ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1537/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 776 din 14 decembrie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, a anulat hotărârea din 3 august 2007, emisă de pârâtă și a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2006. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, din declarațiile martorilor D.A.

și I.I., audiați în fața notarului cât și de către instanță, a rezultat că reclamantul, împreună cu familia, s-a refugiat, de teama persecuției etnice instaurate după Dictatul de la Viena, din localitatea S., în localitatea G., apoi în localitatea M. și ulterior în apropiere de orașul T., în hotarul C., în toamna anului 1940, întorcându-se la domiciliu în primăvara anului 1945. Reținând împrejurarea că ambii martori au fost la rândul lor refugiați ca urmare a persecuțiilor etnice suferite, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj cu motivarea că declarațiile de martori depuse, în probațiune, la dosarul cauzei, nu se coroborează între ele, neputându-se recunoaște un interval de refugiu nedeclarat de ambii martori.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente. Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobat prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Dovada încadrării în situația prevăzută de lege se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2000, cu acte oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori, dispoziția legală neimpunând nici un fel de condiții cu privire la acest ultim mijloc de probă.

Pe de altă parte, în speță, s-a făcut dovada indubitabilă a susținerilor reclamantului, cu declarațiile autentificate ale martorilor Ibuzan Ioan și D.A., aceștia indicând aceleași împrejurări și aceeași perioadă de refugiu, respectiv 1940-1945, ambii fiind la rândul lor refugiați din aceeași localitate ca și reclamantul. Pentru aceste motive, constatând că, potrivit art. 304 și 304 1 nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 776 din 14 decembrie 2007 a Curți de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2008.