ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 516/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu. Mureș, reclamantul Ț.V. a solicitat în contradictoriu cu C.J.P. Mureș

anularea Hotărârii nr. 4801 din 10 mai 2007 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că s-a născut la data de 30 ianuarie 1943 în localitatea Gura Humorului, iar familia sa a fost nevoită să se refugieze din Ardealul de

Nord, datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a depus în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă, declarațiile autentificate ale unor martori, precum și Hotărârea nr. 3082

din 12 ianuarie 2004 și Hotărârea nr. 4712/R din 10 mai 2007 prin care pârâta recunoaște drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 fraților reclamantului Ț.G. și

G.E.

Din înscrisurile depuse în

susținerea cererii rezultă că reclamantul s-a născut la data de 30 ianuarie 1943, în localitatea Gura Humorului, unde a locuit cu familia.

Din declarațiile

autentificate ale martorilor rezultă că părinții reclamantului s-au refugiat

din Ardealul de Nord, în localitatea Gura Humorului.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 74

din 18 septembrie 2007 Curtea de Apel Târgu Mureș, rejudecând cauza în fond

după casare, a respins acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că petentul nu intră în sfera

limitativă prevăzută de lit. c) a art. 1 din Legea nr. 189/2000, acesta

născându-se în perioada în care părinții săi au fost refugiați în localitatea

Gura Humorului ce se afla sub administrație românească. Din acest punct de

vedere, nu se poate susține că petentul a fost strămutat în ală localitate

decât cea de domiciliu.

Împotriva acestei hotărâri,

a declarat recurs reclamantul Ț.V., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivele de recurs se

arată că reclamantul are cinci frați printre care și unul geamăn, Ț.V., cărora

li s-au acordat și le s-au recunoscut drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/ sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale

eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil,

prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Din înscrisurile cu caracter

oficial depuse la dosar, rezultă fără putință de tăgadă, data nașterii

reclamantului și data refugierii familiei sale.

Reclamantul, și-a dovedit

calitatea de persoană refugiată și prin intermediul probei testimoniale.

Așadar, înscrisurile și

declarațiile martorilor pe care reclamantul le invocă în susținerea acțiunii,

respectă cerințele prevăzute de lege și se coroborează cu celelalte mijloace de

probă administrate în cauză.

Pârâta a recunoscut

calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000, celorlalți frați ai

reclamantului, iar reclamantul a depus hotărârile acestora la dosarul cauzei.

În raport de obiectul

acțiunii, Înalta Curte constată că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art.

129 alin. (5) C. proc. civ.

Astfel, pentru a ajunge la o

soluție temeinică și legală, judecătorii trebuie că aibă rol activ, fiind

datori, potrivit textului de lege sus amintit, a stărui, prin toate mijloacele

legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe

baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.

În acest sens, aceleași

prevederi legale acordă judecătorilor puterea de a ordona administrarea probelor

pe care le consideră necesare în soluționarea pricinii.

Potrivit aceluiași text de

lege, instanța este în drept să pună întrebări părților sau să pună în

dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept care duc la dezlegarea

pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare, putând

ordona dovezile care le va găsi de cuviință, chiar dacă părțile se împotrivesc.

De asemenea, instanța este

datoare să stăruie, pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice

greșeală în cunoașterea faptelor, dând părților ajutor activ în ocrotirea

drepturilor și intereselor lor.

Față de dispozițiile legale

menționate, fără a stabili în mod neechivoc adevărul cu privire la starea de

fapt invocată de reclamant, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică

și nelegală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.

recursul va fi admis, sentința atacată va fi modificată în sensul admiterii

acțiunii reclamantului, dispunându-se anularea Hotărârii nr. 4801 din 10 mai 2007 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să acorde

reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 30 ianuarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 mai 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ț.V. împotriva sentinței civile nr. 74 din 18 septembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

și, în fond, admite acțiunea reclamantului Ț.V.

Anulează Hotărârea nr. 4801

din 10 mai 2007 emisă de C.J.P. Mureș.

Obligă pârâta să emită o

nouă hotărâre prin care să acorde reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000 pentru perioada 30 ianuarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 mai 2007.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2007.