ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 563/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 4651 din 15 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 3765/2005, s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de către reclamanta SC P. SA în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI având ca obiect constatarea încetării contractului de asociere nr. 7488 din 15 octombrie 1992 încheiat între părți. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin cererea reconvențională formulată, la data de 31 mai 2005, în dosarul nr. 2129/2005 al tribunalului București, secția a VI-a comercială, pârâta reclamantă SC P. SA, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă P.M.

BUCUREȘTI a solicitat constatarea încetării contractului părților de asociere nr. 7488/1992 (cu motivarea că prevederile contractuale nu au mai fost respectate de părți), că prin încheierea de ședință din 28 iunie 2005 instanța a disjuns judecata cererii reconvenționale cu consecința formării unui nou dosar cu nr. 3765/2005 și că din actele acestui dosar a reieșit că reclamanta a făcut simple afirmații privitoare la încetarea contractului nr. 7448/1992, nesusținute de nici un fel de probe. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta care o critică pentru netemeinicie și nelegalitate, deoarece prin aceasta nu s-a cercetat fondul cauzei. În sensul amintit se precizează că în fapt respectivul contract de asociere al pârâților a încetat în mod tacit după ce a avut loc recepția finală a blocului M 106 (a cărui executare a făcut obiectul asocierii) și după ce asociații și-au împărțit apartamentele procentual cotelor de participare.

Mai arată și că i s-a încuviințat reclamantei proba cu acte și interogatoriul dar că la termenul fixat pentru administrarea probelor s-a trecut direct la soluționarea cauzei și în lipsa părții, pronunțarea hotărârii având loc în condițiile în care la dosar nu erau depuse actele ce justificau pretențiile SC P. SA. Se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei. Intimata a formulat întâmpinare prin care învederează că apelanta reia motivele de fapt care au stat la baza acțiunii introductive, că aceasta se prevalează de nerespectarea dispozițiilor instanței privitoare la administrarea probelor și că potrivit cu art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o și dovedească, obligație care nu a fost respectată de către SC P. SA care nu a prezentat probe în susținerea cererii sale.

Mai arată că termenul și durata asocierii au fost stabilite între părți pe o durată maximă egală cu durata de serviciu a bunului (100 ani). S-au depus înscrisuri în dosar. Analizând criticile formulate, Curtea, prin decizia comercială nr. 78 din 6 februarie 2007, a respins apelul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Între fosta R.I. R.A. și reclamanta apelantă s-a încheiat contractul de asociere cu nr. 7448 din 15 octombrie 1992 având ca obiect terminarea distinctă de către părți a blocului M 106 din ansamblul Unirii București. Durata asocierii a fost stabilită pe toată perioada existenței construcției iar pe durata contractului asociații dobândesc calitatea de coproprietar, cu obligații și îndatoriri potrivit reglementărilor legale (art. 4 și 5 din contract).

Prin art. IX SC P. SA s-a obligat și ca să achite anual taxa de concesionare a terenului iar în condițiile exploatării distincte a imobilului să plătească în contul I. R.A. (actual în contul Municipiului București) și suma de 417.000 lei Rol. S-a mai stabilit și că în cazul dispariției sau imposibilității de exploatare din cauze obiective a blocului ce face obiectul asocierii, justificate de părți, să se convină asupra continuării sau încetării contractului. Prin urmare exploatarea distinctă de către părți a imobilului a fost unul dintre obiectivele propuse a fi realizate în cadrul asocierii, respectiv un motiv care a stat la baza înțelegerii între asociați care nu poate fi apreciat în prezent motiv de „încetare” a convenției amintite cu nr. 7448 din 15 octombrie 1992 cum pretinde apelanta.

Și din cuprinsul caietului de sarcini în vederea asocierii reiese că durata asocierii va fi egală cu durata de serviciu a bunului (100 ani). S-a avut, de asemenea, în vedere exploatarea efectivă a bunului care face obiectul asocierii (art. 3 din caietul de sarcini). Din cele expuse reiese că împărțirea apartamentelor procentual cotelor de participare la asociere, și respectiv vânzarea lor către foștii chiriași în considerarea exploatării blocului M 106 în mod distinct și potrivit convenției de asociere de către fiecare asociat s-a făcut tocmai în considerarea obiectului contractului nr. 7448 din 15 octombrie 1992, nereprezentând o eventuală cauză de încetare a acestuia.

Concomitent cu exploatarea bunului, asociatei P. SA îi mai revin însă obligații contractuale stabilite pe întreg parcursul duratei asocierii astfel că susținerile părții referitoare la încetarea asocierii ca urmare a realizării obiectului convenției ori ca urmare a manifestării de voință exprimată în mod tacit între asociați nu pot fi reținute. Împotriva deciziei, a declarat recurs reclamanta, invocând ca temei legal prevederile art. 306 pct. 8 C. proc. civ., dezvoltând în fapt următoarele critici: - Interpretând clauzele contractuale, instanța în mod greșit a apreciat că în cauză nu a intervenit o încetare a contractului de asociere nr. 7448 din 15 octombrie 1992. Prin vânzarea apartamentelor către salariați, obiectul contractului de asociere, a fost reziliat în sensul terminării excepției lucrărilor de construcții, blocul fiind pus în funcțiune.

În mod greșit instanța a considerat că durata asocierii este de 100 de ani (durata de existență a construcției) atâta timp cât prin această clauză s-a avut în vedere exploatarea efectivă a bunului. - Instanța în mod greșit a făcut aplicarea art. 1169 – art. 1170 C. civ., de îndată ce interpretând greșit contractul nu a reținut, că nu poate ă mai subziste un contract de asociere în vederea exploatării unui bun, care nu mai există. Critica este nefondată. Nelegalitatea invocată în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9, vizează încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Din considerentele deciziei atacate, rezultă că soluția primei instanțe a fost confirmată cu reținerea unor argumente de fapt și de drept, grefate pe interpretarea corectă a contractului de asociere în participațiune nr. 7448 din 15 octombrie 1992, respectându-se cerințele impuse de art. 1170 C. civ. Așadar nici critica ce vizează interpretarea greșită a contractului nu este fondată. Astfel clauzele acestui contract sunt clare și precise, instanțele nesubstituindu-se voinței părților, practic luând act de acestea, sub aspectul duratei convenției și a drepturilor și obligațiilor asumate. De aceea, s-a reținut justificat că, durata asocierii a fost stabilită să dăinuiască pe toată perioada existenței construcției, iar exploatarea distinctă de către părți a imobilului a fost temelia înțelegerii.

De aceea s-a apreciat că, împărțirea apartamentelor, procentual cotelor de participare la asociere și vânzarea lor s-a făcut în raport de obiectul contractului, aceasta neînsemnând o clauză de încetare a lui. Așa fiind, față de cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA București împotriva deciziei nr. 78 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 februarie 2008.