ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1538/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 777 din 14 decembrie 2007, a admis

acțiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj,

a anulat hotărârea nr. 21795 din 9 iulie 2007, emisă de pârâtă, obligând pe aceasta

din urmă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000

pentru perioada 15 octombrie 1940 – 6 martie 1945 începând cu data de 01 ianuarie

2007.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut că probele existente la dosar, respectiv declarațiile

autentificate ale martorilor R.P. și L.N., atestă cu caracter unitar împrejurarea

că reclamantul, împreună cu mama lui, s-a refugiat din localitatea de domiciliu,

P., în localitatea T., în luna septembrie 1940, reîntoarcerea având loc în cursul

lunii martie 1945, martorii confirmând aceste împrejurări cu ocazia audierii lor

în fața instanței.

Pe cale de consecință,

s-a apreciat că în speță este incidentă ipoteza normei legale instituită prin

art. 1 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs pârâta - C.J.P. Cluj, susținând că potrivit legii

sunt necesare două surse de informație care să indice împreună aceleași date referitoare

la motivul, împrejurările și perioada refugiului, pentru a putea fi coroborate în

favoarea reclamantului, în timp ce instanța a avut în vedere, la soluționarea cauzei,

depoziția unui singur martor, ceea ce este insuficient pentru a satisface rigorile

legii.

Recursul este nefondat

și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ,

persoana - cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții

etnice fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 4 din H.G. - nr. 127/2002, dovada acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri

oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.

În speță sunt realizate

aceste exigențe legale întrucât cei doi martori menționați mai sus, atât în declarațiile

autentificate cât și în depozițiile date în fața instanței de fond au fost unanimi

în susținerile lor potrivit cărora motivul refugiului reclamantului minor, la acea

dată, împreună cu mama sa, a fost persecuția etnică instaurată după cedarea Ardealului

de Nord ca urmare a Dictatului de la Viena iar perioada refugiului a fost septembrie

1940 - martie 1945.

Așa fiind, instanța de

fond a apreciat în mod judicios, ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii

nr. 189/2000.

Față de aceste considerente,

constatând că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea

va respinge, ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 777 din 14 decembrie 2007 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 aprilie 2008.