ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1238/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 octombrie 2007 pe rolul Curții de Apel Cluj, contestatorul I.Ș. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimata C.J.P. Cluj, să se anuleze hotărârea nr. 21828 din data de 9 iulie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000, recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor aferente conform legii. În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că a făcut dovada persecuției etnice prin actele de stare civilă și declarații de martori, astfel că este îndreptățit la beneficiile Legii nr. 189/2000. Prin sentința civilă nr. 733 din 6 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I.Ș.

împotriva pârâtei C.J.P. Cluj. A dispus anularea hotărârii nr. 21828 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 10 septembrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2006. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin declarațiile martorilor date în fața instanței, a fost confirmată calitatea de refugiați a reclamantului și a familiei acestuia, refugiul fiind determinat de persecuțiile etnice în urma cedării Ardealului de Nord. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs de C.J.P.

Cluj, care a motivat, în esență, că declarațiile martorilor administrate în cauză nu fost concludente, nu au fost clare și nu au putut dovedi susținerile reclamantului. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții exercitate de regimurile instaurate în România în perioada precizată, sub forma refugiului, a expulzării sau strămutării în altă localitate, fără a se face nici o distincție după cum persoana persecutată era de o etnie sau alta ori după cum refugiul, expulzarea sau strămutarea s-au făcut pe teritoriul de atunci al României sau în afara acestuia. Or, potrivit unui principiu de drept, unde legea nu distinge, nici noi nu o putem face. De asemenea, în conformitate cu art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente alin. (1) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori Or, din declarațiile martorilor B.A. și K.E., ambii audiați în mod nemijlocit de instanța de judecată, rezultă că din cauza persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile locale ale vremii asupra familiei la care au fost supuși din partea Gărzii de Fier, reclamantul și mama sa s-au refugiat din localitatea M. unde își aveau domiciliul, în localitatea B., unde au rămas până la sfârșitul războiului, când s-au întors în localitatea de domiciliu.

Cum, potrivit legii, s-a făcut dovada refugiului, precum și a faptului că acesta a fost consecința persecuțiilor etnice la care reclamantul și familia sa au fost supuși în acea perioadă, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile ce i se cuvin. Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., menținându-se sentința criticată .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 733 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2008.