ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4715/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 444 din 22 mai 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantul T.G., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, a

anulat hotărârea nr. 22787 din 21 februarie 2008 emisă de pârâtă și a obligat

pe aceasta din urmă să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al

Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 noiembrie 1940-6 martie 1945, începând

cu data de 1 decembrie 2007.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că declarațiile autentificate ale martorilor L.A. și F.G., confirmă

calitatea de refugiat a reclamantului și a familiei acestuia, în perioada

noiembrie 1940-martie 1945, din localitatea Cluj, în localitatea Timișoara,

refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor etnice declanșate în urma

cedării Ardealului de Nord.

S-a apreciat că proba testimonială

administrată în cauză este pertinentă și concludentă în cauză, martorii

relatând detalii ale refugiului pe care le-au cunoscut direct și în care au

fost implicați personal, ei înșiși fiind beneficiari ai Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, au declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, invocând insuficiența și

contradictorialitatea probelor administrate în cauză, precum și precaritatea

acestora, motivat de împrejurarea că cele relatate în declarațiile

autentificate nu intră în puterea de verificare a notarului care le-a

autentificat, sub aspectul veridicității faptelor relatate.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 – până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată, expulzată sau refugiată în

altă localitate decât cea de domiciliu.

Dovada încadrării în situația prevăzută

de lege se poate face, potrivit dispozițiilor art. 4 din H.G. nr. 124/2000, cu

acte oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori, dispoziția

legală neimpunând nici un fel de alte condiții cu privire la validitatea

acestui mijloc de probă.

În speță, s-a făcut dovada indubitabilă a

susținerilor reclamantului, astfel cum rezultă din declarațiile autentificate

ale martorilor L.A. și F.G., care au indicat același împrejurări și aceeași

perioadă a refugiului, aspecte constatate nemijlocit în condițiile în care ei

însuși au calitate de refugiat, recunoscută prin hotărâri emise de

intimata-pârâtă.

Pe cale de consecință, criticile formulate

de recurentă împotriva hotărârii instanței de fond sunt neîntemeiate.

Pentru aceste motive, constatând că,

potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de

casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va

respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj

împotriva sentinței civile nr. 444 din 22 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12

decembrie 2008.