ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3527/2008

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, reclamanta N.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj,

anularea Hotărârii nr. 21502 din 27 iunie 2007 și recunoașterea calității de

refugiat din motive etnice, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de OG

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, în opinia sa, nu există motive pentru

respingerea cererii sale formulate în temeiul Legii nr. 189/2000, datele prezentate

nefiind contradictorii.

Prin Sentința Civilă nr.

729 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța

dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanța a obligat pârâta să

recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 5 octombrie 1940 - 6

martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data

de 1 ianuarie 2007.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că probatoriului administrat

în cauză, respectiv acte de stare civilă și declarațiile martorilor audiați în

mod nemijlocit, atestă cu caracter unitar calitatea de refugiați a reclamantei

și a familiei acesteia, refugiul fiind determinat de persecuțiile etnice în

urma cedării Ardealului de Nord.

împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs C.J.P. Cluj, criticând soluția pronunțată pentru

netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență, că în concordanță cu

prevederile legale, ar fi fost necesare două surse de informație care să indice

aceleași date relativ la data de plecare, localitatea, motivul plecării,

localitatea de refugiu și data întoarcerii din refugiu.

Or, susține

recurenta, datele furnizate de către cei doi martori în cauza dedusă judecății

sunt insuficiente și contradictorii.

Înalta Curte

de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința

atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză,

constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit

prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la

6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din

situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Potrivit art. 2 din

Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, persoana strămutată este

aceea care a fost mutată, sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în

altă localitate, din motive etnice.

De asemenea,

în conformitate cu dispozițiile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art.

4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin

H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din

ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente și,

în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori.

Din probatoriul

administrat în cauză, în speță înscrisurile depuse la filele 7 - 14, respectiv

16, 17 din dosarul de fond, declarațiile martorilor audiați nemijlocit de

instanță, rezultă că intimata - reclamantă se încadrează în situația prevăzută

de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță,

situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Totodată,

Înalta Curte apreciază că susținerile recurentei în ce privește existența unor

date contradictorii nu pot fi reținute, întrucât din probatoriul administrat

rezultă neechivoc refugiul reclamantei din localitatea de domiciliu urmare a

persecuțiilor etnice suferite, respectiv data de plecare, localitatea, motivul

plecării, localitatea de refugiu și data întoarcerii din refugiu.

Pentru

considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 729 din 6 decembrie 2007

a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

octombrie 2008.