ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1537/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 776 din 14 decembrie 2007, a admis

acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj,

a anulat hotărârea din 3 august 2007, emisă de pârâtă și a recunoscut reclamantului

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 octombrie 1940

- 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2006.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut că, din declarațiile martorilor D.A. și I.I., audiați

în fața notarului cât și de către instanță, a rezultat că reclamantul, împreună

cu familia, s-a refugiat, de teama persecuției etnice instaurate după Dictatul de

la Viena, din localitatea S., în localitatea G., apoi în localitatea M. și ulterior

în apropiere de orașul T., în hotarul C., în toamna anului 1940, întorcându-se la

domiciliu în primăvara anului 1945.

Reținând împrejurarea

că ambii martori au fost la rândul lor refugiați ca urmare a persecuțiilor etnice

suferite, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj cu motivarea că declarațiile

de martori depuse, în probațiune, la dosarul cauzei, nu se coroborează între ele,

neputându-se recunoaște un interval de refugiu nedeclarat de ambii martori.

Recursul este nefondat

și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobat prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în

România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945 a avut de suferit

persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Dovada încadrării în situația

prevăzută de lege se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2000, cu acte

oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori, dispoziția legală neimpunând

nici un fel de condiții cu privire la acest ultim mijloc de probă.

Pe de altă parte, în speță,

s-a făcut dovada indubitabilă a susținerilor reclamantului, cu declarațiile autentificate

ale martorilor Ibuzan Ioan și D.A., aceștia indicând aceleași împrejurări și aceeași

perioadă de refugiu, respectiv 1940-1945, ambii fiind la rândul lor refugiați din

aceeași localitate ca și reclamantul.

Pentru aceste motive,

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

nu există motive de casare sau

modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat,

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 776 din 14 decembrie 2007 a Curți

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 aprilie 2008.