ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 563/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 563/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.
4651 din 15 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul, secția a VI-a comercială,
în dosarul nr. 3765/2005, s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de
către reclamanta SC P. SA în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
BUCUREȘTI având ca obiect constatarea încetării contractului de asociere nr. 7488
din 15 octombrie 1992 încheiat între părți.
Pentru a hotărî astfel, s-a
reținut că prin cererea reconvențională formulată, la data de 31 mai 2005, în
dosarul nr. 2129/2005 al tribunalului București, secția a VI-a comercială,
pârâta reclamantă SC P. SA, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă P.M. BUCUREȘTI
a solicitat constatarea încetării contractului părților de asociere nr. 7488/1992
(cu motivarea că prevederile contractuale nu au mai fost respectate de părți),
că prin încheierea de ședință din 28 iunie 2005 instanța a disjuns judecata
cererii reconvenționale cu consecința formării unui nou dosar cu nr. 3765/2005
și că din actele acestui dosar a reieșit că reclamanta a făcut simple afirmații
privitoare la încetarea contractului nr. 7448/1992, nesusținute de nici un fel
de probe.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamanta care o critică pentru netemeinicie și nelegalitate,
deoarece prin aceasta nu s-a cercetat fondul cauzei. În sensul amintit se
precizează că în fapt respectivul contract de asociere al pârâților a încetat
în mod tacit după ce a avut loc recepția finală a blocului M 106 (a cărui
executare a făcut obiectul asocierii) și după ce asociații și-au împărțit
apartamentele procentual cotelor de participare. Mai arată și că i s-a
încuviințat reclamantei proba cu acte și interogatoriul dar că la termenul
fixat pentru administrarea probelor s-a trecut direct la soluționarea cauzei și
în lipsa părții, pronunțarea hotărârii având loc în condițiile în care la dosar
nu erau depuse actele ce justificau pretențiile SC P. SA.
Se solicită admiterea
apelului, schimbarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei.
Intimata a formulat
întâmpinare prin care învederează că apelanta reia motivele de fapt care au
stat la baza acțiunii introductive, că aceasta se prevalează de nerespectarea
dispozițiilor instanței privitoare la administrarea probelor și că potrivit cu art.
1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o și
dovedească, obligație care nu a fost respectată de către SC P. SA care nu a
prezentat probe în susținerea cererii sale.
Mai arată că termenul și
durata asocierii au fost stabilite între părți pe o durată maximă egală cu
durata de serviciu a bunului (100 ani).
S-au depus înscrisuri în
dosar.
Analizând criticile
formulate, Curtea, prin decizia comercială nr. 78 din 6 februarie 2007, a
respins apelul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Între fosta R.I. R.A. și
reclamanta apelantă s-a încheiat contractul de asociere cu nr. 7448 din 15
octombrie 1992 având ca obiect terminarea distinctă de către părți a blocului M
106 din ansamblul Unirii București.
Durata asocierii a fost
stabilită pe toată perioada existenței construcției iar pe durata contractului
asociații dobândesc calitatea de coproprietar, cu obligații și îndatoriri
potrivit reglementărilor legale (art. 4 și 5 din contract).
Prin art. IX SC P. SA s-a
obligat și ca să achite anual taxa de concesionare a terenului iar în
condițiile exploatării distincte a imobilului să plătească în contul I. R.A.
(actual în contul Municipiului București) și suma de 417.000 lei Rol.
S-a mai stabilit și că în
cazul dispariției sau imposibilității de exploatare din cauze obiective a
blocului ce face obiectul asocierii, justificate de părți, să se convină asupra
continuării sau încetării contractului.
Prin urmare exploatarea
distinctă de către părți a imobilului a fost unul dintre obiectivele propuse a
fi realizate în cadrul asocierii, respectiv un motiv care a stat la baza
înțelegerii între asociați care nu poate fi apreciat în prezent motiv de „încetare”
a convenției amintite cu nr. 7448 din 15 octombrie 1992 cum pretinde apelanta.
Și din cuprinsul caietului
de sarcini în vederea asocierii reiese că durata asocierii va fi egală cu
durata de serviciu a bunului (100 ani). S-a avut, de asemenea, în vedere
exploatarea efectivă a bunului care face obiectul asocierii (art. 3 din caietul
de sarcini).
Din cele expuse reiese că
împărțirea apartamentelor procentual cotelor de participare la asociere, și
respectiv vânzarea lor către foștii chiriași în considerarea exploatării
blocului M 106 în mod distinct și potrivit convenției de asociere de către
fiecare asociat s-a făcut tocmai în considerarea obiectului contractului nr. 7448
din 15 octombrie 1992, nereprezentând o eventuală cauză de încetare a acestuia.
Concomitent cu exploatarea
bunului, asociatei P. SA îi mai revin însă obligații contractuale stabilite pe
întreg parcursul duratei asocierii astfel că susținerile părții referitoare la
încetarea asocierii ca urmare a realizării obiectului convenției ori ca urmare
a manifestării de voință exprimată în mod tacit între asociați nu pot fi
reținute.
Împotriva deciziei, a
declarat recurs reclamanta, invocând ca temei legal prevederile art. 306 pct. 8
C. proc. civ., dezvoltând în fapt următoarele critici:
- Interpretând clauzele
contractuale, instanța în mod greșit a apreciat că în cauză nu a intervenit o
încetare a contractului de asociere nr. 7448 din 15 octombrie 1992.
Prin vânzarea apartamentelor
către salariați, obiectul contractului de asociere, a fost reziliat în sensul
terminării excepției lucrărilor de construcții, blocul fiind pus în funcțiune.
În mod greșit instanța a
considerat că durata asocierii este de 100 de ani (durata de existență a
construcției) atâta timp cât prin această clauză s-a avut în vedere exploatarea
efectivă a bunului.
- Instanța în mod greșit a
făcut aplicarea art. 1169 – art. 1170 C. civ., de îndată ce interpretând greșit
contractul nu a reținut, că nu poate ă mai subziste un contract de asociere în
vederea exploatării unui bun, care nu mai există.
Critica este nefondată.
Nelegalitatea invocată în
raport de dispozițiile art. 304 pct. 9, vizează încălcarea principiului înscris
în art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au
putere de lege între părțile contractante.
Din considerentele deciziei
atacate, rezultă că soluția primei instanțe a fost confirmată cu reținerea unor
argumente de fapt și de drept, grefate pe interpretarea corectă a contractului
de asociere în participațiune nr. 7448 din 15 octombrie 1992, respectându-se
cerințele impuse de art. 1170 C. civ.
Așadar nici critica ce
vizează interpretarea greșită a contractului nu este fondată.
Astfel clauzele acestui
contract sunt clare și precise, instanțele nesubstituindu-se voinței părților,
practic luând act de acestea, sub aspectul duratei convenției și a drepturilor
și obligațiilor asumate.
De aceea, s-a reținut
justificat că, durata asocierii a fost stabilită să dăinuiască pe toată
perioada existenței construcției, iar exploatarea distinctă de către părți a
imobilului a fost temelia înțelegerii.
De aceea s-a apreciat că,
împărțirea apartamentelor, procentual cotelor de participare la asociere și
vânzarea lor s-a făcut în raport de obiectul contractului, aceasta neînsemnând
o clauză de încetare a lui.
Așa fiind, față de cele ce
preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC P. SA București împotriva deciziei nr. 78 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 15 februarie 2008.