vaslui nr.

4972 din 12 octombrie 2009, pentru care societatea nu a depus contestație în

termenul legal.

Constatând că

antrepozitarul autorizat pentru producție de vinuri liniștite W2, deține în

recipiente stocuri de produse accizabile "vrac" denumite:

"Distilat de vin" și "D. învechit", ce se încadrează în

categoria băuturilor alcoolice spirtoase și care provin de la un agent economic

producător, respectiv SC V. SA Huși, că produsul denumit "M." a fost

obținut de reclamantă conform schemei tehnologice de producere a M.-ului

transmisă de către SC V.A. SA prin adresa din 25 ianuarie 2010 înregistrată la

D.J.A.O.V. Vaslui la nr. 293 din 26 ianuarie 2010, materiile prime utilizate

reprezentând must de struguri la care s-a adăugat alcool (distilat de vin), cu

caracteristicile menționate în certificatele de analiză nr. 169 - 172 din 23

septembrie 2009 emise de Laboratorul vamal central, și că produsul denumit

"M." se încadrează în categoria băuturilor alcoolice intermediare,

respectiv codul NC 2204.29.91 (deținut în recipiente "în vrac"),

pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Vaslui a stabilit

în sarcina SC V.A. obligația de plată a sumei totale de 1003922 RON

reprezentând accize aferente produselor accizabile deținute/produse în afara

unui regim suspensiv de accize.

Prin Decizia nr. 1

din 12 iulie 2010, pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale

Vaslui a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantă

împotriva procesului-verbal de control din 15 iunie 2010, considerând că în

cauză sunt incidente dispozițiile art. 206

5

lit. a), art. 206

6

alin. (1), art. 206

7

alin. (1) lit. b) și c), art. 206

9

alin. (1) lit. b) și c), art. 206

52

alin. (5) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 216 din O.G. nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală.

A reținut organul de

soluționare a contestației că SC V.A. SA deține produse accizabile în afara

regimului suspensiv de accize, fără autorizație pentru producerea/deținerea

produselor în cauză.

S-a mai avut în

vedere că produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul producerii

acestora, că accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum care

reprezintă deținerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de

accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu

dispozițiile legale și producerea de produse accizabile în afara unui regim

suspensiv de accize. De asemenea, s-a mai ținut seama de faptul că persoana

plătitoare de accize devenite exigibile este persoana care deține produsele

accizabile sau orice altă persoană implicată în deținerea acestora și persoana

care produce produsele accizabile sau, în cazul unei produceri neregulamentare,

orice altă persoană implicată în producerea acestora.

Instanța a considerat

că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 206

21

alin. (7), (9)

și (10) din Codul fiscal potrivit cărora deținerea de produse accizabile în

afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada perceperii

accizelor, atrage plata acestora. Se mai prevede, de asemenea, că este

interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal,

precum și deținerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă

acciza pentru acel produs nu a fost percepută.

Raportat la aceste

dispoziții legale, precum și la datele și împrejurările ce reies din

înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut că organele fiscale

au constatat corect că reclamanta deține produse accizabile în afara unui regim

suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate

cu dispozițiile legale (distilat de vin și D.) și a produs neregulamentar, în

afara unui regim suspensiv de accize, produse accizabile (M.) ce se încadrează

în categoria băuturilor alcoolice intermediare, având codul NC 2204.29.91.

Apărarea reclamantei

SC V.A. potrivit căreia a plătit accizele pentru bunurile avute în vedere de

organul fiscal nu fost primită deoarece nu se bazează pe probe.

La dosar s-a depus

Ordinul comun nr. 443 din 09 iunie 2005/1200 din 22 august 2005 prin care s-a

acordat societății reclamante scutirea de plată pentru o serie de obligații

fiscale, printre care se află și obligația de plată a accizelor în cuantum de

193443 RON și a dobânzilor aferente, însă din procesele-verbale de control fiscal

și notele de constatare aflate la dosar reiese că accizele respective nu au

fost calculate pentru produsele preluate de la societatea desființată prin

divizare, avute în vedere de organul fiscal ce a întocmit actele a căror

anulare s-a solicitat, ci pentru produsele realizate de reclamantă după ce și-a

început activitatea.

În această situație,

se reține că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 206

6

alin.

(1) din C. fisc. conform cărora accizele devin exigibile în momentul eliberării

pentru consum și în statul membru în care se face eliberarea pentru consum,

precum și dispozițiile art. 206

7

alin. (1) lit. b) din același act

normativ care stabilesc faptul că deținerea de produse accizabile în afara unui

regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în

conformitate cu dispozițiile legii are semnificația eliberării pentru consum.

Întrucât deținerea de

produse accizabile pentru care accizele nu au fost percepute are caracter

continuu, instanța a considerat că termenul de prescripție a dreptului

organului fiscal de a stabili obligația de plată a accizelor începe să curgă de

la data încetării acțiunii de deținere.

Prin urmare, deoarece

la data efectuării controlului reclamanta deținea bunuri accizabile pentru care

nu a plătit accize, termenul de prescripție reglementat de dispozițiile art. 91

C. proc. fisc. nu s-a împlinit.

Având în vedere că

prin Ordinul comun nr. 443 din 09 iunie 2005/1200 din 22 august 2005 nu i s-a

acordat societății reclamante scutirea de plată pentru accizele aferente

produselor preluate de la societatea desființată prin divizare, ci pentru

produsele realizate de reclamantă după ce și-a început activitatea, instanța a

înlăturat concluziile expertului judiciar.

Pentru aceste

considerente instanța a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei

hotărâri, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta

SC V.A. SA solicitând modificarea acesteia și admiterea acțiunii cu consecința

desființării Deciziei nr. 1 din 12 iulie 2010 și a procesului-verbal 1904 din

15 iunie 2010 prin care s-au stabilit obligațiile de plată constând în accize

datorate bugetului de stat.

În motivarea cererii,

recurenta a reluat criticile din cuprinsul acțiunii introductive vizând

nelegalitate și netemeinicia obligațiilor fiscale stabilite și face trimitere

la procesul-verbal de divizare al societății SC" V." SA Huși cu

influență asupra obligațiilor fiscale pentru societățile nou-înființate.

Se arată în acest

sens, că în urma procesului de divizare a SC" V." SA Huși i-au fost repartizate

o fracțiune din activul și pasivul societății divizate. Accizele s-au

repartizat în funcție de stocurile de băuturi rămase la fiecare societate și

suprafețele de plantație preluate, valoarea lor fiind de 157.460,71 RON.

Pentru această sumă a

beneficiat de scutire de plată fiind emisă Decizia nr. 3449/2007. În această

situație, produsele preluate ca urmare a procesului de divizare, nu mai sunt

supuse accizării.

Prin procesul-verbal

de control contestat s-au calculat accize și la bunurile preluate în baza

procesului-verbal nr. 1904 din 15 iunie 2010 Anexa 1, întocmit cu ocazia

divizării.

S-au formulat apărări

în sensul că pentru aceste produse societatea a beneficiat de scutire de la

plata accizelor dar au fost respinse de către organele de control dar și de

prima instanță.

Se mai susține, că în

procesul-verbal contestat nu se reține producerea de produse accizabile

ulterior anului 2000 când a avut loc divizarea, această adăugare a fost făcută

nepermis prin Decizia nr. 1 din 12 iulie 2010 de soluționare a plângerii

formulată împotriva procesului de control și preluată ad-literram de instanța

de fond.

Prin urmare,

aspectele de obligare a societății la plata accizelor pentru produsele

realizate după înființarea societății exced obiectului cauzei.

Se susține în

continuare, că instanța de fond a stabilit în mod eronat că societatea deține

produse accizabile în afara unui regim suspensiv și pentru care nu a plătit

accizele.

Produsele

identificate în urma controlului au fost preluate în urma divizării și indisponibilizate

prin aplicarea sechestrului conform procesului-verbal de sechestru din 12

septembrie 2000, act emis de DGFP Vaslui.

Această măsură ce nu

permitea vânzarea bunurilor, se menține până în anul 2007 când, prin adresa din

12 februarie 2007 societății i s-a comunicat faptul că s-a procedat la

ridicarea sechestrului aplicat asupra bunurilor mobile instituit în anul 2000,

ca urmare a plății obligațiilor restante la bugetul general consolidat al

statului.

Dispozițiile cuprinse

în art. 38 alin. (5) din H.G. nr. 44/2004 ce obligă agenții economici care nu

îndeplinesc condițiile pentru a deveni antrepozitari autorizați, să notifice

produsele deținute până la data de 30 iunie 2004 nu-i sunt aplicabile, întrucât

societatea a deținut autorizația de antrepozit fiscal din 23 noiembrie 2003

valabilă până la data 1 ianuarie 2007.

În continuare,

hotărârea primei instanțe este criticată pe motivul că nu s-a reținut

prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale. În acest sens, se arată

că prevederea din Codul fiscal ce reglementează deținerea de produse accizabile

în afara unui antrepozit fiscal a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004,

termenul de prescripție este de 5 ani și a început să curgă de la data de 1

ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, deci la 1

ianuarie 2005 și s-a împlinit la data de 3 martie 2010 întrucât trebuie luate

în calcul perioadele în care a fost suspendat termenul de prescripție prin

efectuarea inspecției fiscale.

Hotărârea primei

instanțe mai este criticată și pentru că nu s-a observat că organele fiscale au

declanșat controlul cu încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. (3) C. proc.

fisc., întrucât pentru aceste obligații, la nivelul societății s-au efectuat

mai multe controale succesive începând cu anul 2005.

Potrivit acestui text

legal inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit,

taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru

fiecare perioadă supusă impozitului.

Un alt aspect de

nelegalitate invocat este acela că instanța de fond a înlăturat nemotivat

concluziile raportului de expertiză. Deși a fost admisă în cadrul probelor și

au fost încuviințate obiectivele solicitate, care erau de altfel edificatoare

pentru stabilirea situației reale acestea au fost înlăturate. Singura motivare

este aceea că prin "Ordinul nr. 443/2005 nu i-au fost acordate societății

scutirea de la plată pentru accizele aferente produselor preluate de la

societatea desființată prin divizare ci pentru produsele realizate de societate

după ce și-a început activitatea".

Prin întâmpinarea

depusă la dosar DRAOV Iași solicită respingerea recursului ca nefondat,

menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală.

În susținerea acestei

poziții procesuale se arată că în perioada 12 mai 2010 - 15 iunie 2010 s-a

efectuat un control la societatea recurentă și s-a constatat că deține produse

accizabile în afara regimului suspensiv de accize, probele administrate în

cauză demonstrând fără posibilitate de dubiu cele constatate de organele fiscale.

Apreciază că sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 206

21

alin.

(7), (9) și (10) din Codul fiscal.

În privința

legalității controlului precizează că a fost aleasă forma controlului inopinat,

pentru verificarea faptică și documentară, organul fiscal având posibilitatea

să decidă asupra formei de inspecție fiscală.

În legătură cu

excepția prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale invocată de

societatea recurentă, se susține că acest termen nu s-a împlinit întrucât

potrivit dispozițiilor din Codul fiscal ce reglementează plata accizelor,

acestea devin exigibile numai în momentul eliberării pentru consum.

Examinând sentința

atacată, în raport de motivele de recurs invocate și în limitele prevăzute de

art. 304

1

C. proc. civ. instanța de control judiciar constată că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Societatea recurentă

SC V.A. SA, în perioada 12 mai 2010 - 15 iunie 2010, a fost supusă unui control

inopinat efectuat de inspectorii vamali din cadrul Direcției Județene pentru

Accize și Operațiuni Vamale Vaslui.

Controlul a fost

efectuat în limitele competenței organelor fiscale astfel cum este reglementată

de art. 32 C. proc. fisc. adoptat prin O.U.G. nr. 92/2003.

Potrivit acestui text

legal "organele fiscale au competența generală privind administrarea

creanțelor fiscale exercitarea controlului și emiterea normelor de aplicare a

prevederilor legale în materie fiscală".

Pentru realizarea

acestor atribuții inspecția fiscală poate aplica mai multe proceduri de control

cum ar fi: controlul prin sondaj care constă în activitatea de verificare

selectivă a documentelor și operațiunilor semnificative în care sunt

reflectate, modul de calcul, de evidențiere și de plată a obligațiilor fiscale

datorate bugetului general consolidat; controlul inopinat care constă în

activitatea de verificare practică și documentare, fără anunțarea în prealabil

a contribuabilului în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la

existența unor fapte de încălcare a legislației fiscale; controlul încrucișat

care constă în verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale

contribuabilului în corelație cu cele deținute de alte persoane.

În speță, s-a inițiat

controlul inopinat la sesizarea Direcției Tehnici de Vămuire și Tarif Vamal,

care prin adresa din 10 februarie 2010 înregistrată la DJAOV Vaslui sub nr. 578

din 15 februarie 2010 s-a solicitat constatările direcției cu privire la natura

și calitatea de ingrediente utilizate de societate în procesul tehnologic de

obținere a fiecărui produs, întrucât societatea nu a trimis actele solicitate

prin adresa din 25 ianuarie 2010. În aceste condiții nu se poate reține

nelegalitatea controlului efectuat.

În privința

prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale instanța de control

judiciar reține că potrivit art. 206

6

C. fisc. "pentru orice

produs accizabil, acciza devine exigibilă la data când produsul este eliberat

pentru consum în România".

Eliberarea pentru

consum reprezintă orice ieșire a produselor accizabile din regimul suspensiv,

orice producție de produse accizabile în afara regimului suspensiv, orice

import de produse accizabile dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim

suspensiv, utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului

fiscal, astfel decât ca materie primă, orice deținere în afara regimului

suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de

accizare în conformitate cu prevederile legale.

Prin procesul-verbal

de constatare, s-a reținut în sarcina societății recurente deținerea de produse

accizabile (spirtoase) în afara unui regim suspensiv de accize, pentru care

accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozițiile legale și produse

accizabile intermediare, produse în afara unui regim suspensiv de accize.

Această activitate

s-a desfășurat în mod continuu până la data controlului, motiv pentru care nu

se poate reține împlinirea termenului de prescripție.

Pe fond, se reține,

că societatea a fost supusă unui control inopinat în perioada 12 mai 2010 - 15

iunie 2010 iar cu ocazia controlului organele fiscale au constatat că

societatea deține produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accizare

pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozițiile

legale și produse accizabile intermediare, produse realizate în afara unui

regim suspensiv de accizare. Natura produselor sunt descrise în mod detaliat în

cuprinsul procesului-verbal de control.

Din cuprinsul

acestuia rezultă că au fost identificate produse preluate conform protocolului

de divizare și repartizare de stocuri semifabricate deținute de SC

"V." SA Huși cum ar fi "distilat de vin" și vinat învechit

dar și produse realizate după înființarea societății cum ar fi produsul

"M.". Acest din urmă produs nu se regăsește în Anexa la Protocolul de

divizare.

Regulile generale de

antrepozitare sunt reglementate în capitolul 5 Titlul 7 Secțiunea a III-a C.

fisc. art. 206 - 221.

Potrivit art. 206

21

alin. (2) C. fisc. "deținerea produselor accizabile, atunci când accizele

nu au fost plătite poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal.

Alin. (7) deținerea

de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal pentru care nu se poate

face dovada perceperii accizelor atrage plata acestora.

Alin. (9) este

interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal dacă

acciza pentru acest produs nu a fost percepută".

Societatea recurentă

a deținut autorizație de antrepozit fiscal valabilă până la 1 ianuarie 2007.

Susține societatea recurentă, că în intervalul 2000 - 2007 aceste produse au

fost indisponibilizate prin aplicarea sechestrului asigurător în vederea

recuperării datoriilor la bugetul de stat.

Sechestrul a fost

ridicat la data de 19 februarie 2007 potrivit adresei nr. 3470, ori după

această dată, societatea era obligată să întreprindă demersurile legale, în

sensul depunerii unei declarații de accize la autoritatea fiscală competentă,

să notifice sau să predea sub supraveghere fiscală toate aceste produse în

vederea distrugerii în condițiile prevăzute de legislația în vigoare, fie să

notifice autoritățile teritoriale cu privire la virarea accizelor datorate

bugetului statului și a apoi valorificarea lor.

Ordinul comun nr. 443

din 9 iunie 2005 privind acordarea de înlesniri la plata obligațiilor bugetare

datorate și neachitate de societate nu conduce la înlăturarea obligațiilor de

plată, atâta timp cât societatea nu a întreprins demersurile legale după

expirarea perioadei de autorizare.

În aceste condiții se

apreciază că în mod temeinic și legal s-a stabilit că în speță, sunt aplicabile

prevederile art. 206

21

alin. (7) C. fisc. și că societatea datorează

accize pentru cantitatea de produse identificate, în cuantum de 701.489 RON.

În privința

criticilor ce vizează înlăturarea concluziilor din raportul de expertiză, se

reține că instanța nu este obligată să-și însușească concluziile raportului în

condițiile în care opiniile expertului nu se corelează cu înscrisurile depuse

la dosar, ea este obligată să analizeze raportul de drept fiscal în ansamblul

său printr-o analiză detaliată a motivelor de fapt și de drept.

În speță, expertul nu

a făcut nicio referire la împrejurarea că autorizația deținută de societate

pentru antrepozitul fiscal a expirat în ianuarie 2007 nu a indicat ce demersuri

au fost făcute după expirarea autorizației și nici care sunt consecințele ce decurg

după expirarea acestei perioade și deținerea în continuare de produse

accizabile de către societate.

În această situație

în mod corect prima instanță a înlăturat concluziile din Raportul de expertiză

prin care s-a stabilit că societatea nu datorează accize, pe considerente că

era autorizată, sau că a beneficiat de un ordin de scutire de plată.

Pentru toate aceste

considerente recursul apare ca nefondat și urmează să fie respins în condițiile

prevăzute de art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 316 din același

cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC V.A. SA împotriva Sentinței civile nr. 350 din 14

noiembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2013.

Procesat

de GGC - NN