ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1538/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 777 din 14 decembrie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, a anulat hotărârea nr. 21795 din 9 iulie 2007, emisă de pârâtă, obligând pe aceasta din urmă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 15 octombrie 1940 – 6 martie 1945 începând cu data de 01 ianuarie 2007. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că probele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor R.P.

și L.N., atestă cu caracter unitar împrejurarea că reclamantul, împreună cu mama lui, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, P., în localitatea T., în luna septembrie 1940, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945, martorii confirmând aceste împrejurări cu ocazia audierii lor în fața instanței. Pe cale de consecință, s-a apreciat că în speță este incidentă ipoteza normei legale instituită prin art. 1 din Legea nr. 189/2000. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta - C.J.P. Cluj, susținând că potrivit legii sunt necesare două surse de informație care să indice împreună aceleași date referitoare la motivul, împrejurările și perioada refugiului, pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamantului, în timp ce instanța a avut în vedere, la soluționarea cauzei, depoziția unui singur martor, ceea ce este insuficient pentru a satisface rigorile legii.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana - cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate. În conformitate cu dispozițiile art. 4 din H.G. - nr. 127/2002, dovada acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.

În speță sunt realizate aceste exigențe legale întrucât cei doi martori menționați mai sus, atât în declarațiile autentificate cât și în depozițiile date în fața instanței de fond au fost unanimi în susținerile lor potrivit cărora motivul refugiului reclamantului minor, la acea dată, împreună cu mama sa, a fost persecuția etnică instaurată după cedarea Ardealului de Nord ca urmare a Dictatului de la Viena iar perioada refugiului a fost septembrie 1940 - martie 1945. Așa fiind, instanța de fond a apreciat în mod judicios, ca fiind îndeplinite în cauză cerințele Legii nr. 189/2000. Față de aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 777 din 14 decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2008.